Statistics:
Visits: 960 Votes: 0 Fame Riser |
Fame Rank
N/A
Fame Riser
|
|||||||||||
Varstele critice
Q: | Intreaba despre Varstele critice |
A trăi înseamnă a trece prin timp, a creşte şi apoi a îmbătrâni. Felul în care fiecare străbate acest drum, ca şi dificultăţile pe care le întâmpină pe parcurs este diferit de la individ la individ, dar au în anumite etape trăsături comune. Cu alte cuvinte, deşi fiecare îşi trăieşte viaţa cu întâmplările şi problematica ei într-un mod unic, dezvoltarea psihologică cunoaşte anumite etape ale vârstei, în care felul de viaţă este foarte asemănător.
Asemănarea este generată de anumite condiţii biologice, ca şi de circumstanţele şi de perspectivele socio-familiale care se întrepătrund în mod specific, declanşând situaţii de criză.
Intensi tatea trăirii situaţiilor de criză este în raport cu structura personalităţii, nivelul intelectual, gradul de angajare în plan familial şi socio-profesional, precum şi de alţi factori.
Din optica ciclurilor vieţii se apreciază că adolescenţa, vârsta a 3-a, precum şi perioadele de tranziţie de la un stadiu de vârstă la altul sunt cele mai fragile terenuri pe care se pot cu uşurinţă implanta stările critice.
Adolescenţa, perioadă hotărâtoare în formarea şi maturizarea personalităţii umane, cu latura sa complementară, pubertatea, are un caracter relativ seismic şi dramatic, traducând pe plan biologic şi psihologic sumarea modificărilor cantitative pentru a deveni calitative.
Criza de originalitate adolescentină se manifestă prin adaptarea unui model comportamentul atitudinal şi de reacţie, în care pe prim plan este atitudinea de negare şi de refuz a tot ceea ce adolescentului i se pare a fi oficial, stabil şi învechit. Originalitatea adolescenţilor este ambivalenţă, reunind aspectele pozitive şi negative în acelaşi mod de manifestare, prin care tânărul face de fapt o testare a posibilităţilor sale, a rolurilor devenirii proprii şi o încercare de delimitare şi identificare a propriei personalităţi.
Trăsăturile pozitive constau în dorinţa de a sesiza autenticul şi esenţialul aspectelor existenţiale, iar cele negative, care de fapt provoacă şi criza, sunt date de felul în care se face această căutare, cu nerăbdare şi brutalitate, finalizată in concluzii pripite, pe care adolescentul doreşte cu insistenţă să le impună ca proprii şi profund adevărate.
Criza de originalitate este mai precoce la fete decât la băieţi şi, deoarece este trăită adesea ca un marc impas existenţial, familia trebuie să o privească cu înţelegere şi tact, chiar dacă această atitudine poate fi respinsă sau greşit interpretată de adolescent.
Criza de adolescenţă poate debuta prin adaptarea unei anumite vestimentaţii, rezultat al aderării fără rezervă sau critică la anumite mode, la care se pot adăuga cazuri de veritabil colecţionarism, prin care adolescentul încearcă să dea conţinut, expresie şi realitate personalităţii sale în formare.
Următoarea fază este aderarea la grupuri cu un comportament voit aparte (impertinente, gălăgioase, nonconformiste), în care adolescentul caută într-o alianţă fugară să şocheze prin aşa-numita originalitate.
Etapa următoare este caracterizată de deplasarea preocupărilor adolescentului spre analize abstracte şi critice, exprimând în majoritatea cazurilor atitudinea de opoziţie şi negare a ceea ce este consacrat.
Deşi pune probleme mari familiei neavizate, care deseori solicită ajutorul psihiatrului, criza de adolescenţă nu este un fenomen patologic şi deci nu necesită un tratament medicamentos o şa cum cer uneori părinţii. Ea nu se rezolvă prin soluţii forţate, acordând adolescentului libertăţi nelimitate sau, din contră, limitându-i-le excesiv şi nici nu este, aşa cum cred din păcate foarte mulţi părinţi, provocată de abstinenţa sexuală şi nu se rezolvă deci printr-o sexualitate precoce.
Această concepţie poate avea consecinţe extrem de nocive asupra tânărului aflat in echilibru fragil. Nu toţi adolescenţii trec prin această „criză" şi manifestările acesteia sunt în raport direct cu gradul real de organizare şi stabilitate al familiei.
Sursa Imaginii - freedigitalphotos.net
Asemănarea este generată de anumite condiţii biologice, ca şi de circumstanţele şi de perspectivele socio-familiale care se întrepătrund în mod specific, declanşând situaţii de criză.
Intensi tatea trăirii situaţiilor de criză este în raport cu structura personalităţii, nivelul intelectual, gradul de angajare în plan familial şi socio-profesional, precum şi de alţi factori.
Din optica ciclurilor vieţii se apreciază că adolescenţa, vârsta a 3-a, precum şi perioadele de tranziţie de la un stadiu de vârstă la altul sunt cele mai fragile terenuri pe care se pot cu uşurinţă implanta stările critice.
Adolescenţa, perioadă hotărâtoare în formarea şi maturizarea personalităţii umane, cu latura sa complementară, pubertatea, are un caracter relativ seismic şi dramatic, traducând pe plan biologic şi psihologic sumarea modificărilor cantitative pentru a deveni calitative.
Criza de originalitate adolescentină se manifestă prin adaptarea unui model comportamentul atitudinal şi de reacţie, în care pe prim plan este atitudinea de negare şi de refuz a tot ceea ce adolescentului i se pare a fi oficial, stabil şi învechit. Originalitatea adolescenţilor este ambivalenţă, reunind aspectele pozitive şi negative în acelaşi mod de manifestare, prin care tânărul face de fapt o testare a posibilităţilor sale, a rolurilor devenirii proprii şi o încercare de delimitare şi identificare a propriei personalităţi.
Trăsăturile pozitive constau în dorinţa de a sesiza autenticul şi esenţialul aspectelor existenţiale, iar cele negative, care de fapt provoacă şi criza, sunt date de felul în care se face această căutare, cu nerăbdare şi brutalitate, finalizată in concluzii pripite, pe care adolescentul doreşte cu insistenţă să le impună ca proprii şi profund adevărate.
Criza de originalitate este mai precoce la fete decât la băieţi şi, deoarece este trăită adesea ca un marc impas existenţial, familia trebuie să o privească cu înţelegere şi tact, chiar dacă această atitudine poate fi respinsă sau greşit interpretată de adolescent.
Criza de adolescenţă poate debuta prin adaptarea unei anumite vestimentaţii, rezultat al aderării fără rezervă sau critică la anumite mode, la care se pot adăuga cazuri de veritabil colecţionarism, prin care adolescentul încearcă să dea conţinut, expresie şi realitate personalităţii sale în formare.
Următoarea fază este aderarea la grupuri cu un comportament voit aparte (impertinente, gălăgioase, nonconformiste), în care adolescentul caută într-o alianţă fugară să şocheze prin aşa-numita originalitate.
Etapa următoare este caracterizată de deplasarea preocupărilor adolescentului spre analize abstracte şi critice, exprimând în majoritatea cazurilor atitudinea de opoziţie şi negare a ceea ce este consacrat.
Deşi pune probleme mari familiei neavizate, care deseori solicită ajutorul psihiatrului, criza de adolescenţă nu este un fenomen patologic şi deci nu necesită un tratament medicamentos o şa cum cer uneori părinţii. Ea nu se rezolvă prin soluţii forţate, acordând adolescentului libertăţi nelimitate sau, din contră, limitându-i-le excesiv şi nici nu este, aşa cum cred din păcate foarte mulţi părinţi, provocată de abstinenţa sexuală şi nu se rezolvă deci printr-o sexualitate precoce.
Această concepţie poate avea consecinţe extrem de nocive asupra tânărului aflat in echilibru fragil. Nu toţi adolescenţii trec prin această „criză" şi manifestările acesteia sunt în raport direct cu gradul real de organizare şi stabilitate al familiei.
Sursa Imaginii - freedigitalphotos.net
Tag-uri: adolescenti, tinerete, familie |
- Pregatirea pentru viata de familie (4027 visits)
- Piramida lui Maslow (3719 visits)
- Psihologia persoanelor de varsta a treia (2087 visits)
- Comunicare este cheia succesului (2023 visits)
- Puterea cuvantului (1578 visits)
- Importanta gesturilor (1564 visits)
- Ce este gestica (1559 visits)
- Un om amabil are mult de castigat (1495 visits)
- Tipicarul sau cel care iubeste detaliile (1420 visits)
- Deficienta fizica si repercursiunile acesteia (1371 visits)
- Tehnici de manipulare verbala (1360 visits)
- Educatia pentru viata de familie (1346 visits)
- Comunicarea cu parintii (1291 visits)
- Depresivul sau cel care traieste o tristete profunda (1281 visits)
- Cuvintele si puterea lor de manipulare (1273 visits)
- Deficienta fizica si repercursiunile acesteia
- Ce se intampla cand te subjuga dorinta?
- Structuri de autoritate si putere in sanul cuplului
- Importanta sprijinului parintesc pentru copii
- Dialogul dintre cele doua sexe
- Fenomenul dezorganizarii maritale
- Solutii pentru prelungirea stabilitatii familiei
- Organizarea familiei conform sociologilor
- Tipuri de personalitate - tipul fricos
- Un lider trebuie sa fie puternic
- Liderul care conduce dupa metode empirice
- Subalternii au nevoie de autoritate
- Esecul angajatilor reprezinta esecul liderului
- O echipa trebuie intotdeauna stimulata
- O echipa motivata este o echipa eficienta
- Care sunt calitatile unui lider
- Cum poate un lider sa isi conduca oamenii
- Comunicare este cheia succesului
- Un sef trebuie sa isi respecte subalternii
Categorie: Psihologie - ( Psihologie - Archiva)
Data Adaugarii: 20 February '08
Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :