Veşmintele sunt obiecte confecţionate din materiale în general textile şi piele, destinate să protejeze de frig, de ploaie, de insecte, etc. Această funcţie de protecţie nu este unică, ea interferând cu altele printre care şi cu cea de comunicare. în acest sens este ilustrativ comentrariul lui Mircea Eliade, privind relaţia dintre costumul javanez numit "batik" şi putătorul lui.

"Un javanez îşi dă îndată seama ce fel de om este trecătorul din faţa lui: dacă e bogat sau sărac, dacă e de la munte sau de la mare, ce meserie au avut părinţii lui, cine este logodnica lui, etc. îşi dă seama chiar de lucruri mai intime, dacă îi cercetează cu atenţie costumul, căci simbolismul vestimentar nu ascunde nimic. îşi dă seama, bunăoară, unde se duce trecătorul din faţa lui: la o logodnă, la o afacere, la o petrecere. Toate ocaziile, toate evenimentele sunt înscrise în labirinturile acelea policrome.

Omul nu vrea să ascundă nimic, căci el prin costumul special pe care îl poartă în acea zi se integrează într-o anumită ordine supraindividuală.
Cu alte cuvinte, veşmântul nu este numai element al identificării şi al prestigiului social, ci el comunică cine este persoana, de unde este originară, cu ce se ocupă, unde merge, caie este scopul acţiunii sale, etc. Chiar mai mult, veşmântul comunică intenţia de afirmare a superiorităţii de către putătorul său, astfel: "Atitudinea de impunere, de impresionare a celuilalt se realizează, la diferitele popoare, în esenţă identic; doar mijloacele diferă de la cultură la cultură: ea constă în fond dintr-o argumentare a părţilor corpului, în special a înălţimii şi a lăţimii umerilor, asociată cu expresia înfricoşătoare a figurii; mijloacele folosite sunt diverse: pene, blănuri de animale sau detalii vestimentare: epoleţii uniformelor militare.

De altfel, comunicarea poziţiei ierarhice la om, capătă nuanţe de mare rafinament, după cum remarca şi Desmond Morris: "Forma exactă a nodului cravatei, aranjarea precisă a părţii expuse a batistei, din buzunarul de la piept, nuanţări infime ale accentului vocal urna şi aite asemenea caracteristici aparent lipsite de importanţă capătă o semnificaţie socială vitală în determinarea poziţiei sociale a individului". Prin urmare o persoană care se îmbracă cu o anumită vestimentaţie comunică despre sine nu numai caracteristici ale structurii sale psiho-morale ci şi informaţii privind statusul său, poziţia sa într-o structură ierarhică, etc.

Astfel, dacă o persoană se îmbracă elegant, recurgând la diferite mijloace pentru a realiza această eleganţă, coafură, o anumită culoare a materialelor, o cravată deosebită, o servietă mst diplomat cu cifru, o face nu numai pentru a comunica date despre poziţia sa ci şi de a exprima dorinţa şi intenţia de a se deosebi de ceilalţi, de a se evidenţia, de a fi într-un anume fel obiect al admiraţiei celorlalţi.
În această fază este exprimată şi corelaţia dintre comportament şi comunicare.
Problema este însă mult mai complexă, ea se fundamentează pe nevoia de act prestigiu şi de admiraţie.

---

Tag-uri: social, interactiune, individ, relatii

---

Categorie: Psihologie  - ( Psihologie - Archiva)

Data Adaugarii: 20 October '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---