Cel care se pricepe să fie cumpătat, tolerant şi înţelegâtor, are toate sansele sa traiasca frumos.
Seneca a redus intelepciunea umanitatii in capacitatea de a avea măsură în toate.
Peste lucrurile neplăcute este bine să se treacă fără a se insista, căci insistenţa asupra lor mai mult incită.
Multe treci cu vederea rudelor şi prietenilor care, oricum, te-ar ierta, dar cu atât mai mult trebuie să faci la fel cu duşmanii, căci ei sunt neiertători.
Din câte şanse îţi oferă viaţa, a alege calea meschinăriei este cea mai proastă alegere şi este mai mult orbire decât soluţie.
Pe lumea această omul nu are nimic altceva decât naÅŸterea, moartea ÅŸi timpul dintre ele ÅŸi, a te lÃ„Æ ’sa copleÅŸit de nimicuri ÅŸi invidii în aceste condiÅ£ii, echivalează cu o ratare fatală.

Dacă ştii să profiţi de trei lucruri : de ce este bun, ce este adevărat şi de ce-i important, înseamnă că poţi trăi frumos.
Viaţa este frumoasă aşa cum este ea, dacă tot timpul te îngrijeşti să nu cazi victimă îngânfării, lăcomiei şi invidiei.
Viaţa plăteşte totdeauna pe cei cu virtuţi şi pedepseşte pe cei răi cu vicii. Iar cei ce trăiesc în viciu, trăiesc într-o continuă nefericire, pentru că boala trupului afectează şi spiritul.
In loc să-şi trăiască viaţa cu prevedere, unii o trăiesc după cum vin împrejurările, sau o „ţin" în tânguiere, neînţegând că varietatea trăirilor o face interesantă şi luminoasă.

Ne naştem spre a cunoaşte, iar suprema realizare este să ne cunoaştem. Trebuie să înveţi din toate ce vezi şi din tot ce auzi, dar nu uita că toţii cei ce privesc văd şi toţi cei ce aud pricep, iar dumirirea târzie nu mai are rost.
Inteligenţa poposeşte greu la cel fără voinţă, dar şi mai greu se opreşte voinţa la cel fără inteligenţă. Fericirea vine înainte de toate din cumpătare, căci cel care trăieşte în extreme a ales calea chinului.
Revenirea cu persistenţa asupra unor necazuri este un fel de boală asemănătoare obiceiului criminalului, de a reveni la locul crimei sau ca o muscă pe care o alungi şi ea tot revine.
Fericitul îşi organizează viaţa ca unul ce are de trăit puţin, ca şi cum mâine ar fi ultima lui zi.

Viaţa omului este ca anotimpurile anului : începe primăvara cu copilăria nevinovată şi credulă ; urmată de vara trăirilor toride ale tinereţii, cu pasiuni tumultoase şi speranţe înaripate ; apoi vine toamna înţelepciunii, când se culeg roadele cumpătării şi ale experienţei. In final, vine iarna bătrâneţii cu părerile de rău şi plăcerea amintirilor. Este vârsta celei mai mari înţelepciuni, când spiritul capătă puteri mari, pe care le-a pierdut trupul.

Curajul, îndrăzneala, dar şi nestatornicia aparţin tinereţii, după cum prudenţa, înţelepciunea şi cumpătarea aparţin bătrâneţii.
Omul care caută toată viaţa, vrea să priceapă cine a câştigat mai mult : Napoleon cu tenacitatea sau Socrate cu înţelepciunea şi tactul.

Dacă tinereţea este plină de tumultul lipsei de tact, bătrâneţea iubeşte pacea şi legea şi pune cumpătarea în toate. Tinereţea este plină de adversităţi şi niciodată nu va poseda prudenţa necesară. Riscul de a apuca pe drumuri greşite acum este cel mai mare, deoarece dorinţele sunt multe, dar înţelepciunea puţină.

La douăzeci de ani te conduce dorinţa, la treizeci ingeniozitatea, la patruzeci judecata, iar la cincizeci te conduc înţelepciunea şi cumpătarea. Dacă nu şti să fii ocupat, bătrâneţea devine o apăsare plină de regrete. Sentimentul inutilităţii care apare acum, trebuie combătut printr-o viaţa activă, prin capacitatea de a te face util celorlalţi. Viaţa adevărată înseamnă în primul rând muncă şi, dacă ai priceput acest adevăr, este o nenorocire să-l abandonezi la bătrâneţe. Viaţa fără bătrâneţe e asemenea unei cărţi bune, dar nepublicate.

---

Tag-uri: lider, psihic, inteligenta

---

Categorie: Psihologie  - ( Psihologie - Archiva)

Data Adaugarii: 28 September '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---