Educaţia moral-civică corespunde necesităţii de a le forma copiilor o conduită civică bazată pe cunoaşterea cotidiană a regulilor vieţii sociale, democratice într-un stat de drept. Educaţia moral – civică urmăreşte iniţierea copiilor în practicarea unui comportament activ, responsabil, capabil de toleranţă şi respect faţă de sine şi de ceilalţi, conştient de drepturi şi de datorii, liber şi deschis spre alte culturi.

Prin morală se înţelege, în mod curent, un ansamblu de norme, reguli şi precepte, deprinderi şi obiceiuri, mentalităţi, sentimente şi trăiri, valori, idealuri şi scopuri care călăuzesc omul în viaţa personală şi socială. Educaţi a morală urmăreşte să formeze şi să dezvolte calităţi şi însuşiri pentru ca, pe baza lor, individul să se poată integra în grupul social şi să poată duce o viaţă socială normală.
Etica este ştiinţa despre morală, este ştiinţa vieţii morale.

Educaţia civică urmăreşte, în esenţă, cultivarea unor raporturi corecte între stat, organele şi instituţiile sale şi individ, între indivizi, ca cetăţeni ai unei societăţi bazată pe legi şi reglementări, pe norme şi reguli care asigură convieţuirea, liniştea şi eficienţa tuturor activităţilor ce se desfăşoară, pentru ca fiecare individ şi societatea, în ansamblu, să poată exista şi să se dezvolte.

Metodele de educaţie morală şi civică presupun cultivarea unor virtuţi comune ca : hărnicia, stăpânirea de sine, spiritul de abnegaţie, înfrânarea egoismului, ajutorul reciproc, cinstea, probitatea, punctualitatea.

O problemă cu care s-a confruntat şcoala de-a lungul existenţei sale dar şi societatea în ansamblul ei, este aceea a realizării unei conduite morale.

Sunt „ voci „ care se situează pe poziţia lui E. Durkheim, după care „ societatea este singura sursă a moralităţii „, pierzând din vedere faptul că şcoala are posibilitatea să ofere modele de comportare morală, dar mai ales norme şi reguli de comportare morală. Copilul va înţelege că binele reprezintă conformarea la aceste consemne, iar răul, neconformarea.

Aşa cum afirma J. Dewey, „ Problema cea mai importantă a educaţiei morale în şcoală se referă la relaţia dintre cunoaştere şi conduită. ( Democraţie şi educaţie )
Potrivit concepţiei lui I. Kant, omul se distinge de celelalte vieţuitoare prin raţiune şi voinţă.Datorită acestor două calităţi omul poate fi educat, spre deosebire de animale, care nu pot fi decât dresate.

Educaţia morală se adresează deopotrivă intelectului, motivaţionalului şi afectivului.

Instruirea morală nu trebuie să se limiteze la o enumerare a notelor definitorii ale noţiunilor morale, sau la o simplă, enumerare de reguli şi norme morale. Este necesar ca ea să fie precedată, mai ales la nivelul preşcolar, de argumente, de fapte concrete, care să se adreseze în cea mai mare măsură componentei afectiv – motivaţionale.

Grădiniţa este etapa de „ ucenicie socială „ a copilului ce permite crearea imaginii unei societăţi libere în care copilul, având sentimentul de siguranţă, găseşte o lume pe măsura lui, se poate manifesta liber în compania celor de-o seamă cu el, şi, în care adultul, respectiv educatoarea, continuă procesul de socializare început de familie.

Copilul, acest „candidat la umanizare „ ( H. Piero ) este receptiv şi sensibil în raport cu universul de valori ale naturii şi culturii, cu evenimentele imediate – zilnice – cât şi cu cele privind fenomenele social – umane, de mai mare anvergură. El asimilează şi acumulează valorile unei experienţe sau „ modelează „ permanent propriul "univers".

„ Spaţiul social" uman este purtător al unor multiple virtuţi formative în umanizarea şi socializarea copilului.

Copilul îşi formează deprinderi ce sunt „ componente automatizate ale activităţii „, elaborate iniţial conştient, intenţionat, care ţin de sfera psihomorală a persoanei , comportamente „ ansamblu al reacţiilor şi creaţiunilor pe care un individ le efectuează ca răspuns, fie la anumite imbolduri interne, fie la stimuli externi şi atitudini „ însuşiri ce desemnează modul în care se situează aceasta în raport cu stimuli, cu obiectele, cu valorile mediului exterior.

Familiei îi revine, astfel, un rol deosebit de important în educaţia pentru societate a copiilor.

Asigurarea unui climat de căldură şi dragoste, atmosfera de grijă şi sinceritate, preocuparea de a oferi copilului condiţii optime de creştere şi dezvoltare specifice vieţii armonioase de familie, relaţiile dintre membrii familiei, îmbinarea iubirii cu exigenţa, comunicarea sub toate aspectele : verbală, non – verbală, afectiv – emoţională, conduita „model „ a părinţilor, bunicilor, fraţilor sunt condiţii ale unei bune educaţii primite în familie.

În absenţa familiei sau a unui climat educativ afectiv apare fenomenul de „ frustrare afectivă „ sau „ avitaminoză afectivă „ ( H. Walbu ).
Excesul de afecţiune generează „ neînţărcaţii afectiv „. În ambele cazuri copiii creează probleme în integrarea socială.

Continuând procesul de socializare început în familie, grădiniţa oferă preşcolarului cadrul de valorificare a potenţialului psiho – social. La intrarea în grădiniţă, copilul se află în perioada celor mai bogate acumulări,cantitative şi calitative. După cum observă M. Debesse „ jocul ne permite să urmărim copilul în acelaşi timp în viaţa sa motorie, afectivă, socială şi morală".

Jocul îşi extrage substanţele nutritive din viaţa socială şi se supune în oricare măsură „intuiţiei, modei, contagiunilor".
În joc există o dimensiune social istorică evidentă, dar şi una etnologică sau cultural – informaţională – influenţa mass-media.

Educaţia pentru societate se desfăşoară în cadrul unui proces interdisciplinar zilnic cuprinzând forme de organizare multiple.

Activitatea educaţională pentru societate se desfăşoară sub cele trei forme de organizare : jocuri liber –creative, activităţi frontale dirijate, activităţi complementare cuprinzând toate domeniile de activitate.

În cadrul activităţii de observare : „ Copilul „, „ Familia mea „, „ Obiecte de uz personal „etc. copiii şi – au însuşit şi consolidat cunoştinţe şi deprinderi sociale.
Lecturile după imagini : „De ziua bunicii „, „Camera copilului ”,” Împreună cu familia ” etc., copiii şi-au aprofundat manifestările afective faţă de colegi, prieteni, adulţi, sesizând legătura între membrii familiei.

Memorizările : „Doi fraţi cuminţi ”, „ Fapte bune ”, „ Acasă au aprofundat nivelul cunoaşterii relaţiilor interumane generând atitudini pozitive faţă de familie.

Poveştile, povestirile, poveştile create „ Prietenul meu ”, „ Scrisoare de la mare ”, „ Nuieluşa de alun ” etc. au contribuit la precizarea locului în familie, grădiniţă, în grupurile de copii, înţelegând sarcinile şi drepturile pe care la au.

Jocurile didactice : „ Te rog să – mi dai !”, „ Ce lipseşte de la masă ? ”; „ Când, cum şi cui oferim flori ” şi asa consolidează deprinderile sociale, dezvoltă comportamente adecvate diverselor situaţii de interacţiune socială, punându-l pe copil să interacţioneze respectând regulile grupului.

Jocurile şi activităţile pe arii de stimulare, cât şi cele complementare au consolidat cunoştinţele, deprinderile de autonomie personală în activităţi zilnice ca : spălat, îmbrăcat, ordonat, civilizat.

Jocurile de rol : „ De-a familia ”, „ În vizită ”; „ De-a pietonii ” şi asa au consolidat normele de comportare, au consolidat colectivul de copii marcând pozitiv personalitatea fiecăruia.

În acest sens, prin activităţile de educaţie moral – civică, copiii sunt îndrumaţi şi ajutaţi :
•să înţeleagă sensul şi semnificaţia normelor şi a valorilor morale;
•să analizeze fapte şi împliniri de viaţă, reale şi posibile, in spiritul normelor şi valorilor morale acceptate în societate;
•să aprecieze, obiectiv, conduita proprie şi a celorlalţi potrivit unor imperative morale;
•să înţeleagă notele esenţiale ale unor trăsături de voinţă necesară, în activitatea lor ca : perseverenţa, consecvenţa, iniţiativa, curajul şi să asigure concordanţa între vorbe şi fapte
•să manifeste grijă, interes şi aă participe activ la protejarea mediului ambiant natural.
<sub>- MAGDALENA DUMITRANA „COPILUL, FAMILIA ŞI GRĂDINIŢA” –EDUTURA COMPANIA, BUCUREŞTI, 2000;
- REVISTA ÎNVĂŢĂMÂNTUILUI PREŞCOLAR NR. 3,4/1997, BUCUREŞTI 1997;
- ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREŞCOLAR DOLJAN NR.3,4/1997, EDITURA RADICAL CRAIOVA;
- ÎNVĂŢĂMÂNTUL PRIMAR NR.1,2/1996, EDITURA DISCIPOL, BUCUREŞTI.
sursa imaginii : freeschoolclipart.com</sub>

---

Tag-uri: educatie, cunoastere, reguli, democratie, drepturi, societate, scopuri, valori, dezvoltare, comportament

---

Categorie: Educatie  - ( Educatie - Archiva)

Data Adaugarii: 10 December '07

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---