Adesea în practica psihoterapie pe terenul clinicii psihiatrice, psihosomatice, dar şi printre normali, ne confruntăm cu situaţiile de viaţă ale unor subiecţi care au trecut printr-o experienţă maritală traumatizantă, soldată cu divorţ.

Subiecţii divorţaţi sunt adesea caracterizaţi printr-un sentiment de eşec şi o anxietate de relaţie, izvorate din experienţa lor familială anterioară, cu valoare psihopatogenă.

Ei sunt adesea neîncrezători, derutaţi, renonciativi, temători la gandul „repetării unor traume posibile", retractaţi social, complexaţi. Mulţi dintre ei trăiesc însă nostalgia „vieţii în doi", îşi doresc o reinvestiţie afectivă de cuplu, ş i mulţi"dintre aceştia (care nu au cunoscut experienţa maternităţii sau a paternităţii "anterior) îşi doresc copii. Majoritatea persoanelor divorţate (sănătoase fizic şi psihic) reuşesc prin proprie iniţiativă să-şi refacă viaţa de cuplu, realizand adesea căsnicii trainice.

Există însă şi o serie de persoane, mai fragile din punct de vedere psihic, a căror individualitate a fost profund marcată de evenimentele primei lor experienţe maritale. Această categorie de subiecţi necesită şi solicită adesea „sprijin şi efort terapeutic", în situaţia în care dubitaţia şi lipsa de încredere în sine îi împiedică în a decide implicarea într-o nouă relaţie şi finalizarea acesteia oficial.

Scopul intervenţiei terapeutice devine în acest caz profilaxia recidivei disfuncţaei maritale. Intrarea într-o nouă situaţie ;şi relaţie familială nu conduce prin ea însăşi la „descoperirea" unor comportamente maritale adaptative de la bun început.

Perseverarea într-un stil relaţional care prin el însuşi a condus parţial la eşec anterior într-o viaţă de cuplu poate redeveni un factor precipitator al disfuncţiei şi într-o altă relaţie maritală.

---

Tag-uri: familie, cuplu, societate, relatii

---

Categorie: Psihologie  - ( Psihologie - Archiva)

Data Adaugarii: 05 September '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---