Experienţa ne învaţă că mustrările şi acuzaţiile rămân totdeauna zadarnice. Pornirile cele dintâi sunt cele mai nefaste şi trebuie să învăţăm să le rezistăm. Cine nu ştie a se stăpâni să nu uite că patima alungă totdeauna raţiunea. Omul este întotdeauna victima sentimentelor sale. Sunt oameni care se războiesc mereu cu ceilalţi şi care trăiesc cu impresia că tot ceea ce înfăptuiesc este grozav şi desăvârşit. Aceştia din patimă îşi fac duşmani pe cei ce ar trebui să şi-i facă prieteni.

Pentru a obÅ£ine ceva, fac mult zgomot, pun multă viclenie, se compromit, iar în urma actelor lor rămân doar gustul amar ÅŸi amintirea urâtă. AceÅ Ÿti oameni cu sufletul schilodit sunt victimele propriilor lor imprudenÅ£e ÅŸi ale lipsei de autocontrol.
Cei care stau deoparte, văd mai mult şi mai bine decât cei din arenă, pentru că ei nu sunt supuşi patimii. Dacă atunci când eşti pornit, nu ai puterea să te opreşti, mai târziu nu-ţi vei ierta că te-ai făcut de ruşine. Oamenii grăbiţi şi pătimaşi, datorită firii lor, nici măcar bucuriile nu ştiu să le trăiască şi, pripindu-se, le ratează. Din tendinţa de a devora totul rapid, îşi fugăresc propriile zile, fără satisfacţia tihnei.

Faptele trebuie săvârşite repede, după judecată îndelunga tă, iar bucuriile savurate încet, ca pe adevărate desfătări. Nid măcar atunci, când spui adevărul, nu trebuie să te grăbeşti, pentru că rişti să uiţi că adevărul se spune cu tact sau că nu toate se pot spune. Cele mai multe pagube la aduce însă vorba necontrolată, care-i ca o sălbăticiune scăpată din cuşcă ; odată plecată, nu poţi s-o mai aduci înapoi.

Omul cumpătat este bine să fie veşnic circumspect, să evite supărările şi necazurile vorbitului fără rost, dovedind câ este stăpân pe sine. Pentru a evita căderea în vulgaritate, spusele trebuie cumpătate şi moderate. Obiceiul „de a ieşi mereu în faţă" de cele mai multe ori compromite decât întăreşte prestigiul cuiva. Cel ce conduce să nu se lase apucat de mânie şi de nerăbdare, să-şi păstreze mereu calmul şi să nu asculte de primele imbolduri şi de pasiune.

Pentru a-şi atinge ţelul final, cel care-i perseverent, rămâne indiferent faţă de eşecurile temporare. Nimeni nu devine muzician în câteva luni, deşi mulţi speră. Ce se înfiripă cu răbdare şi prudenţă este greu de distrus, deoarece prudenţa constă în a proporţiona scopul cu mijloacele. în conducere, liderul nu trebuie să uite că de prudenţa lui depinde curajul subalternilor, să nu uite nici faptul că, uneori, mai mult se obţine prin îndrăzneală, decât prin prudenţă, care, dacă este în exces, este la fel de primejdioasă ca şi imprudenţa. Dacă nu se transformă în nehotărâre, prudenţa rămâne o virtute. Muţenia ne serveşte mal mult binele nostru decât cea mai convingătoare vorbărie.

---

Tag-uri: lider, psihic, inteligenta

---

Categorie: Psihologie  - ( Psihologie - Archiva)

Data Adaugarii: 28 September '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---