Ce poate fi mai firesc şi frumos decât un cuplu cu copiii săi? Cei doi s-au întâlnit, s-au cunoscut, şi-au unit vieţile, şi astfel s-au supus şi legii perpetuării speciei.
Spre deosebire de animale, oamenii îşi amintesc de străbunii lor, au o anumită descendenţă (au strămoşi, dar şi moştenitori), îşi anticipează viitorul. Ei îşi unesc destinele printr-o căsătorie legală sau prin promisiunea de a trăi împreună în cadrul colectivităţii căreia îi aparţin.

Familia este un grup de persoane constituit pe baza unor legături de căsătorie, de sânge, de adoptare. Este legătura dintre soţ şi soţie, mamă şi tată, între părinţi şi copii, fraţ i, surori, părinţi ... Familia nucleară sau elementară reprezintă grupul format din mamă, tată şi descendenţii imediaţi (copiii lor).
La naştere, copilul găseşte căldura şi hrana necesare vieţii, dar şi un nume, o limbă, o cultură care vor face din el un pui de om. El moşteneşte, deci, patrimoniul genetic al părinţilor, dar moşteneşte, de asemenea, şi un patrimoniu cultural: bunuri ale familiei, un anumit mod de a face, de a spune, de a fi - care-l modelează, îl ajută să crească, să devină om.

Familia de azi, pe care o cunoaştem, nu este cea dintotdeauna. Regulile de alianţă, de înrudire, împărţirea sarcinilor între membrii ei (ai familiei) au variat de la o epocă la alta în funcţie de condiţiile de viaţă, de complexitatea muncii etc. Astfel, de-a lungul timpului au existat mai multe tipuri de familie : pe grupe, monogamă, poligamă, matriarhală şi patriarhală.

în familia de altădată (secolul trecut), tradiţiile erau foarte puternice. Căsătoria era impusă, de obicei, de părinţi. Familiile erau numeroase, iar copiii erau nevoiţi să muncească pământul sau erau daţi la ucenicie. Ei trebuiau să se supună celor în vârstă şi deseori erau trataţi cu duritate. Coeziunea şi interesele familiei treceau înaintea înclinaţiilor şi intereselor individului.

în societatea noastră, viaţa în familie s-a schimbat. Familiile numeroase au devenit rare. Sărăcia şi mortalitatea au scăzut şi munca precoce a copiilor nu mai este necesară. A crescut şansa de viaţă a nou-născuţilor şi, în acelaşi timp, creşte responsabilitatea societăţii faţă de ei. Copiii sunt înconjuraţi de afecţiune, protejaţi, societatea se preocupă mai mult de viitorul lor, de reuşita lor în viaţă. Revoluţia tehnicii şi a ştiinţei, care a făcut posibilă renunţarea la munca precoce a copiilor, a schimbat şi raporturile cuplului. Femeile muncesc în afara căminului, devin independente economic. Legea recunoaşte o autoritate egală a tatălui şi a mamei în familie. Viaţa în cămin, împărţirea sarcinilor şi a deciziilor între membrii familiei s-au modificat.

Ex : Regulile matrilocale ale indienilor Pueblo stabileau posesiunea casei de către femei. Nucleul familiei era compus din bunica maternă, mama şi mătuşile materne, din fraţii celibatari ai mamei şi din femeile adulte. Soţul trăia în casa soţiei, dar fără drept de domiciliu foarte bine stabilit; în caz de divorţ el trebuia să plece şi să se întoarcă la casa locuită de mama sa sau de una din surorile ei. Deci, chiar după căsătorie, un bărbat continua să considere casa mamei ca pe a sa proprie, mai degrabă decât pe cea a soţiei. în felul acesta, în întreaga familie copiii sunt în raporturi constante cu unchii materni

---

Tag-uri: social, interactiune, individ, relatii

---

Categorie: Diverse  - ( Diverse - Archiva)

Data Adaugarii: 13 October '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---