Avand în vedere însemnătatea deosebită a dezechilibrelor create între trebuinţele, opţiunile şi posibilităţile procreative ale soţilor, vom releva unele consideraţii şi exemplificări asupra acestui aspect.

ExperienÅ£a noastră clinică ÅŸi datele cercetării au evienÅ£iat faptul că diadele în care unul dintre soÅ£i îşi doreÅŸte copii iar celălalt se situează pe poziÅ£ii adverse (tacite sau dezvăluite) sunt frecvent predispuse la eÅŸec marital ; relaÅ£ia conjugală degenerează în aceste cazuri într-o semi-casnicie sau chiar într-o pseudocăsnitie, soÅ£ii desfăşurandu-ÅŸi viaÅ£a ulterior mai mult pe principiul „vieÅ£ilor paralele", acumuland perpetuu frustraÅ£ii, trÄ ƒind frecvent dramatica sciziune dintre ipostaza de „neînÅ£eles" ÅŸi ipostaza de „trădat" (de exemplu : „el nu mă mai iubeÅŸte pentru că nu-i fac un copil, deci el nu mă mai iubeÅŸte pe mine, ci posibilitatea de a-i face un copil" ; sau „ea nu mă mai iubeÅŸte pentru că nu vrea să facă un copil cu mine, dacă l-ar face ar fi o dovadă a contrariului" ; sau „eu nu vreau un copil pentru că el (ea) m-ar neglija apoi" etc).

Toate aceste opinii formulate astfel relevă defecte de intercunoaştere şi intervalorizare, ca şi o capacitate afectivă de dăruire, recompensare şi susţinere mutuală limitată, oligosimptomatică, imatură. în astfel de cupluri, se ajunge destul de rapid la destrămarea modelului afectiv-sexual şi comunicaţional iniţial, conflictul fiind iminent, adesea conducand fie la conduite adulterine, fie la divorţ, cu excepţia cazurilor în care unul dintre soţi îl „caştigă" opţional pe celălalt de partea sa. în situaţiile în care, la insistenţele unuia dintre soţi sau prin hazard biologic, apare totuşi un copil, nedorit iniţial de celălalt soţ, se observă unele modificări de atitudine în conduita maritală ulterioară la soţul „nedoritor", fie în sens pozitiv, prin „trezirea" instinctului parental şi a necesităţii de exercitare a rolului respectiv, fie în sens negativ, prin accentuarea atitudinilor ostil-indifc-rente şi retractil-ncimplicative faţă de partener şi chiar faţă de copil.

Adesea, mai ales în cazul mamelor, substituirea investiţiei afective pentru soţ prin noua investiţie afectivă pentru copil devine totalitară, exclusivistă şi, prin aceasta, cu consecinţe educative nefaste pentru copil. Astfel se rupe artificial sensul firesc al relaţiei conjugale, prin sărăcirea comunicării erotico-sexuale şi a valorizării interpersonale, soţul fiind predispus astfel să rămană neimplicat în rolul patern (nedorit iniţial) şi franat ulterior în a-l adopta.

---

Tag-uri: familie, cuplu, societate, relatii

---

Categorie: Dragoste si Sex  - ( Dragoste si Sex - Archiva)

Data Adaugarii: 30 August '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---