La începutul căsătoriei, maniera de adoptare şi exercitare a rolului conjugal este determinată socioeducaţional şi, astfel, tributară modelelor de rol conjugal, preluate, cunoscute şi interiorizate în cadrul familiilor de orientare. De obicei, soţia preia şi imită mai mult sau mai puţin conştient, conduite de rol proprii mamei sale, pe care le integrează şi filtrează prin intermediul propriei sale personalităţi, în mod similar, soţul reproduce, în comportamentul său de rol, maniere relaţionale, atitudini şi expresii de comunicare preluate din modelul conjugal oferit de tatăl. în cazul unor probleme de identificare în dezvoltarea personalităţii, pe linie de sex, unii indivizi pot prelua şi modele de rol conjugal invertiţe.

Iniţial, în primii ani de căsătorie, coincidenţi cu perioada de interacomodare, confruntările generate de adoptarea şi exercitarea rolurilor conjugale sunt în general frecvente şi perturbatoare pentru armonia cuplului. Geneza acestor confruntări rezidă în divergenţele posibile între două modele de rol conjugal preluate din două familii, cel mai adesea diferite din punctul de vedere al particularităţilor desfăşurării „jocului de rol marital". Se confruntă, aşadar, aproximativ în perioada de la 0 la 5 ani. nu atat personalităţile celor doi parteneri, cat aderenţele lor la vechile modele, preluate din familiile de apartenenţă.

Aceste modele de rol sunt investite de obicei de consorţi cu valoare de criteriu de referinţă şi evaluare pentru propriul rol conjugal. „Abaterea" partenerului de la rolul conjugal expectat conduce la accentuarea unui sentiment de insecuritate şi frustrare, alimentand o anumită anxietate de relaţie. Soţii se raportează unul la altul conform „normelor relaţionale şi funcţionale" ale comportamentului marital al părinţilor lor. Şi nu întamplător, comparaţiile, analogiile, transferurile şi nu de puţine ori disonanţele şi frustraţiile sunt frecvent exprimate (exemplu : „tatăl meu n-ar fi spus mamei niciodată asta...", „mama mea nu face aşa acest lucru...", „la mine în familie nevasta trebuie să facă asta...", „la noi, tata rezolva problema asta..." etc.

Adultul care caută perpetuu să identifice modelul matern sau patern în conduita partenerului său erotic şi marital se expune eşecului relaţional, frustrandu-şi partenerul şi autofrustrandu-se concomitent, prejudiciind interadaptarea şi interasimilarea diadică. Distonanţa cognitiv-afectivă rezultată din transferul de expectaţii şi aspiraţii privind conduita de rol, de la modelul parental la cel conjugal, alimentează tensiuni şi insatisfacţii mutuale. Conflictele de rol sunt iminente.

---

Tag-uri: familie, cuplu, societate, relatii

---

Categorie: Psihologie  - ( Psihologie - Archiva)

Data Adaugarii: 30 August '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---