O altă variantă a căsătoriei cu roluri maritale incomplet exercitate o constituie situaţia unor cupluri care sunt înlocuite sub aspectul exercitării rolului parental şi uneori casnico-menajer şi administrativ-organizatoric de către bunici (părinţi-socri), cuplul devenind în acest caz un „cuplu-copil" al unui „cuplu-adult" deja cristalizat. „Cuplul-copil", tutelat de cuplul de părinţi (socrii), este împiedicat practic în autodezvoltarea sa ca entitate independentă ca unitate de decizie şi acţiune separată.

Aceasta impietează asupra gradului său de maturizare şi responsabilizare în adoptarea adecvată a rolurilor parental-conjugale şi alimentează frustraţii, conflicte, uneori cu consecinţe psihopatogene pentru întreg sistemul familial. Şi chiar dacă, în intenţii, intervenţiile părinţilor-bunici sunt pozitive (ajutorul acordat cuplului este substanţial şi uneori nepreţuit), ele pot greva buna funcţionalitate a noii familii nucleare şi dezvoltarea armonioasă a copiilor acesteia. Am întalnit frecvent astfel de cupluri cu copii prezentand tulburări de personalitate (nevrotici, caracteriopaţi, psihopaţi), provenind din conjuncturi familiale specifice, crescuţi exclusiv sau parţial de bunici. Părinţii unor astfel de copii, aflaţi în „război" psihologic cu socrii, dar şi între ei înşişi, cel mai adesea au divorţat. Conflictele între cele două generaţii de „părinţi" conduc la influenţe educaţionale traumatizante prin diversitatea şi adesea caracterul contradictoriu pe care îl au, soldandu-se cu dublu eşec (parental şi marital).

---

Tag-uri: familie, cuplu, societate, relatii

---

Categorie: Psihologie  - ( Psihologie - Archiva)

Data Adaugarii: 30 August '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---