Spaţiul reprezintă acel cadru natural şi artificial în care oamenii se mişcă, trăiesc, muncesc dar şi comunică. Ca şi timpul şi spaţiul nu numai că poate fi folosit dar se şi utilizează în a comunica. Desigur că nu este uşor, dar totul se bazează pe exerciţiu, experienţă, tradiţii.

Spaţiul şi poziţia socială - în societate, spaţiul este de obicei într-o relaţie direct proporţională cu rangul persoanei ori cu puterea sa economică. Astfel, un personaj cu rang înalt ori foarte bogat va avea o locuinţă mare, unul sau mai multe automobile, biroul la fel de dimensiuni mari, bine utilat şi confortabil ş.a. Desigur că nici structurile manageriale nu fac excepţie de la această regulă. Din acest punct de vedere, se mai poate menţiona că există compan ii care au chiar reguli care plasează angajaţii pe niveluri spaţiale (etaje) cu un spaţiu de lucru bine definit; în funcţie de poziţia pe care aceştia o ocupă în structura organizaţiei. Este recomandabil ca, în structura organizaţională să i se ofere fiecărui angajat un spaţiu individual, chiar dacă această are o suprafaţă mică, decât să i se ofere unul pe care să-l împartă cu alţii.

Modul de utilizare a spaţiului, dimensiunile spaţiului folosit, utilarea lui cu mobilier, dotarea cu tehnică specială, existenţa plantelor de ornament, a florilor, calitatea acestora comunică informaţii despre cei care îl ocupă ori îl folosesc.
De asemenea, ordonarea şi locul obiectelor de inventar şi a celor personale, starea de curăţenie transmit mesaje adecvate. Dezordinea spaţială presupune dezordine în gândire cu tot cortegiul de implicaţii ce decurge din aceasta. Există şi diferenţe culturale privind modul de folosire a spaţiului.
Europenii sunt încântaţi să-şi pună birourile in mijlocul încăperii, astfel încât autoritatea lor să pară că înfloreşte dinspre centru către margini. Americanii, pe de altă parte, tind să-şi distribuie spaţiul lor de lucru pe lângă pereţii încăperilor, lăsând centrul deschis pentru treceri şi conversaţii ocazionale.

O atenţie deosebită privind comunicarea spaţială, trebuie acordată de către manager poziţiei pe timpul desfăşurării şedinţelor de lucru. De regulă, într-o sală de şedinţă poziţiile dominatoare sunt cele două locuri de la capetele mesei. Dacă masa este foarte lungă, şeful trebuie să se aşeze la mijlocul uneia dintre cele două laturi lungi, pentru a păstra discuţia sub control. De-a stânga şi de-a dreapta şefului sunt poziţii favorabile când doriţi să profitaţi de autoritatea acestuia. Dacă însă, intenţionaţi să adoptaţi o atitudine critică aceste locuri nu sunt recomandabile, deoarece apropierea prea mare vă subminează independenţa opiniilor.
Locurile de mijloc sunt indicate pentru o atitudine echilibrată. Din această poziţie puteţi formula cu succes reproşurile, fară a fi dezavantajaţi nici în faţa şefului şi nici a criticilor celor mai aprigi.

Faţă în faţă cu şeful, este o poziţie de antagonism. Dacă intenţionaţi să vă criticaţi şeful, veţi reuşi perfect din această poziţie.

Lucruri interesante comunică despre oamenii şi locul de lucru, habitaclul automobilului, locuinţa personală. Toate aceste informaţii, coroborate, oglindesc de fapt structura personalităţii managerului, o personalitatea descoperită indirect, prin limbajul spaţiului, dar veridică, plină de realism.

---

Tag-uri: social, interactiune, individ, relatii

---

Categorie: Diverse  - ( Diverse - Archiva)

Data Adaugarii: 18 October '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---