Mişcările respiratorii se desfăşoară pe seama impulsurilor din centrii respiratori bulbari. Aceşti centri sunt situaţi în mod simetric în bulb, fiind alcătuiţi din câte un centru inspirator inferoextern şi unul expirator superointern. Centrii respiratori intră ritmic în stare de excitaţie în mod automat şi pe seama unor impulsuri nervoase pornite de la plamâni pe calea nervului vag, asigurând astfel întreţinerea ritmului respirator.

Impulsurile care se formează în mod automat în centrii respiratori iau naştere sub influenţa creşterii periodice, ritmice a concentraţiei de acid lactic şi de bioxid de carbon în sângele care îi irigă ca efect al alternanţei inspiraţie-expiraţie.
I mpulsurile pornite de la plamâni declanşează reflexul lui Hering Breuer. Datorită destinderii pereţilor alveolari în cursul inspiraţiei sunt excitate unele terminaţii senzitive de aici ale nervului vag. Excitaţiile se transmit la centrii expiratori care induc inhibiţia centrilor inspiratori şi declanşează expiraţia. Datorită retracţiei pereţilor alveolari, în cursul expiraţiei sunt excitate alte terminaţii senzitive ale nervului vag. Excitaţiile se transmit la centrii inspiratori care induc inhibiţia celor expiratori şi declanşează inspiraţia.

Coordonarea mişcărilor respiratorii ale celor două hemitorace se face pe seama relaţiilor de cuplare reciprocă existente între centrii respiratori de o parte şi de alta a bulbului.

Adaptarea ritmului respirator la necesităţile organismului se face printr-un mecanism umoral şi pe cale reflexă. Ritmul respirator creşte în cursul efortului ca efect al acţiunii directe asupra centrilor respiratori, a bioxidului de carbon care sporeşte în sânge — adaptare umorală — şi datorită acţiunii bioxidului de carbon asupra unor chemoreceptori din sinusul carotidian şi din crosa aortei de la care se transmit impulsuri la centrii respiratori — adaptare neuroumorală. Ritmul respirator se accelerează la scăderea presiunii arteriale şi se răreşte în urma creşterii acesteea, ca urmare a excitaţiei ce se transmite la centrii respiratori de la nivelul unor presoreceptori (situaţi în aceleaşi zone reflexogene) — adaptare reflexă.

Tot pe cale reflexă ritmul respirator se modifică, de pildă, în tuse şi strănut, este inhibat sub influenţa frigului, a unei dureri violente sau a mirosului de amoniac şi se opreşte în timpul deglutiţiei, ca efect al inhibării centrilor respiratori prin inducţie negativă. La centri respiratori pot să ajungă şi impulsuri corticale, de unde posibilitatea adaptării reflexe condiţionate (de pildă, creşterea ritmului respirator în emoţii) şi a modificării voluntare a ritmului respirator.

sursa imaginii .freeschoolclipart.com

---

Tag-uri: plamani, ritm, alveole, inspiratie

---

Categorie: Stiinta si Tehnica  - ( Stiinta si Tehnica - Archiva)

Data Adaugarii: 21 October '08

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---