Cat de mult îşi corespund soţii din punct de vedere psihologic este, în primul rand, o chestiune care se evaluează din perspectiva funcţionalităţii cuplului şi nu a unei diagnoze exterioare forţate, care să surprindă în tipare comportamentale „profilul personalităţii" fiecărui soţ şi să opereze în consecinţă o analiză a asemănărilor şi deosebirilor, a aşa-ziselor „potriviri" şi „nepotriviri". Posibilitatea emiterii unei prognoze maritale eronate este considerabilă, dacă se bazează doar pe o astfel de diagnoză a personalităţii.

De altfel, experienţa vieţii ne relevă nenumărate observaţii privind stabilitatea şi „longevitatea" unor căsnicii de osebit de „furtunoase", „dinamice" şi, uneori, aparent dizarmonice sub aspectul relaţiilor conjugale, constituite din parteneri diferiţi mai ales sub aspect temperamental şi psihomorfologic, după cum nu puţine sunt cazurile acelor căsătorii prematur devitalizate sau chiar desfăcute, deşi cei doi parteneri prezintă similitudini comportamentale frapante. O anumită corespondenţă şi complementaritate în planul ideilor, atitudinilor, concepţiilor şi aspiraţiilor, pe de o parte, şi în planul comunicării şi comportamentului erotico-sexual, pe de altă parte, ni se par a fi elemente esenţiale ale reuşitei, stabilităţii şi satisfacţiei maritale.

Această corespondenţă sexuală, afectivă şi ideativă, asigură echilibrul balanţei interacţionale în cuplu şi oferă partenerilor posibilitatea unei intermodelări reciproc satisfăcătoare, în acest sens, unul din „secretele" fericirii conjugale pare să fie capacitatea unui cuplu de a se crea şi recrea continuu, ca o unitate duală, în interiorul căreia cele două personalităţi angajate se afirmă, se dezvoltă şi se satisfac una prin intermediul celeilalte, se interasimilează şi intercondiţionează psihologic, ceea ce conferă sens şi valoare uniunii conjugale. Apariţia copiilor constituie nu numai o obiectivare a resurselor creative biologice ale cuplului, cat mai ales o expresie a necesităţii de consens şi realizare socială a acestuia. Copiii şi aducaţia lor reprezintă şansa unică a validării stabilităţii şi satisfacţiei intercreaţiei conjugale, ocazionează şi activează concomitent eventualele „fisuri" şi „asperităţi" ale acestei relaţii interpersonale.

Abordat din această perspectivă, cuplul conjugal ne apare ca o modalitate de creaţie interpersonală desfăşurată simultan în plan biologic, psihologic şi social.

---

Tag-uri: familie, cuplu, societate, relatii

---

Categorie: Psihologie  - ( Psihologie - Archiva)

Data Adaugarii: 29 August '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---