Violenta in mediul scolar este un fenomen destul de complex, cu o diversitate de forme de manifestare care justifica folosirea terminologiei specializate, rafinate: astfel scoala este spatiul de manifestare a conflictului intre copii si intre adulti-copii, iar raporturile de forta sau planul in care se consuma conduitele ofensive(verbal, actional, simbolic) sunt variabile importante in intelegerea fenomenului. De aceea cand vom folosi notiunea mai generala de „violenta” vom desemna orice comportament al carui scop este prejudicierea sau distrugerea victimelor.

In orice atac agresiv vom regasi apelul la forta pentru transformarea unui individ in instrument in folosirea personala, precum si apelarea la violenta pentru inlaturarea/devalorizarea semenului, perceput ca adversar. Revenind la aspectul complexitatii si diversitatii violentei scolare vom ilustra aceste caracteristici apeland la cateva tipologii care permit sublinierea specificului acestui fenomen. Astfel, in functie de planul de manifestare al atacului, corelat cu tipul de prejudiciu adus victimei, se poate discerne intre violenta fizica si violenta psihologica verbala.

- efectele violentei fizice vizeaza atat sanatatea si integritatea corporala a victimei, cat si evolutia sa psihologica: in plan cognitiv, autoperceptia negativa,i ar in plan emotional teama, depresie.


- violentele verbale, psihologice afecteaza in principal stima de sine: victimele se simt devalorizate, isi pierd increderea in posibilitatile proprii, devin onxioase.

Un studiu britanic a ajuns la concluzia ca in fiecare an 10 elevi au tentative de suicid determinat de actele de violenta de la scola, acelasi studiu mai arata ca 80% dintre victimele violentelor considera violenta verbala mai stresanta decat atacurile fizice (cu o distributie interasanta a raspunsurilor dupa variabila „sex”, fetele considera atacurile fizice mai stresante, in timp ce baietii se tem mai mult de violentele verbale); iar 30% din victime afirma ca agresiunile le afecteaza capacitatea de a se concentra asupra sarcinilor scolare.

O alta tipologie a conduitelor de violenta in scoala, care combina mai multe criterii – planul agresiunii, verbal/fizic, gradul de deschidere, directa/indirecta si tipul de implicare a agresorului activa/pasiva – a fost realizata de J. Hebert (1941) si include:

• agresiuni active fizice directe: lovirea unui coleg;
• agresiuni active fizice indirecte: lovirea unui substituit al victimei;
• agresiuni active verbale directe: injura, ameninta;
• active verbale indirecte: calomnia;
• agresiuni pasive fizice directe: impiedicarea producerii unui comportament al victimei;
• fizice indirecte: refuzul de a realiza o sarcina, de a da curs unei rugaminti;
• agresiuni pasive verbale directe: refuzul de a vorbi;
• agresiuni pasive verbale indirecte: negativism.

Tipologia pe care o vom analiza in continuare surprinde specificul violentei in scoala, incercand sa determinam ce rol are functionarea scolii ca institutie educativa, in etimologia tuturor formelor de violenta descrise; in asamblul conduitelor de violenta intr-o scoala se poate deosebi o violenta institutionala si o violenta non-institutionala .

Vom prezenta aceste tipuri de violenta dupa care vom incerca sa determinam daca si ce relatie exista intre ele.

Violenta institutionala – decurge chiar in functiunea scolii. Violenta scolara poate fi interpretata ca violenta institutionala ca atare, in sensul ca prejudiciul si suiferinta se realizeaza prin intermediul regulamentelor scolare, ele decurg din structurile organizationale si din raportul de putere instruita.

In acest context de exemplu, etichetarile, discriminarile, injuriile, atitudinile ironice ale unor profesori, anumite metode sau proceduri de orientare scolara, caracteristice unor probe de evaluare, toate acestea reprezinta forme de violenta.

Pentru a intelege resorturile si efectele violentei institutionale, devine foarte important studiul reprezentarilor elevilor asupra fenomenului de violenta intrucat marturiile cu privire la violenta scolara au un puternic caracter subiectiv: cu alte cuvinte trebuie sa ne raportam permanent la conceptul de violenta resemtita si subiectiva.

Intre principalele surse ale violentei institutionale putem enumera:

• Conceptia si realizarea relatiei pedagogice exclusiv ca relatie de putere, se defineste prin dinamica, profesorul domina elevii, elevii se lasa dominati.
Puterea profesorului este legitima institutionala decurge din statutul sau si se manifesta in plan normativ, actional si axiologic. Raportul de putere dintre profesor si elev creaza tensiuni intre cele doua parti, iar nervozitatea si stresul generat astfel devin elemente constitutive ale vietii scolare, reprezentand o forma de violenta. Distanta intre conceptia profesorilor si cea a elevilor cu privire la relatia pedagogica, face ca aceasta sa devina o sursa de frustrare si violenta in scoala. In viata scolara frustrarea provine din opozitia intre asteptarile profesorilor si elevilor cu privire la relatia pedagogica.de subordonare si obedienta, este din punct de vedere psihomaletic o „relatie oedipiana” deoarece presupunerepresiunea din partea educatorului. Drept care elevii vor percepe scoala ca pe o institutie totalitara d4e tip frustrant.

• Decalajul intre aspiratiile/valorile elevilor si oferta/practica scolara, vizibil la urmatoarele paliere:

- Atitudinea profesorilor fata de elevi, pe de o parte, elevii vor sa fie tratati ca
fiinte mature, responsabile, pe de o alta parte, profesorii isi percep elrvii ca fiind dependenti de stiinta lor;
- Tipul de disciplina - elevii doresc un stil al disciplinei scolare bazat pe negociere, care sa tina cont de capacitatea lor de autodirijare in timp ce profesorii prefera stilul bazat de supraveghere si control excesiv;
- Tipul de valori – elevii valoreaza aspectul practic al unui profesor si utilitatea imediata a cunostintelor, ei cred ca trebuie sa isi asume o pozitie activa pe piata muncii si valorizeaza puternic profesia, profesorii valorizeaza inastructia scolara, cultura si moralitatea;
- Tipul de profesor – elevii isi doresc profesori intelegatori, apropiati, deschisi la dialog, empatici, capabili sa personalizeze relatia pedagogica; profesorii isi doresc elevi linistiti si conformisti.

Trebuie remarcat faptul ca forma de violenta cea mai frecvent evocata de profesori este zgomotul produs prin comunicarea neautorizata intre elevi, elevii percepand lipsa de comunicare ca fiind principala forma de violenta a profesorilor fata de elevi, alaturi de nedreptatea si lipsa de intelegere.

Alaturi de aceste forme de violenta institutionala, psihologica exista si forme de violenta fizica fata de profesori, cu aceasta precizare ne apropiem de incercarea de a explica ce tip de relatie exista intre violenta institutionala, care este in mare parte, violenta subiectiva si violenta non-institutionala, care include numai conduitele de violenta intre elevi si nu are aparent nici o legatura cu profesorul si contextul educativ. Intr-o mare masura, cele doua forme de violenta coexista, au dinamica proprie, alimentata de cauze specifice, asfel violenta institutionala poate contribui la cresterea violentei non-functionale, cel putin din doua motive

- In primul rand asa cum arata Debarbieux (1991), toate violentele obictive, vizibile apar ca raspuns la cele subiective, violenta institutionala potentiaza violenta non- institutionala, creand frustari, pregatind starea psihologica de trecere la act coborand pragul delincvential. De exemplu nedreptatea sau etichetarile profesorilor pot avea mai multe efecte posibile: fie o reactie violenta a victimei fata de profesor ( aici ne aflam pe terenul non-institutional), fie o conduita de vandalism, fie o conduita de evaziune.

- In al doilea rand existenta si aplicarea consrangerilor de catre profesor dau ocazia elevilor sa deprinda, prin observarea unui model, exact genul de conduita prohibita de catre profesor prin normele/regulile scolare.

De asemenea reputatia de elev violent, cu probleme de comportament, poate compromite prin efectul Oedip, relatia pedagogica cu educatorul, acesta din urma recurgand la o serie de forme de violenta institutionala(comunicare restransa doar la mesajul instructiv, control excesiv, pedepse disproportionate in raport cu conduita), pentru a preveni incidentele cu un astfel de elev.

Ambele tipuri de violenta sunt determinate de factori comuni, printre care cei mai importanti sunt:
• Abundenta de modele de conduita agresiva din mass-media. Tot mai multi psihologi si sociologi sunt de acord ca scenele agresive, continute pe programele tv. si cinematografice pot constitui factori incitativi, care faciliteaza realizarea actelor agresive;
• Marimea scolii si suprapopularea ei. Cu cat scoala este mai mare cu atat scade posibilitatea unei supravegheri eficiente;
• Esecul scolar. S-a demonstrat ca rata violentei scolare creste proportional cu indicele de esec.
_{sursa imaginii : newsimg.bbc.co.uk}

---

Tag-uri: violenta, efecte, agresivitate, victime, elevi, profesori, lovire, amenintari, calomnie

---

Categorie: Educatie  - ( Educatie - Archiva)

Data Adaugarii: 28 November '07

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---