Formarea şi funcţionarea cuplului conjugal este abordată într-o manieră psihodinamică de A. V. Dicks, în cunoscuta sa lucrare Marital Tensions (1967). El defineşte diada ca „o unitate funcţională interpsihologică, un mijloc de schimburi şi de tranzacţii, o creaţie în comun a membrilor cuplului". în această interacţiune se pot distinge, în teorie şi în practică - scrie Dicks - trei niveluri sau subsisteme principale, care sunt legate unele de altele, dar pot varia independent, avand o importanţă variabilă în menţinerea coeziunii diadei în diversele sale faze :

a. primul subsistem este acela al valorilor şi normelor socioculturale. Cu toate că în societatea contemporană selecţia pentru mariaj are tendinţa de a valoriza angajarea mutuală a partenerilor, bazată pe principiul satisfacerii aspiraţiilor reciproce, mai persistă încă norme tradiţionale de selecţie pe bază de omogenitate socială. Omogenitatea nivelului social este un factor de coeziune iniţială, într-o anumită proporţie, a căsătoriilor ;

b. al doilea subsistem este acela al „eului central" care operează la nivelul normelor personale, al judecăţilor conştiente şi, de asemenea, al aşteptărilor derivate din dezvoltarea relaţiilor cu obiectul prin învăţare socială anterioară mariajului. în termeni de relaţie cu „obiectul", aceste norme personale rezultă din vicisitudinile fazelor succesive ale istoriei personale a insului. Normele conştientizate şi modelele de rol se pot conforma sau nu „lumii interioare a relaţiilor cu obiectul". în cazul unei neconformări, mariajul ne va dezvălui contradicţii între aşteptările fiecăruia dintre soţi. Un mariaj va fi stabil şi va oferi satisfacţie fie prin absenţa conflictelor importante dintre cerinţele de rol, fie prin „investirea totală a persoanei", care permite rezolvarea conflictelor provenind din divergenţele de rol ;

c. al treilea subsistem este ceea ce Dicks numeşte„domeniul forţelor inconştiente", cuprinzand aşa-numitele „schimburi" pozitive sau negative între parteneri. Acestea sunt tendinţele către satisfacerea nevoilor de relaţionare, care au fost anterior „refulate" sau „disociate". Prezenţa lor dinamică influenţează percepţia pe care „eul central" o poate avea faţă de propriile sale nevoi obiectuale. Amestecul relaţiilor cu obiectul, mai mult sau mai puţin inconştiente, guvernează pe termen lung calitatea mariajelor.

---

Tag-uri: familie, cuplu, societate, relatii

---

Categorie: Psihologie  - ( Psihologie - Archiva)

Data Adaugarii: 17 August '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---