(lat. "Minte divina") - in sensul de "har divin", "foc sacru", de inspiratie. Horatiu, in Satira a IV-a din cartea intai, versul 43 s.a., sustine ca poezia e una si versificatia e alta; nu oricine versifica se poate intitula si poet.

Mai clar: nu-l poti considera poet nici pe cel care scrie apropiat de vorbirea obsteasca, nici pe acel care stie doar sa inchida un vers in masura. Nu-i de ajuns - spune Horatiu - din cuvinte comune inchegat sa ai versul.

Fondul si forma trebuie sa aiba suflu avantat, putere si un anume ritm de vorbire. Poet este acela care vadeste in vers o minte divina {mens divinior) si gura care sa sune sublim (os magna sonaturum). Deci, in doua cuvinte: har si dar. E o aluzie la vechea teorie estetica platoniciana dupa care poetii creeaza intr-un delir sacru. Prin glasul poetilor vorbesc zeii.

---

Tag-uri: latina, poezie

---

Categorie: Ce Inseamna  - ( Ce Inseamna - Archiva)

Data Adaugarii: 17 July '12

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---