Considerată ca o abordare integrală a familiei, „schema ciclurilor vieţii familiale", elaborată de R. Hill (1970), permite studiul familiei în interacţiune cu mediul în perspectivă diacronică (evolutivă). Schema precizează intervalele de timp în care se produc schimbări în dezvoltarea familiei, delimitand aşa-numitele „cicluri" în existenţa sa : - stadiul iniţial al relaţiilor familiale ale cuplului fără copii ; - stadiul vieţii cuplului cu copii preşcolari ; - stadiul familiei cu copii de varstă şcolară ; - stadiul familiei părăsite de copiii deveniţi adulţi ; - stadiul „familiei" omului singur (văduvia).

Schema lui Hill oferă din punct de vedere metodologic posibilitatea c lasificării numeroaselor studii asupra evoluţiei familiei. Ea poate relativiza astfel generalizări teoretice asupra structurii şi funcţiilor familiei, pe baza unor cercetări axate de obicei pe problematica familiei într-unui sau altul din stadiile ei de dezvoltare.
Abordand caracteristicile „subidentităţii maritale şi parentale" în perioadele adulte din punctul de vedere al structurării personalităţii, Ursula Şchiopu şi E. Verza (1980) relevă modificările survenite în stilul de viaţă familială. în fazele de adult tanăr, căsnicia este în plină consolidare, procesul de adaptare activ, cu etape de creştere, familia este dominată de expansiunea dorinţei de întreţinere a confortului afectiv.

Partenerii îşi descoperă treptat însuşirile de profunzime şi încearcă să se adapteze. Rolurile în familie se diferenţiază şi se consolidează, se instituie grade de dependenţă, de autonomie a fiecăruia din cei doi parteneri ; se stabilesc regulile de bază ale familiei, sensul circulaţiei afecţiunii, zonele de toleranţă şi intoleranţă în creşterea copiilor care sunt încă mici şi se lărgeşte intimitatea.

în etapa de adult I (între 34-45 de ani) rolul parental devine mai încărcat, dată fiind creşterea copiilor, intrarea lor în şcoală. Rolurile profesionale fiind absorbante şi cele parentale mai complicate, se creează o erodare a caracterului imperios al sexualităţii. Oboseala, insatisfacţiile contribuie la aceasta erodare, dar creează în schimb relaţiilor maritale un grad mai adanc de intimitate şi confort afectiv libidoul este încă activ. Se consolidează identitatea de familie în faţa competiţiei şcolare a copiilor. Este perioada în care pot interveni crize în căsnicie (cam la 10 ani după căsătorie) ce se soldează, uneori, cu divorţ.

în etapa de adult II (între 45 şi 55 ani) viaţa de familie se încarcă de oarecare tensiune dinspre direcţia rolului parental dată fiind creşterea tendinţei copiilor (puberi) la încălcarea regulilor. Se introduc, astfel, noi probleme în familie, tensiuni, nelinişti, amplificate de fragilitatea sănătăţii mamei în apropiere de menopauză, care poate fi parcursă cu nervozitate şi anxietate. Libidoul se temperează discret la ambii parteneri. Capacitatea de a avea copii se anulează la majoritatea femeilor.

în etapa de adult III, rolul parental devine mai complex şi situativ nou - prin plecarea primului copil din casa părintească, apoi a celuilalt sau a celorlalţi şi prin intrarea în criză a identităţii profesionale, datorită dezangajării profesionale ; libidoul este în temperare, dispar caracteristicile reproducţiei la femei. Legătura matrimonială devine de securizare şi acroş, din care motiv, pierderea soţului său a soţiei este foarte dureroasă, în schimb, apariţia nepoţilor reface cercul vieţii, al relaţiilor, al dorinţelor - la un nivel nou -, restabilind încă o dată proiecţia în viitor a omului.

---

Tag-uri: familie, cuplu, societate, relatii

---

Categorie: Psihologie  - ( Psihologie - Archiva)

Data Adaugarii: 29 August '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---