În 1770, Pierre de Ronsard, poet francez, spunea: „Iubirea e o vrajă", plantand astfel rădăcinile arborelui genealogic al lui Harry Potter. De la un poet la altul, de la un scriitor la altul, iubirea a căpătat noi definiţii, forme şi reţete, iar vrăjitorii vorbelor s-au perfecţionat. Cand tehnica a avansat, vrăjitorii s-au folosit de sunete, imagini sau arome ca să creeze momente magice.

De la o varstă rezonabilă încoace (adică din momentul în care anii se pot scrie cu două cifre), cand te gîndeşti la magie îţi vine în minte repede şi cuvîntul dragoste.
Cum treci de clasele primare începi să-ţi dai seama că poţi „să vrăjeşti" prin cuvinte şi poţi caştiga atenţ ia celor din jur. Din acest moment şi pînă la adanci bătraneţi, totul depinde de tine, de capacităţile tale de „vrăjitor" ademenitor prin vorbe. Cu vremea, începi să creşti sau să te maturizezi (să nu ne gîndim că, de fapt, îmbătraneşti). Vin prietenii şi-ţi spun că s-au îndrăgostit, şi-au pierdut minţile şi tot ceea ce li se întamplă e magie curată. Te îndrăgosteşti şi tu, ai fluturi în stomac, îţi tremură inima la primul sărut, eşti pe cale să explodezi înaintea primei nopţi de dragoste şi, uşor uşor, înveţi cum să te foloseşti de toate aceste senzaţii ca să-l „vrăjeşti pe EL.

Uneori vraja se rupe şi îţi dai seama că el nu e EL, aşa că iar o iei de la capăt. În momentele în care amesteci noi poţiuni (fitness, dans, coafor, cosmetica, shopping, cantece şi filme lacrimogene) întru pregătirea vrăjilor pentru cucerirea următorului EL, dacă eşti norocoasă, ai o revelaţie. Constaţi că asocierea magie-dragoste o datorezi poeţilor, scriitorilor, muzicienilor - adică manuitorilor abili de emoţii - şi că, de fapt, ei sînt „vrăjitorii" adevăraţi. Ei sînt cei care asemeni lui Harry Potter se joacă de-a magia... Habar n-am dacă v-aţi gîndit vreodată că printre strămoşii lui Harry Potter s-au aflat şi mulţi români. Dar iată, vă ajut şi vă dau cateva exemple. Unul dintre strămoşii lui Harry se folosea de o baghetă ca să trimită către public sunete divine. Altul, cu o baghetă diferită, reda pe pînză emoţiile florilor şi vrăjea ţărăncuţele. Unul ştia să folosească bagheta ca să te poarte pe străzi fantastice unde dispăreau ţigănci le. Altul amesteca pămantul cu piatra dand formă infinitului. Unul inventa „necuvinte", altul ştia să le pună pe muzică în ritm de swing amestecat cu teme ţigăneşti. Şi lista e lungă...

E doar o întamplare că ei s-au numit Celibidache, Luchian, Eliade, Brâncuşi, Nichita, Johnny, Nicolaescu sau Paler. Ar fi putut oricand să se numească Potter. In felul lor sînt mari vrăjitori. Dacă vă gîndiţi bine veţi constata că pentru fiecare dintre noi există un mare vrăjitor care ştie să ajungă cu armele sale la sufletul nostru. Şi cum, oricat de mult am creşte, rămanem în continuare copii, ne uităm mereu cu mirare la mişcările magicienilor căutand să înţelegem cum s-a petrecut vraja. Tocmai ai aflat unul dintre micile secrete ale magicienilor. Dacă ştii să te uiţi în jur, o să întalneşti o mulţime de Harry Potter.

---

Tag-uri: oameni, inteligenta, magie

---

Categorie: Psihologie  - ( Psihologie - Archiva)

Data Adaugarii: 20 September '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---