Educaţia incluzivă presupune un proces permanent de îmbunătăţire a instituţiei şcolare, având ca scop explorarea resurselor umane, pentru a susţine participarea la procesului de învăţământ a tuturor elevilor din cadrul unei comunităţi.

În anul 1992 UNESCO a prezentat o propunere de lansare în România a două proiecte pilot de integrare în comunitate a copiilor cu CES. Proiectele TEMPUS au început la Cluj – Napoca şi Timişoara în anul 1993 pe o perioadă de trei ani. Extinderea şi dezvoltarea proiectelor pe parcursul anilor 1994 – 1995 au adus componente noi. În afara celor două proiecte s-a dezvoltat “ Reţeaua Naţională de Informare şi Cooperare pentru Integrarea în Comunitate a Copiilor cu Cerinţe Educative Speciale” ( RENINCO), s-a constituit şi proiectul “Zonelor Interjudeţene de Întegrare Educaţională” ( ZIDIE) şi s-a tradus pachetul de resurse UNESCO numit “Cerinţe speciale în clasă”.

Pentru a analiza şi descrie o şcoală incluzivă pot fi folosiţi o serie de indicatori de incluziune care asigură o bază utilă pentru realizarea unei astfel de analize.

Aceştia se bazează pe datele preluate din două surse principale de informaţie. În primul rând, este vorba de datele despre care se ştie că stimulează participarea elevilor care anterior au fost excluşi sau marginalizaţi; în al doilea rând, se au în vedere datele ce privesc procese eficiente pentru o îmbunătăţire a activităţii în şcoală.

Indicatorii se concentrează asupra celor trei dimensiuni şcolare: cultura, practica şi strategia.

Strategia se referă la plasarea abordării incluzive în centrul dezvoltării şcolare, astfel încţt acestea să pătrundă în toate strategiile şi să nu fie privită ca o nouă strategie care se adaugă la cele existente. Se va asigura că atenţia faţă de conceptul de educaţie incluzivă să fie prezentă în toate aspectele planificării şcolare.

Astăzi, prin intermediul masteratelor ce vizează specializarea în educaţia integrată, se asigură pregătirea teoretică, metodologică şi practică a absolvenţilor diferitelor specializări de nuanţă didactică, pentru realizarea unor cercetări – acţiune prin care se urmăreşte optimizarea vieţii persoanelor cu cerinţe speciale şi se prezintă cele mai noi teorii, mai ales neuropsihologice şi psihopedagogice referitoare la terapia dislexiilor, disgrafiilor, discalculiilor, în dificultăţile de învăţare, în recuperarea şi integrarea copiilor cu C.E.S.

În anul 2006 Asociaţia RENINCO în colaborare cu Ministerul Educaţiei şi Cercetării, cu asistenţa Reprezentaţiei UNICEF au elaborat un studiu privind cadrele didactice de sprijin din opt zone ale ţării: Braşov, Bucureşti, Cluj, Constanţa, Dolj, Dâmboviţa, Iaşi, Timişoara în perioada iunie 2005 – februarie 2006.

Judeţul Iaşi este singurul din ţară care derulează un proiect lingvistic pentru copiii cu nevoi speciale (Gr. Şc. “V. Pavelcu”, 12000 E), proiect care a primit Certificatul Label din partea Delegaţiei Comisiei Europene.

Integrarea copiilor cu CES şi activitatea CDS este mai accentuată acolo unde au existat iniţial şi au continuat proiecte derulate de MEC în anii 1990 (Cluj şi Timişoara).

Ca număr de cadre didactice itinerante, cele mai multe se regăsesc la Cluj şi în judeţele Dolj şi Dâmboviţa. Numărul mare de CDS se poate explica în judeţul Dolj şi prin reducerea mai drastică a numărului de elevi din şcolile speciale sau chiar prin desfiinţarea unor şcoli speciale din Segarcea, Filiaşi, Craiova. Mai puţine cadre didactice de sprijin se gasesc în anul şcolar 2005 – 2006 la Bucureşti (10) şi Constanţa (6), deşi numărul şcolilor în care sunt integraţi copii cu CES în aceste două localităţi este semnificativ ( 37 şi respecticv 39).

În anul 2006 sunt în cele 8 zone ale ţării 4852 de copii cu CES în şcoli incluzive, de care se ocupă 267 de cadre didactice itinerante, în 428 de şcoli. De aici rezultă în mod teoretic că un profesor itinerant are în responsabilitate cam 18 elevi în medie şi lucrează în 1,6 şcoli. Există mari diferenţe şi de la o zonă la alta din aceste două puncte de vedere:

- raportul dintre profesorii itineranţi şi numărul de elevi cu CES este în Cluj de 1/11 şi în Braşov de 1/58;

- raportul dintre numărul CDS şi numărul de şcoli integratoare prezintă o variaţie mare, astfel în Cluj erau 2 profesori itineranţi pe şcoală şi în Constanţa 1 profesor itinerant la 6 şcoli.

Direcţiile şi strategiile de dezvoltare ale Asociaţiei RENINCO în perioada 2003 – 2007 sunt:

- extinderea şi diversificarea sprijinului pentru integrarea şcolară a copiilor şi tinerilor cu CES ( derivate din dizabilităţi sau alte avantaje);
- continuarea şi dezvoltarea activităţilor legate de constituirea unui sistem naţional de identificare şi intervenţie timpurie la copiii cu dizabilităţi;
- sprijinirea evaluării complexe şi a orientării spre serviciile adecvate a copiilor cu CES;
- extinderea şi diversificarea suportului pentru dezvoltarea instituţională a şcolilor speciale;
- dezvoltarea sprijinului pentru părinţi şi alţi parteneri comunitari, în asigurarea reabilitării în comunitate a copiilor şi tinerilor cu dizabilităţi;
- dezvoltarea Centrului Naţional de Resurse RENINCO şi deschiderea unor centre de resurse RENINCO regionale.
Strategia I.S.J. de îmbunătăţire a accesului la educaţie a copilului cu CES în anul şcolar 2006 – 2007 cuprindea ca obiectiv strategic asigurarea sprijinului educaţional în vederea realizării unui proces şcolar individual pentru copiii cu CES integraţi în învăţământul de masă.

Asigurarea calităţii serviciilor de sprijin educaţional personalizat pentru copiii cu CES din judeţul Dolj presupune un număr mare de acţiuni ca:

- dezvoltarea reţelei de cadre didactice de sprijin;
- optimizarea utilizării resurselor;
- eficientizarea măsurilor de intervenţie a acestora prin formare continuă şi coordonarea dezvoltării serviciilor de intervenţie în echipă, în cadrul sprijinului acordat copiilor cu CES integraţi în învăţământul de masă;
- formarea diriginţilor pentru a asigura servicii de orientare şcolară şi de consiliere pentru elevi;
- identificarea grupurilor de copii beneficiari ai intervenţiei de sprijin ( fişe de expertiză complexă şi orientare şcolară) şi repartizarea cadrelor de sprijin;
- stabilirea planului de intervenţie personalizat pentru fiecare dintre copiii beneficiari;
- realizarea adaptărilor curriculare;
- organizarea activităţii echipei de intervenţie formată din învăţător / profesor – cadru de sprijin – psiholog – psihoterapeut din cadrul centrului de resurse;
- monitorizarea externă a progreselor intervenţiei;
- integrare socio – afectivă a copiilor beneficiari prin programe extracurriculare sau complementar curriculare;
- campanii de informare şi implicare activă a părinţilor în activitatea intervenţiei recuperatorie;
- valorizarea progreselor individuale prin acţiuni precum competiţii, distincţii, diplome, care au ca scop dezvoltarea stimei de sine, valorizarea colectivă, stimularea potenţialului real;
- acordarea de ore de consiliere psihopedagogică pentru elevi şi părinţi prin serviciile oferite în cadrul cabinetelor de asistenţă psihopedagogică la care sunt arondate şcolile beneficiare.
Pentru a sprijini participarea la educaţie a tuturor persoanelor din cadrul unei comunităţi, sistemul de învăţământ di România trebuie să treacă printr-un proces de schimbare în sensul îmbunătăţirii mediului educaţional, de dezvoltare a şcolii incluzive.

Abordarea educaţiei incluzive în şcoli presupune dezvoltarea unei structuri instituţionale care să promoveze valorile şi practicile educaţiei incluzive, să asigure sprijin în implementarea acestor practici în şcolile de masă.

Pentru un mai bun suport informaţional privind organizarea şi dezvoltarea acrestor structuri devine imperios necesar un Centru de Resurse pentru Educaţia Incluzivă prin transformarea şcolilor speciale în Centre şcolare pentru educaţie incluzivă şi o clasificare a sarcinilor şi responsabilităţilor pe care personalul din aceste instituţii le are.

Centrle de resurse din toate judeţele pot fi conectate într-o reţea funcţională astfel încât judeţele care nu pot aferi servicii educaţionale speciale pentru toate tipurile de dizabilităţi să poată avea acces la specialişti şi să poată beneficia de consultanţă de specialitate.

Conceptul de centru de resurse joacă un rol central pentru scopul şi politicile educaţiei incluzive în ţările occidentale.

Pentru a stabili o abordare eficientă a incliziunii toate şcolile trebuie să – şi stabilească strategiile de îmbunătăţire a serviciilor specializate pe care le oferă copilului cu CES. Centrele de resurse pot funcţiona într-o variaţie de forme. Nu există un model unic. Este esenţial ca centrele de resurse să coopereze şi să stabilească conexiuni cu toţi factorii implicaţi pentru a evalua calitatea şi eficienţa propriei performanţe în asigurarea sprijinului elevilor dar şi a părinţilor şi profesorilor.

Centrul de resurse poate promova cercetarea în dezvoltarea practicilor educaţionale inter – disciplinare prin organizarea de conferinţe, seminarii, elaborarea de materiale informative şi utilizând internetul.
Cadrele didactice trebuie să lucreze în parteneriat şi să-şi împartă responsabilităţile pentru a se asigura că toţi elevii participă activ la procesul de învăţare şi beneficiază de oportunităţi egale de participare la procesul instructiv – educativ.

Strategia inspectoratelor şcolare de îmbunătăţire a accesului la educaţie a copilului cu CES cuprinde obiective pe termen lung ca:

- intervenţie de sprijin pentru toţi copiii identificaţi cu CES din şcolile incluzive;
- formarea competenţelor de adaptare curriculară, cooperare în echipa de specialişti şi realizarea parteneriatului de sprijin pentru CDS;
- monitorizarea externă a progreselor intervenţiei să fie efectuată de responsabilul de monitorizare al CREI (Centrul de Resurse pentru Educaţia Incluzivă).
Educaţia incluzivă constituie în continuare o provocare pentru şcoala obişnuită şi se impune o redimensionare a formelor de educaţie în conformitate cu schimbările intervenite în societate.
<sub>Referinte :
1. Emil Verza – Psihologie Specială – EDP – Bucureşti – 1998
2. Revista Reninco nr. 6 – 2004
3. Elemente de pedagigia integrării – Editura PRO HUMANITATE – Bucureşti – 1999
4. Centru de resurse şi documentare privind educaţia incluzivă / integrată – Orientări şi Perspective în educaţia incluzivă integrată – Analiza semestrială – Ed. Univ. Babeş Bolyai – 2001
5. Raportul de studiu privind funcţionarea CDS (2006) – Reninco – Ştiri –2006
6. RENINCO – România –INCLUES – Anexa 33 – Prezentare generală
7. Strategia ISJ Cluj de îmbunătăţire a accesului la educaţie a grupurilor dezavantajate – 2006 – 2007 – M.E.C. – ISJ Cluj – septembrie 2006.
sursa imaginii : freeschoolclipart.com</sub>

---

Tag-uri: educatie, educatie incluziva, scoala, comunitate, invatament, formare, integrare, cultura

---

Categorie: Educatie  - ( Educatie - Archiva)

Data Adaugarii: 10 December '07

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---