Conceperea familiei ca un microsistem de interacţiuni, fundamental integrat macro sistemului social, aflat în relaţii continue, dinamice şi vitale cu mediul fizic, constituie premisa teoretică şi practică a numeroase cercetări, care îmbină abordarea interacţional-funcţională a familiei cu cea a contextului situational.

Din perspectiva acestor cercetări, accentul se deplasează de la mecanismele psihologice ÅŸi psihosociale intrinsece nucleului familial interpersonal la relaÅ£iile sale cu „lumea", cu societatea mai largă ÅŸi cu instituÅ£iile ei, vizand dezvăluirea scopurilor, structurii, strategiilor ÅŸi funcÅ£iilor familiei în procesul complex al integrării sale în mediu. Se au în vedere şî sunt dezb� �ƒtute mecanismele prin care familia se adaptează la situaÅ£iile de stres intern ÅŸi extern, interacÅ£iunile cu rudele, colegii, prietenii, precum ÅŸi capacitatea grupului familial de a face faţă unor evenimente traumatizante din mediul extern (catastrofe etc.) .

Pe linia descoperirii factorilor ce intervin în disoliiţia relaţiilor maritale, cercetătorii americani S. A. Murell şi J. S. Stachowiak dezvoltă o teorie dinamică asupra suplului conjugal, subliniind faptul că relaţia dintre soţi conţine într-o anumită măsură potente conflictuale chiar de la constituirea ei ; în consecinţă, aceasta necesită modificări, fără de care cuplul nu poate fi menţinut. Se are în vedere faptul că în societatea modernă, în care alegerea partenerului este relativ liberă, fiecare din cei doi îşi bazează selecţia pe anticiparea că celălalt este cel mai indicat să-i satisfacă o serie de necesităţi, este cel mai potrivit „pentru sine". Acest lucru se întamplă cu ambii parteneri, fiecare îl alege pe celălalt pentru sine, în speranţa că-l va păstra o viaţă întreagă. Ulterior însă, în cadrul vieţii în doi, fiecare aşteaptă ca celălalt să-l „satisfacă" pe el, fără să înţeleagă că şi el trebuie să dea, în aceeaşi măsură, un răspuns la anumite aşteptări.

Aşteptările partenerilor de cuplu pot fi convergente sau pot fi divergente (speranţele fiecăruia investite în celălalt pot să nu corespundă cu ceea ce este în fond acesta). De aici, sursa neînţelegerilor, mai ales cand partenerii nu se pot adapta la viaţa în comun. Cu alte cuvinte, menţinerea relaţiilor maritale normale este primordial condiţionată de capacitatea partenerilor de a trece de la „Orientarea spre sine” la „mutualitate", la orientarea spre interesele grupului familial.

Murell şi Stachowiak aduc în discuţie, din acest punct de vedere, rolul modificărilor ce apar în interiorul diadei în relaţiile dintre soţi odată cu apariţia primului copil. Apariţia copilului, ca şi orice altă schimbare în statutul familial (trecerea copilului de la o varstă ia alta, apariţia de noi copii, anumite fluctuaţii economice sau ocupaţionale) duc la dificultăţi în adaptarea reciprocă a soţilor, datorate necesităţii modificărilor modelelor de comportament ale ambilor aflaţi într-o nouă situaţie interpersonală (tată-mamă).

---

Tag-uri: familie, cuplu, societate, relatii

---

Categorie: Psihologie  - ( Psihologie - Archiva)

Data Adaugarii: 17 August '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---