Permanent, oricare dintre noi se află în raporturi multiple cu cei din jur. Dar cele mai importante sunt cele de subordonare.
Relaţia şef - subordonat determină de cele mai multe ori eficienţa în mai toate domeniile de activitate. Iată de ce criteriile de promovare trebuie tratate cu toată atenţia. Privilegiile presupun totdeauna răspunderi, eforturi, riscuri şi se câştigă numai prin muncă şi inteligenţă într-o societate sănătoasă. Dacă societatea este bolnavă, scara de valori nu este cea reală, punctele de vedere corecte se impun greu şi oamenii rămân fără repere.

In activitatea de conducere se impun, de regulă, şi dau eficienţă sporită persoanele înzestrate intelectual şi moral. Ele vor domina pe ceilalţi.
Aproape niciodată nu coincid părerile, concepţiile, deprinderile oamenilor cu privire la problema pusă în discuţie. Fiecare are „dreptatea" şi „adevărul" său şi trebuie ştiut că orice om se crede demn de a fi luat în considerare, ascultat, băgat în seamă şi respectat pentru părerile şi ideile sale. Dacă vrem să-l atragem, trebuie să-i respectăm dorinţele, să-l ascultăm, să-i dăm dreptate şi să-l convingem şi de „adevărul" nostru.

Subalternul este satisfăcut întotdeauna; când ur. şef are păreri comune cu el şi se deschide spre dialog. Mai mult chiar, şeful respectiv îi devine simpatic, pentru că îl ascultă şi nu-l contrazice.
Intr-un dialog contradictoriu, fiecare îşi susţine punctul de vedere şi refuză orice argument, chiar logic, care este contrar propriei păreri. Punctul de vedere al celuilalt este considerat un atentat la „eul" sau.

Subalternii aşteaptă să audă de la cel care-i conduce vorbe simple, legate de concretul situaţiilor, cu care se confruntă, păreri pertinente şi tolerante, pline de înţelepciune şi îngăduinţă. Oamenii simpatizează şefii dispuşi la dialog, capabili să asculte şi să accepte şi alte păreri, în măsura să-l consulte în adoptarea deciziilor. Dialogul este folositor întotdeauna ; el împacă pe cei supăraţi, mobilizează pe cei leneşi, mulţumeşte pe cei harnici, dă soluţii la probleme nerezolvate. Actul de conducere fără dialog lunecă totdeauna spre dictat şi abuz. Dialogul rămâne singura cale de a schimba convingerile cuiva, singura cale de a educa şi forma caractere.Modificările de conştiinţă prin constrângere sunt numai aparente.
Un şef lucrează şi cu oameni corecţi şi cinstiţi, dar şi cu violenţi, colerici, cu indivizi fără caracter, cu oameni calmi şi cu persoane nervoase, cu oameni de bună credinţă, dar şi cu încăpăţânaţi, cu refractari la orice dialog. In toate situaţiile, cel care conduce trebuie să se descurce şi să-şi exercite prerogativele cu autoritate şi rezultate favorabile.

El trebuie să convingă, să facă pace şi să impună cele mai potrivite păreri şi măsuri. Furioşii vor fi m?ă întâi calmaţi, apoi se vor aborda cu ei problemele ce interesează, creându-se, mai întâi, o atmosferă propice comunicării.
Uneori, într-un dialog se abordează mai întâi chestiunile care îl privesc pe partener, care vor fi receptate cu răbdare şi acceptate ; ulterior, vor fi ridicate problemele noastre. Propunerile pozitive trebuie întotdeauna acceptate. Aproape de fiecare dată, partenerul nostru va asculta şi accepta propunerile, dacă se respectă aceste reguli.

---

Tag-uri: lider, psihic, inteligenta

---

Categorie: Psihologie  - ( Psihologie - Archiva)

Data Adaugarii: 24 September '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---