Motto:
"De obicei omul învinuieşte natura şi soarta , cu toate acestea soarta nu este decât ecoul caracterului şi pasiunilor, al greşelilor şi slăbiciunilor lui."DEMOCRIT


Lumea în care se dezvoltă astăzi copiii noştri este complexă şi contradictorie. Problemele acestei realităţi se cer a fi rezolvate cu soluţii rapide şi flexibile. Copiii trebuie pregătiţi să înţeleagă, să ştie să accepte şi să stăpâneasca schimbările permanente. De aceea scopul sistemului de învăţământ actual şi-a lărgit sfera de cuprindere urmărind în mod special şi formarea, dezvoltarea şi exersarea competenţelor social-civice necesare tinerilor pentru participarea activ ă la viaţa socială prin respectarea drepturilor omului spre a-i pregăti pentru viaţă şi activitate într-o societate democratică, precum şi adaptarea lor la condiţiile mereu schimbătoare ale societăţii. Tendinţele majore ale reformelor curriculum-ului în plan European constau în: educaţia pentru toţi, dezvoltarea unor atitudini dezirabile,a gândirii critice,preocuparea pentru adecvarea instruirii la nevoile fiecărui individ, maximizarea potenţialului fiecărui copil şi predarea - învăţarea centrate pe elev.

Anii ' 90 au reprezentat atât pentru România cât şi pentru alte ţări ale lumii o perioadă a transformărilor istorice care au influenţat evoluţia conştiintei civice şi a educaţiei pentru cetăţenie: tranziţiile postcomuniste, criza statului bunăstării, globalizarea economică şi culturală. Această perioadă a fost numită de Ralf Dahrendorf decada "cetăţeniei". Cunoastem cu toţii faptul că Revoluţia din 1989 a avut ca scop înlăturarea dictaturii şi instaurarea unui stat de drept democratic. Pentru o lungă perioadă de timp termenul "democraţie" a fost înţeles în mod eronat, folosit ca un cuvant cu formă dar fără fond, fiind înţeles ca o eliberare de toate restricţiile impuse în regimul comunist, dar într-o maniera exagerată,cetăţenii luându-şi libertăţi care puteau foarte uşor degenera în încălcarea drepturilor celorlalţi sau chiar în delicventa.

Din acel moment învăţământul a fost cel care a preluat responsabilitatea explicării termenului "democraţie". Originile democraţiei, ca idee si practica, merg inapoi spre orasele-state grecesti din secolul al Vlea i.Hr. însă democraţiile contemporane sunt toate diferite de vechiul model grecesc devenind treptat un model mondial, acela al democraţiei reprezentative dar şi al celei participative.

Fenomenul lipsei de interes şi de implicare a tinerilor şi chiar a adulţilor, în viaţa publică şi politică a fost denumit drept "deficit democratic" (Janoski, 1998). Acest fenomen este observat şi în ziua de azi (dacă luăm în considerare procentul participanţilor la vot, dintre cetăţenii care au acest drept, care nu depăşeşte 55%) şi este datorat, în mare parte, concepţiilor învechite moştenite de la fostul regim comunist, care reducea drepturile cetăţeanului la maxim, acesta fiind unul dictatorial.

De aceea se impune implementarea educaţiei moral-civice în şcoală şi tratarea ei ca prioritate a reformelor educaţionale având în vedere faptul că cetăţenii de mâine sunt născuţi azi. Aceasta poate fi văzută ca instrument al coeziunii sociale, bazată pe drepturile şi responsabilităţile cetăţenilor.De asemenea, reprezintă o dimensiune majoră a politicilor educaţionale în toate ţările europene. Astfel, putem afirma că educaţia moral-civic este un scop educaţional, dirijând sistemul de învăţământ către un set de valori comune, cum ar fi: diversitatea, pluralismul, drepturile omului, justiţia socială, bunăstarea, solidaritatea. Acest set de valori va conduce elevii spre însuşirea cunoştinţelor despre societate, care să-i permită elevului să găsească singur răspunsuri la probleme sociale şi etice, prin însuşirea informaţiilor-cheie, a principiilor de bază, a proceselor de cunoaştere, a tehnicilor si metodelor specifice; spre dezvoltarea comportamentului etic şi a capacităţilor necesare pentru o acţiune socială responsabilă; spre dezvoltarea judecăţilor morale şi complexe, pe care se bazeaza comportamentul moral.

Să fii educat înseamnă să ştii cum să iţi dezvolţi toate laturile: nu numai culturale, ci şi personale. Trebuie să ştii ce se întâmplă cu tine, de ce ţi se întâmplă, unde eşti şi unde vrei să ajungi, ce abilităţi ai, şi cum să le foloseşti pentru a deprinde aptitudinile care iţi lipsesc. În viaţă contează şcolile absolvite, diplomele obţinute, dar succesul este direct proporţional cu abilităţile dobândite, care, alături de cunoştinţele acumulate, să determine manifestarea unei conduite adecvate.
Din cele mai vechi timpuri, educaţia se confruntă cu aceeaşi problemă: cum se poate media între valorile individualismului, întotdeauna indispensabile demnităţii umane şi valorile comunităţii, în absenţa cărora nici individul nu se mai regăseşte pe sine.

Echilibrul dintre individual şi social constituie o problemă care nu a cunoscut şi nu poate cunoaşte soluţii viabile definitive sau extremiste: oricare astfel de soluţii presupun alterarea demnităţii umane şi, în mod evident, eliminarea sau distorsionarea gravă a educaţiei.

Nucleul educaţiei moral-civice îl reprezintă formarea copiilor, tinerilor şi adulţilor pentru a deveni cetăţeni activi si responsabili, obiectivele acesteia vizând complexul cunoştinţe - capacităţi - atitudini - valori, rolul central în acest tip de educaţie fiind al profesorilor, dată fiind deplasarea accentului de la o abordare "îngusta" la o abordare bazată pe cunoaştere şi pe capacitatea de înţelegere, pe experienţe directe şi pe promovarea valorilor civice şi democratice dar şi ale valorilor individuale.

În România au fost făcuţi primii paşi în încercarea de a implementa o noua viziune asupra vieţii şi de a se sincroniza cu mişcările internaţionale. Fiind o ţară care aparţine Europei Centrale şi de Est, această poziţie geografică a influenţat nu numai istoria ţării, dar şi cultura şi evoluţia ei politică. După revoluţie, sistemul de învăţământ românesc experimentează o peranentă refomă şi încearcă să sintetizeze eforturile cadrelor didactice, ale membrilor comunităţii, ale părinţilor direct implicaţi în educaţia propriilor copii. Noile strategii se orientează către centrarea întregului demers asupra elevilor, crearea unor oportunităţi de dezvoltare individuală, atragerea partenerilor comunitari, livrarea unor servicii educaţionale în comunitate.

O importanţă deosebită în formarea copiilor pentru a deveni cetăţeni activi şi responsabili, o au factorii ce influenţează educaţia: familia, şcoala şi mediul social. Aceştia se află în interdependenţă funcţionând ca un tot unitar prin influenţa pe care o au asupra subiecţilor (copii, elevi).

Profesorii sunt, poate, partenerii cei mai importanţi în procesul de modernizare a sistemului de învăţământ. În acest context, în general, şi din perspectiva educaţiei pentru cetăţenie, în special, înnoirea rolului profesorului trebuie să aibă în vedere următoarele aspecte: considerarea contextului social şi global pentru gestionarea problemelor favorizând abordările comune între profesori şi familie, rolul de mediator între elevi şi mediul lor, practicarea drepturilor omului în şcoală, dând prioritate unei pedagogii cooperative, instaurând un climat de încredere în clasă.
În vâltoarea acestui amestec de promisiuni excepţionale şi perspective neliniştitoare, nesigure, profesorul poate transmite informaţii şi concepte elevilor asupra cărora aceştia pot reflecta,iar reflecţia este parte integrantă a acţiunii: ea îi dă acesteia sens şi vice-versa. Cadrul didactic va dirija elevii spre implicare prin motivare. Cu toţii ştim că vârsta adolescenţei este vârsta idealurilor, iar acestea, dacă sunt bine canalizate spre asumarea de responsabilităţi vor sădi în sufletul şi mintea elevilor dorinţa de a realiza o schimbare în această societate în scopul atingerii idealurilor proprii, în scopul creării unei societăţi cât mai aproape de cea pe care ei şi-o doresc. Acţiunea se sprijină întotdeauna pe un plan al celor implicaţi, iar reflecţia se hrăneşte din acţiune şi îşi asumă sensul în funcţie de experienţă.

Necesitatea de a avea cetăţeni activi, informaţi şi responsabili este general acceptată şi cu atât mai mult, rolul educaţiei în formarea acestui tip de cetăţeni. De aceea relaţia profesor-elev trebuie să fie una de colaborare, de încredere şi de respect reciproc. Elevul să nu se simtă "controlat", ci sprijinit. Profesorul trebuie să fie mai mult un organizator al situaţiilor de învăţare şi un element de legătură între elev şi societate, care mediază şi facilitează accesul la informaţie. Implicarea în egală măsură a elevilor şi profesorilor în procesul didactic înseamnă responsabilităţi împărtăşite.

Acest lucru se poate realiza atât la orele de curs cât şi prin implicarea elevilor în diverse proiecte. Ca exemple de astfel de proiecte putem menţiona: „Comportamentul fata de resursele naturale”, „Relaţiile cu cei grav bolnavi sau cu handicap”, „Raporturi interpersonale la şcoală”, „Educaţia şi angajarea”, „Grupuri marginalizate”, „Combaterea delincvenţei juvenile prin intermediul educaţiei”, „Europa unita” etc. Implicarea elevilor în astfel de proiecte constructive presupune parcurgerea anumitor etape. În primul rând, în cadrul cursurilor vor fi transmise ideile de bază, elevii fiind familiarizaţi cu aşteptările în domeniul civic referitor la cunoştinţele, abilităţile şi atitudinile necesare pentru ca ei să devină cetăţeni activi într-un stat democratic.Educatia moral-civica îşi propune şi promovarea drepturilor şi îndatoririlor cetaţeneşti care sunt stabilite prin Constituţia statului în care îşi are rezidenţa persoana respectivă. Pentru predarea legii în şcoală trebuie folosite strategii interactive deoarece drepturile omului se refera la diferite domenii ale vietii în societate: dreptul la educaţie, dreptul la libertate şi la securitate, dreptul la respectarea vieţii de familie şi a vieţii private, dreptul la viaţă, dreptul la la gândire, conştiinta şi credinţa religioasă, libertatea de exprimare, libertatea de mişcare, libertatea de asociere. Se vor organiza consilii şi cluburi de tineret pentru a stimula procesul decizional în rândul elevilor.

Un element important în realizarea proiectului îl constituie „ascultarea” vocilor tinerilor prin observarea comportamentului acestora în cadrul „Consiliului local al copiilor”, al „Cluburilor de tineret” sau alte organizaţii de tineret. Se va pune accent pe comunicare şi pe rolul ei în soluţionarea conflictelor datorate diferenţelor de opinie sau de percepţie a realităţii şi se va promova libertatea sub formă de capacitate de acţiune, egalitatea ca acces al tuturor la bunurile de bază şi servicii pentru a proteja demnitatea umană, participarea ca nevoie de a contribui la interesul public, responsabilitatea pentru sine însuşi, pentru alţii şi pentru viitorul lumii, solidaritatea între oamenii care traversează barierele politice, culturale şi sociale pentru realizarea unui scop comun.

Organizarea efectivă a proiectului constă în organizarea participanţilor la proiect. Spre exemplu în cardul proiectului „Combaterea delincvenţei juvenile prin intermediul educaţiei” elevii sunt împărţiţi în echipe eficiente care vor identifica problemele de comunitate şi vor propune soluţii pentru rezolvarea optimă a acestora.

Elaborarea unui plan de acţiune de succes este o etapă parcursă de către echipe în colaborare cu profesorul coordonator având ca punct de plecare premisa că trebuie să gândim global şi să acţionăm local. În acest caz este vorba de organizare de seminarii/cursuri cu parinţii copiilor cu probleme de comportament (mai mari sau mai mici) la care invitaţi speciali vor fi pe rând elevii cu sau fara probleme, psihologi, asistenti sociali, consilieri şi reprezentanţi ai comunităţii locale pentru a determina cauzele care duc la delincvenţa juvenila pentru a lua măsurile necesare pentru a evita repetarea acestor acte.

În primul rând, pentru buna desfăşurare a modulului, trebuie oferit un climat organizatoric deschis, caracterizat prin dinamism şi grad înalt de angajare a membrilor. Climatul stimulativ oferă satisfacţii nu numai conducătorului de grup, ci şi participanţilor la proiect deoarece efectul va fi cel scontat. Apoi moderatorul trebuie să fie deschis, să asculte dificultăţile întâmpinate şi sugestiile părinţilor, să facă aprecieri frecvente şi sincere la adresa adulţilor, să le respecte competenţa, să-i sprijine şi să evite un control strict birocratic. Toate acestea se vor reflecta pozitiv în activitatea instructiv-educativă şi în conduita adulţilor influenţând comportamentul părinţilor faţă de copii şi a copiilor faţă de părinţi.
Adultii trebuie sa înţeleagă în adevaratul sens al cuvantului deviza modulului: << Este uşor să înveţi a merge. Important este încotro te îndrepţi. Ştim că nu toţi suntem la fel. Noi împreună cu familia îi călăuzim pe copii spre reuşită şi împlinire, căci ei ne reprezintă.>>

Astfel părinţii vor înţelege că societatea de mâine se bazează pe strânsa colaborare dintre şcoală, familie şi relaţia acestora cu mediul social deoarece copiii de azi sunt cei ce luptă şi vor lupta pentru clădirea viitorului.

În desfăşurarea modulului pot aparea o serie de dificultati generate de părinţi. Trăim într-o societate în care timpul este limitat de activităţile cotidiene (ex.: o slujba care solicită o implicare totală sau de lunga durată a adulţilor). Acest lucru se reflectă mai ales în relaţia parinte – copil (care va fi deficitară) precum şi în performanţa şcolară a copilului (rezultate slabe sau o fluctuaţie a acestora). Un alt impediment îl reprezintă lipsa motivaţiei şi interesului pentru activitate. Acest lucru poate fi contracarat de moderatori prin diferite modalităţi de motivare. Ei sunt în măsură să structureze cursul, astfel încât acesta să devină plăcut şi accesibil tuturor categoriilor sociale.

Dupa explicarea valorii cursului în dezvoltarea armonioasă a mediului familial şi social şi stabilirea obiectivelor ce vor fi realizate, se va face trecerea în revistă a problemelor apărute în educaţia şi comportamentul copilului. Nu vom fi surprinsi când vom descoperi ca există o similaritate între ele, indiferent de mediul social din care provin familiile participante. Stabilind o ordine în funcţie de importanţa problemelor, parinţii vor fi indrumaţi spre stabilirea unor modalităţi de abordare a acestora pentru ca mai apoi să poată găsi o linie de comunicare cu copiii. Acest lucru se va reflecta pozitiv în relaţia dintre ei prin stabilirea respectului reciproc, lăsând copilului posibilitatea exprimării libere.

Pot fi activizaţi copiii pentru a înţelege că se face un efort pentru restabilirea legăturii dintre ei şi părinţi. Vederea informaţiei în formă tipărită ajută ca aceasta să fie reţinută mai repede. Astfel pot fi distribuite hârtii volante cu problemele cotidiene ale tinerilor şi cu posibile solutii ale acestora. Un alt mijloc de conştientizare a gravităţii unor acţiuni ale copiilor este folosirea diagramelor si a ilustraţiilor în culori vii, care să scoată în evidenţă efectele negative.

Ascultându-se reciproc, părinţii vor înţelege că aceste fenomene sunt obişnuite sau cel putin comune mai multor familii din societetea de azi, că se poate învăţa din experienţa altora şi se pot preveni cu un minimum de efort şi atenţie. Ei trebuie incurajaţi să-şi verbalizeze gândurile şi ideile, deoarece numai astfel vor fi mai aproape de a-şi rezolva problemele pe care le întâmpina cu copiii lor. Acest lucru va duce automat la o aşa zisă „vindecare a societăţii de mâine deoarece este mai bine să previi anumite acţiuni de delincvenţă decat să reabilitezi pe cel pierdut pe calea nepesării, sau şi mai rău pe calea pierzaniei.

Comunicarea este esenţială în relaţia părinte – copil. În momentul în care adultul a reuşit să îl convingă să-şi exprime dorinţele şi nemulţumirile, procedând şi el în acelaşi fel, a fost făcut primul pas: nevoia de ajutor a fost conştientizată, cunoaşterea mai bună a societăţii în care trebuie să se integreze uşurându-i adaptarea la condiţiile favorabile şi/sau nefavorabile ce se pot ivi pe parcurs.
Modulul se bazează şi pe interacţiunea părintilor. Ajutandu-l pe colegul său să rezolve o anumita problemă, persoana se va putea detaşa de latura sa subiectivă şi va da soluţii pe care nu le-ar fi găsit pentru sine, în mod normal.

Astfel, adulţii şi copiii găsesc mai uşor un teren comun de comunicare şi cooperare, deoarece se stabileşte un interes comun: copilul nu va mai fi pedepsit iar adultul va fi multumit de comportamentul adolescentului. În celelalte sfere care definesc personalitatea umană, cu multiplele ei dimensiuni si faţete, lucrurile se complică, deşi de aici pornesc adesea cele mai imprevizibile implicaţii (benefice şi malefice) ale indivizilor asupra colectivităţii, pe diverse planuri. Benefice, pentru că , spre exemplu, a investi ca să stimulezi cooperarea adult – copil, este profitabil nu doar pentru individ, ci şi pentru societate, dupa cum a trece cu vederea unele trăsături negative de personalitate, înseamnă îngustarea posibilităţii de a le corecta la viitorii adulţi ale caror acţiuni se vor reflecta şi asupra mediului social.Cultivarea unei noi motivaţii a muncii, cu accent pe latura expresivă a acesteia, pe afirmarea puternică a eu-lui, a personalităţii, precum şi a unei etici a muncii, cu accent pe înalta responsabilitate pe care elevii o au este un alt scop al educaţiei moral-civice realizat prin intermediul unor astfel de proiecte în care colaborarea dintre şcoală şi familie şi interdependenţa lor cu mediul social au un rol decisiv.

În cazul acestui proiect soluţionarea problemei se realizează pas cu pas iar evaluarea progresului se va realiza prin observarea comportamentului social, a capacităţii de empatie, a capacităţii de a exprima propria opinie şi de a lua în considerare opinia celuilalt, de a recunoaste şi de a se opune unor dependenţe personale sau sociale dar prin analiza dezvoltării judecăţilor morale şi complexe, pe care se bazează comportamentul moral. Această evaluare se poate realiza şi la nivelul celor patru verbe: „a fi” - „a deveni” - „a da” - „a primi”.

În concluzie, viziunea şi misiunea proiectului derivă din nevoia de educaţie identificată la nivelul societăţii şi comunităţii pentru ca numai o educaţie sănătoasa va sta la baza unei reale integrări într-o lume pe care ne-o dorim mai bună.

Astfel, prin intermediul acestui proiect nu numai că vom reuşi să diminuăm, poate, delincvenţa juvenilă dar şi să conştietizăm elevii de rolul pe care îl au ei în societate printr-un sistem al pregătirii în perspectiva individului facilitând opţiunea şi flexibilitatea într-un univers dinamic, în expansiune, diversificare schimbare permanentă. Cultivarea unei noi motivaţii a muncii, cu accent pe latura expresivă a acesteia, pe afirmarea puternică a eu-lui,a personalităţii, precum şi a unei etici a muncii, va pune accent pe înalta responsabilitate pe care omul o are în societate.
Pri intermediul colaborării şcoală – familie – societate în cadrul unor activităţi de educaţie moral-civică se va forma o noua viziune şi o atitudine practică a elevilor asupra sensurilor vieţii, prin prisma aspectelor etice ce vor fi transmise si a dezvoltării gândirii sociale şi morale prin acordarea elevilor de posibilităţi spre a decide în situatii concrete de viaţă, pentru o societate deschisa, tolerantă, pluralista în sens politic, naţional şi cultural.

Chiar dacă cei implicaţi într-un proiect nu au reuşit să obţină succesul scontat în soluţionarea problemei selectate, ei sunt siguri de faptul că au reuşit sa-si dezvolte cel puţin abilităţi de susţinere si promovare a unei idei, de negociere cu factori de decizie şi de rezolvare a conflictelor, acestea fiind absolut indispensabile unui grup care să schimbe ceva în comunitatea în care trăiesc.

Implicarea într-un astfel de proiect dă posibilitatea elevilor să decidă în situaţii concrete de viaţă, de etică sau de religie, pentru o societate deschisă, tolerantă, pluralistă în sens politic,naţional şi cultural şi dezvoltă o personalitate deschisă spre problematica socială şi politică şi permite acestora să găseasca singuri răspunsuri la probleme sociale şi etice, prin insusirea informatiilor – cheie, a principiilor de bază, a proceselor de cunoaştere, a tehnicilor şi metodelor specifice.
Prin aceasta este demonstrată încă o dată afirmaţia că “ întamplarea nu ajuta decat o minte pregatita” – după cum spunea Pasteur – “căci o minte nepregătită nu vede mâna pe care o întinde întamplarea” cum completeaza Fleming.
<sub>Referinte :
1. Calin,C, M, “Educatia morala in viziunea lui Piaget si a discipolului sau Kohlberg” in Revista de psihologie 1-2/1997,Tomul 43
2. Calin,C, M, “Teoria educatiei.Fundamentarea epistemica si metodologica a activitatilor educative”, Bucuresti, Ed. ALL,1996
3. Kerr, David Studiu: “Educatia pentru cetatenie reflectata in curriculum: o analiza internationala”, Fundatia Natiuonala pentru cercetare in Educatie, Marea Britanie
4. Geissler, E, “Mijloace de educatie”, Bucuresti, EDP,1977
5. Sponville – Comte,A, “Mic tratat al marilor virtuti”, Bucuresti, Ed. Univers,1998
6. “Dictionar de sociologie Oxford” Editat de Gordon Marshall, Univers enciclopedic, Bucuresti, 2003
7. http://www.civica-online.ro/cetatenie/cetatenie_democratica.html “Ce inseamna ECD”
8. http://www.civica-online.ro/competente/competente.html “ECD - concepte si componente cheie”
9. http://www.civica-online.ro/ecd_europa/index.html
10. http://www.edu.ro/cpress3129.htm
11. http://www.almamater.md/articles/523/
12. http://www.intercultural.ro/british/index.html
sursa imaginii : freeschoolclipart.com</sub>

---

Tag-uri: educatie, moral-civica, proiecte, profesori, elevi

---

Categorie: Educatie  - ( Educatie - Archiva)

Data Adaugarii: 29 January '08

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---