Crezand nestramutat in rosturile nobile ale poeziei, Mihai Eminescu ramane, alaturi de Titu Maiorescu, una dintre cele mai lucide constiinte critice ale vremii sale. In articole, in cronici dramatice, in recenzii, note critice, M. Eminescu isi expune conceptia despre arta si despre misiunea poetului. Dintre poeziile programatice, cele mai cunoscute sunt: "Epigonii", "Scrisoarea I", "Glossa", "Oda in metru antic", "Icoana si privaz", "Cu gandiri si cu imagini", "Iambul", "Eu nu cred nici in Iehova", "In zadar in colbul scolii", "Criticilor mei", "Numai poetul" etc. Cea dintai marturisire lirica eminesciana referitoare la conceptia nestetica a fost oda "La Heliade" publicata in "Familia" in 1867. Elogiindu-l pe I. Heliade-Radulescu, Eminescu isi marturiseste, de fapt, predilectia pentru "poe ta vates" sau "poetul cetatii" capabil sa sintetizeze in cantarea sa nazuintele, idealurile unui intreg popor.
In postura de "Christ", Mihai Eminescu accentueaza ideea poeziei angajate si elogiaza poezia inaintasilor care, desi rudimentara, se distinge prin sinceritate, prin profunda vibratie a sentimentelor. Astfel, M. Eminescu anunta tema poeziei "Epigonii".

In poezia "Icoana si privaz", pe fundalul iubirii, M. Eminescu pune in discutie problema estetica si, apoteozandu-i pe Dante, Shakespeare, Homer, el se declara pentru o poezie in care in perfectiunea formelor sa fie turnate marile adevaruri ale vietii. El insusi se numeste aici "al veacului copil", mistuit mereu "de-adanca sete-a formelor perfecte" pe care sa le insufleteasca insa printr-o tulburatoare vibratie spirituala. Eminescu se ridica astfel impotriva formalismului sec, lipsit de culoare a trairilor.

Din punct de vedere estetic, Eminescu insusi se siueaza in randul romanticilor: "Eu raman ce-am fost: romantic." Totusi, in conceptia asupra adevaruluiin arta, in pledoaria pentru bine, frumos si adevar, in preferinta pentru bine, frumos si adevar, in pledoaria pentru claritate si echilibru, Eminescu se situeaza pe pozitiile marilor clasici ai lumii, amintind deseori de Boileau. De altfel, cultul eminescian pentru antichitate, frecventele referiri la lira, la harfa, la miticul Orfeu, la cununa de lauri vesnic verde, subliniaza inrauririle esteticii clasiciste in conceptia eminesciana despre poezie. Toate aceste principii transpar intr-o maniera dinamica in poezia "In zadar in colbul scolii", in care Eminescu isi indeamna contemporanii sa puna in versuri adevarul lumii in care traiesc pastrand cercetarea sterila a "autorilor mancati de molii". In poezia "Criticilor mei", Eminescu reuseste sa configureze adevarata drama a recluziunii pe care o presupune misiunea poetului aratand ca trebuie cautat "cuvantul ce exprima adevarul", ca trebuie turnate in rime "doruri vii si patimi multe".

---

Tag-uri: mihai eminescu, poezie, conceptii, epigonii, scrisoarea i, glossa, titu maiorescu

---

Categorie: Educatie  - ( Educatie - Archiva)

Data Adaugarii: 23 November '07

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---