FamousWhy
ROM
Biografii, Celebritati, Vedete Vacante de vis, Destinatii, Regiuni Articole, Referate, Comentarii Download programe software FamousWhy Lucruri faimoase Forum Submit Content
|


Referate


Statistics:
Visits: 965
Votes: 0
Fame Riser
          
Fame Rank
N/A
Fame Riser
create pool

Articole


Intreaba despre Varstele critice

Tag-uri Populare


relatii   cuplu   familie   societate   inteligenta   lider   psihic   individ   social   interactiune   stres   frumusete   sanatate   ingrijire   medic   comunicare   tratament   relatie   teama   limbaj   iubire   tinerete   bautura   sevraj   pastile   parteneri   gesturi   boala   placebo   batranete   acceptare   medicamente   efect   sentimente   oameni   dorinta  

All Tags

Famous Forum

 

Varstele critice

 Q:   Intreaba despre Varstele critice       
Varstele critice A trăi înseamnă a trece prin timp, a creşte şi apoi a îmbătrâni. Felul în care fiecare străbate acest drum, ca şi dificultăţile pe care le întâmpină pe parcurs este diferit de la individ la individ, dar au în anumite etape trăsături comune. Cu alte cuvinte, deşi fiecare îşi trăieşte viaţa cu întâmplările şi problematica ei într-un mod unic, dezvoltarea psihologică cunoaşte anumite etape ale vârstei, în care felul de viaţă este foarte asemănător.

Asemănarea este generată de anumite condiţii biologice, ca şi de circumstanţele şi de perspectivele socio-familiale care se întrepătrund în mod specific, declanşând situaţii de criză.

Intensi tatea trăirii situaţiilor de criză este în raport cu structura personalităţii, nivelul intelectual, gradul de angajare în plan familial şi socio-profesional, precum şi de alţi factori.

Din optica ciclurilor vieţii se apreciază că adolescenţa, vârsta a 3-a, precum şi perioadele de tranziţie de la un stadiu de vârstă la altul sunt cele mai fragile terenuri pe care se pot cu uşurinţă implanta stările critice.

Adolescenţa, perioadă hotărâtoare în formarea şi maturizarea personalităţii umane, cu latura sa complementară, pubertatea, are un caracter relativ seismic şi dramatic, traducând pe plan biologic şi psihologic sumarea modificărilor cantitative pentru a deveni calitative.

Criza de originalitate adolescentină se manifestă prin adaptarea unui model comportamentul atitudinal şi de reacţie, în care pe prim plan este atitudinea de negare şi de refuz a tot ceea ce adolescentului i se pare a fi oficial, stabil şi învechit. Originalitatea adolescenţilor este ambivalenţă, reunind aspectele pozitive şi negative în acelaşi mod de manifestare, prin care tânărul face de fapt o testare a posibilităţilor sale, a rolurilor devenirii proprii şi o încercare de delimitare şi identificare a propriei personalităţi.

Trăsăturile pozitive constau în dorinţa de a sesiza autenticul şi esenţialul aspectelor existenţiale, iar cele negative, care de fapt provoacă şi criza, sunt date de felul în care se face această căutare, cu nerăbdare şi brutalitate, finalizată in concluzii pripite, pe care adolescentul doreşte cu insistenţă să le impună ca proprii şi profund adevărate.

Criza de originalitate este mai precoce la fete decât la băieţi şi, deoarece este trăită adesea ca un marc impas existenţial, familia trebuie să o privească cu înţelegere şi tact, chiar dacă această atitudine poate fi respinsă sau greşit interpretată de adolescent.

Criza de adolescenţă poate debuta prin adaptarea unei anumite vestimentaţii, rezultat al aderării fără rezervă sau critică la anumite mode, la care se pot adăuga cazuri de veritabil colecţionarism, prin care adolescentul încearcă să dea conţinut, expresie şi realitate personalităţii sale în formare.

Următoarea fază este aderarea la grupuri cu un comportament voit aparte (impertinente, gălăgioase, nonconformiste), în care adolescentul caută într-o alianţă fugară să şocheze prin aşa-numita originalitate.

Etapa următoare este caracterizată de deplasarea preocupărilor adolescentului spre analize abstracte şi critice, exprimând în majoritatea cazurilor atitudinea de opoziţie şi negare a ceea ce este consacrat.

Deşi pune probleme mari familiei neavizate, care deseori solicită ajutorul psihiatrului, criza de adolescenţă nu este un fenomen patologic şi deci nu necesită un tratament medicamentos o şa cum cer uneori părinţii. Ea nu se rezolvă prin soluţii forţate, acordând adolescentului libertăţi nelimitate sau, din contră, limitându-i-le excesiv şi nici nu este, aşa cum cred din păcate foarte mulţi părinţi, provocată de abstinenţa sexuală şi nu se rezolvă deci printr-o sexualitate precoce.

Această concepţie poate avea consecinţe extrem de nocive asupra tânărului aflat in echilibru fragil. Nu toţi adolescenţii trec prin această „criză" şi manifestările acesteia sunt în raport direct cu gradul real de organizare şi stabilitate al familiei.

Sursa Imaginii - freedigitalphotos.net


Tag-uri: adolescenti, tinerete, familie



Categorie: Psihologie  - ( Psihologie - Archiva)

Data Adaugarii: 20 February '08


Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :