Figurile de stil nu urmăresc atât exactitatea, cât amplificarea puterii de sugestie. Ele sunt instrumente de expresie. Geneza lor se află în forţa expresivă obţinută prin deplasarea sensului cuvintelor şi a expresiilor.

Arta de a comunica expresiv începe în momentul în care noul cuvânt în forma propusă sau noua frază se poate compara cu forma altui cuvânt şi a altei fraze, dar cu o forţă sporită de expresie. Ele sparg liniaritatea limbajului "fiind putătoare deopotrivă de prezenţă şi de absenţă" şi cu darul de a emoţiona.

Figurile de stil păstrează sensul, ceea ce diferă fiind numai semnificaţia, raportul dintre semn şi sens. Poezia însă, depinde de semnificaţii şi nu de sensuri. De aceea în poezia clasică, cuvântul poate fi înlocuit pentru că este figurat.

Nu poate fi înlocuit numai într-un text în care cuvântul este literal. în poezie şi în orice comunicare cu forţă sugestivă, distanţa dintre cuvintele utilizate şi cele ce le pot înlocui este atât de mare cât o percepe receptorul (cititor, ascultător). Consensul, este dat de codul utilizat de retorică şi cunoscut de destinatar. Aşadar, figurile de stil sunt folosite pentru sens, pentru a modifica sensul, sau pentru "ornament". Cu ajutorul figurilor de stil se modifică nu numai forma cuvintelor, ci şi a ideilor şi armonia frazei. Oricare dintre aceste figuri are rol ornamental deşi nu oricare dintre ele poate modifica sensul.

Utilizarea abuzivă a figurilor de stil înlocuieşte strălucirea pe care o pot procura discursului cu monotonia şi enigma, generate de stilul devenit abscons şi greoi, neinteligibil.

---

Tag-uri: social, interactiune, individ, relatii

---

Categorie: Diverse  - ( Diverse - Archiva)

Data Adaugarii: 18 October '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---