Oamenii sunt dependenţi de sistemul verbal de comunicare, iar această dependenţă a fost studiată de numeroase cercetări experimentale sub raport psihologic şi psihofiziologic. Într-unul din experimentele iniţiale s-a demonstrat faptul că o funcţie somatică autonomă (gândirea) se declanşează prin intermediul unui stimul verbal.
Omul depinde în mod uluitor de acţiunea cuvintelor rostite sau scrise, directe sau ocolite, prozaice sau poetice, autoritare sau permisive, persuasive sau obişnuite. În situaţiile de fiecare zi, raporturile de dependenţă nu mai sunt observate. Împrejurările deosebite sunt de aceea cele care relevă mai bine această realitate. În situaţiile de derută, de criză poate fi veri
ficată de pildă eficienÅ£a (pozitivă sau negativă) a unui singur cuvânt. ÃŽndemnurile ÅŸi sfaturile primite în momente hotărâtoare pot influenÅ£a conduita de-a lungul întregii vieÅ£i. ForÅ£a cuvântului a putut fi verificată în numeroase cercetări cu caracter teoretic ÅŸi aplicativ, efectuate sub hipnoză. Platonov (1950) generalizează îndelungata sa experienţă de psihoterapeut într-o lucrare pe care o intitulează sugestiv „Cuvântul ca factor fiziologic ÅŸi terapeuticâ€.
Unul dintre experimentele despre care aminteam în primul paragraf a fost realizat în scopul cercetării halucinaÅ£iei hipnotice ÅŸi a adus - într-un mod cu totul neprevăzut – indicii asupra puterii cu care acÅ£ionează la un moment dat cuvântul. SubiecÅ£ii care erau solicitaÅ£i să Å£ină ochii deschiÅŸi (un asemenea efect nu se obÅ£ine decât printr-o hipnoză profundă) trebuiau să descrie niÅŸte „tablouriâ€. ÃŽn realitate li se prezentau în mod sugestiv câteva planÅŸe pe care era scris câte un cuvânt. Unul dintre subiecÅ£i a fugit în mod intempesiv din laboratorul de experiment imediat după ce i s-a prezentat una din planÅŸe. De abia ulterior s-a observat că pe planşă era scris cuvântul „fulgi†pe care subiectul, având din pricina stării hipnotice o acuitate vizuală mai redusă, l-a interpretat ca exprimând cuvântul „fugiâ€! ÃŽn situaÅ£ia dată, stimulul a acÅ£ionat asupra lui ca o comanda.
În cursul hipnozei şi trainingului autogen se foloseşte efectul reflex condiţionat al cuvântului pentru a se obţine modificări funcţionale psihice şi somatice, dictate de raţiuni psihoterapeutice foarte precise.
CondiÅ£iile neobiÅŸnuite nu fac decât să reliefeze ÅŸi mai bine un fenomen care se produce permanent. Dovezile cele mai convingătoare ni le oferă imensa literatură despre „efectul placeboâ€. FireÅŸte că acÅ£iunea cuvântului creÅŸte în funcÅ£ie de persoana vizată, raporturile ei cu care comunică, prestigiul acestuia din urmă, forma ÅŸi modul în care se realizează comunicarea, plauzabilitatea surselor de informare, etc. De-a lungul întregii sale vieÅ£i, fiecare individ se dovedeÅŸte oricum în mare măsură dependent de influenÅ£ele exercitate asupra lui prin mijlocirea cuvintelor, aceste influenÅ£e implicând mai mult decât se accepta în general ÅŸi componente de natură sugestivă.
Cuvântul se dovedeşte extrem de flexibil din punct de vedere semantic şi fonetic, este capabil de a reflecta realitatea, funcţionând ca semnal al lumii înconjurătoare, dar cum sublinia Ivan Pavlov, poate media în acelaşi timp îndepartarea şi înstrăinarea de realitate (e cunoscută refugierea în cuvinte); printr-un cuvânt poate fi exprimat totul dar şi relativizat, aproximat, învăluit sau ascuns cu totul; prin cuvinte situaţiile pot fi poleite, degradate sau minimalizate, pot fi stabilite şi desfăcute conexiuni.
Toate proprietăţile cuvântului pot media vehicularea unui mesaj sugestiv. Cuvântul are, printre altele, şi proprietatea de a prelua o astfel de funcţie. Nu este însă nici o îndoială că şi simbolurile neverbale exercită un puternic efect asupra noastră.
Articol scris de Lavinia CavaÅŸi pentru FamousWhy.ro.
Referinte :
Ion Ciofu si Vladimir Gheorghiu „Sugestie ÅŸi sugestibilitateâ€, pag. 121-123
sursa imaginii : freedigitalphotos.net