Similaritatea partenerilor sub aspectul structurii personalităţii lor constituite un principiu funcţional de dezvoltare a relaţiei maritale prin mecanismul de „identificare" (cupluri „în oglindă").

Partenerii se proiectează şi se recunosc mutual unul prin altul şi unul în altul, ceea ce conferă un grad sporit de siguranţă, sentimentul liniştitor al unei comuniuni de gandire şi simţire, al unui consens atitudinal şi reacţionai, al unor scopuri, idealuri şi aşteptări comune. Ei se pot substitui unul prin celălalt în confruntarea cu exteriorul, putand „rezolva" pe rand unele probleme ale cuplului (în cazul absenţei unuia dintre ei) şi avand totdeauna, atunci cand sunt împreună, o unitate de vederi şi de acţiune ce le sporeşte gradul de satisfacţie şi îi face din ce în ce mai coezivi.

Cuplul constituit prin similaritate şi identificare mutuală tinde a-i transforma rapid şi stabil pe „eu" şi „tu" în „noi". Desigur, particularităţile de sex, ca şi unele ale rolurilor executorii în cuplu (diviziunea sarcinilor) nu se estompează în astfel de structuri de cuplu, dimpotrivă ele capătă un contur comportamental clar şi reciproc satisfăcător pe linia aşteptărilor mutuale. Bărbatul apare, astfel, ca un „duplicat" al idealului de masculinitate al femeii, femeia ca o reprezentare a idealului de feminitate al bărbatului.

Acest tip de relaţie, adesea, are un caracter dublu narcisist (femeia proiectandu-şi tendinţele şi aspiraţiile spre masculinitate în soţul său, cu care se identifică, bărbatul procedand similar şi oglindindu-şi propriile aspiraţii de feminitate în soţia sa). în mod paradoxal, principiul similarităţii prin identificare în cuplu include în fapt principiul compensaţiei şi echilibrului între sexe. Partenerii similari par să-şi asume mult mai rapid etapa acomodării şi asimilării interpersonale, relaţia lor devitalizandu-se însă, de cele mai multe ori, mult mai rapid decat în cazul partenerilor complementari. Cuplurile simetrice, constituite prin compesnaţie, realizează un stil interactional mai „dramatic", mai vital, nelipsit de tensiuni şi conflicte, ceea ce prelungeşte etapa interacomodării, oferind însă un sens stabilizator relaţiei maritale.

Comparativ cu cuplurile formate prin similitudine, cuplurile de „complementari" sunt însă în mai mare măsură supuse unei dezorganizări timpurii, atunci cand potenţialul lor conflictual depăşeşte limita optimului funcţional interpersonal. Nici cuplurile bazate pe similaritate nu sunt lipsite de conflicte. Prezenţa unor trăsături de personalitate de tip conflictual la ambii parteneri (exemplu, rigiditate, suspiciune, explozivitate) întreţin şi amplifică tensiunile conjugale.

Aceste observaţii şi interpretări ne conduc la ideea că principiul similarităţii sau complementarităţii personalităţilor consorţilor nu corelează în mod univoc cu armonia sau dizarmonia conjugală, în ambele cazuri cuplurile putand evolua funcţional sau disfuncţional.

---

Tag-uri: familie, cuplu, societate, relatii

---

Categorie: Dragoste si Sex  - ( Dragoste si Sex - Archiva)

Data Adaugarii: 31 August '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---