- E curios cum in imprejurari nenorocite, un lucru de nimic il poate face pe om fericit. (W. H. Allen)

- Toti oamenii tind catre fericire, dar nu toti o concep la fel.

- Fericirea adevarata presupune o constiinta de sine dezvoltata care sintetizeaza datoria morala cu aspiratia catre fericire.

- Consider fericirea nu numai ca un rezultat al memoriei, ci si ca-un imbold catre actiune morala.

- Mobilul tuturor actiunilor omenesti, in ultima instanta, este eternul dor de mai bine, e tendinta catre o stare de multumire a vietii, catre fericire. Mersul vietii individuale si evolutia vietii sociale sint o necontenita goana dupa fericire.

- E adevarat ca omul e, de la nastere, suptis unor anumite norme pe care el nu le alege, dar treptat el se individualizeaza si priveste printr-o p risma proprie tot ceea ce vine de la societate... Individualizarea nu inseamna insa o separare de societate, ci o apropiere, o subiectivizare a scopurilor sociale, o insusire a lor de catre acesta. Fericirea e deci dependenta in primul rind de individ si apoi de societate. Fericirea e in noi, caci imprejurarile exterioare le putem modifica noi - ele au o valoare pe care le-o dam noi...

- Vibratiunile subiective ale sufletului nostru fata de mediul inconjurator dau nastere fericirii sau durerii. Armonizarea sufletuhii cu mediul social, cu tendintele morale, stabilirea unui echilibru intre subiect si obiect - aceasta produce fericirea. Izvorul fericirii, e concordanta sufletului cu sine insusi si cu mediul moral-social.. .

- Fericirea nu e un fenomen pur subiectiv, intern, al unui individ abstract, izolat de viata sociala, nu e nici rezultatul influentei sociale asupra sufletului omenesc pasiv,;'ci ea e produsul activitatii personalitatii, al prelucrarii materialului social.

- Fericirea implica nu numai simtirea ci si constiinta, reprezentarea clara a unui scop in viata ... Sentimentul singur, de orice natura ar fi el, nu poate fi izvorul adevarat al fericirii daca nu e calauzit de un scop superior. (P. Andrei)

- Este fericit acela pe care nefericirile altora il fac prevazator.

- Eu numar doar clipele fericite. (Apuleius)

- Aceeasi nefericire, ca si o fericire impartasita, pune suflece, la acelasi diapazon.

- Nenorocirea este un fel de talisman a carui mare insusire este de a intari firea noastra fundamentala: unora, le Sporeste neincrederea si rautatea, asa cum face sa sporeasca bunatatea celor ce au un suflet ales…

- Nenorocirea are multe nuante; totul depinde de caracterul celui lovit, de puterea de imaginatie, de nervii lui. (H. de Balzac)

- Cind ,ti-ai pus prima oara problema "ce e fericirea?", insemna ca ai inceput a fi nefericit. (A. Baranga)

- Daca nici un om n-are dreptul sa ramina indiferent fata de nenorocirile altora, acei care reprezinta inteligenta au cu atit mai putin, acest drept. (H. Barbusse)

- Fericit... incepe sa fie cel ce renuntind la fericirea proprie, se multumeste sa-i stie fericiti pe cei ce-1 inconjoara. (J. Benavente)

- Nu trebuie sa faci ca fericirea ta sa depinda de altii. (CI. Bernard)

- Cel mai nenorocit om este cel ce nu stie sa-si suporte nenorocirea. (Bias)

- Nu numai o mare durere iti poate tulbura o fericire, ci si alta fericire.

- Daca vrei sa ajungi la fericire, atunci pune-ti orice ca tinta, numai un singur lucru nu: fericirea, (L. Blaga)

---

Tag-uri: fericire, nenorocire, suflet, constiinta

---

Categorie: Filozofie  - ( Filozofie - Archiva)

Data Adaugarii: 31 May '12

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---