In mod traditional scoala este locul de producere si transmitere a cunoasterii, de formare a competentelor cognitive, de intelegere a sensului vietii si a lumii care ne inconjoara, de intelegere a raporturilor cu ceilalti si cu noi insine.
Scoala trebuie sa profileze caractere, sa-i educe tanarului placerea de a invata, dorinta de a reusi si de a face fata schimbarilor pe piata muncii.
In acest context, a vorbi despre violenta acolo unde ne asteptam sa gasim cele mai bune conditii pentru formarea si dezvoltarea armonioasa a personalitatii, poate parea un fapt cel putin neverosimil.
In ultimii ani, violenta in randul minorilor a constituit subiectul a numeroase dezbateri mediatice. Totusi cunostintele noastre in acest domeniu sunt destul de lacunare, singurele date certe provin de
la Ministerul de interne si vizeaza diferite tipuri de infractiuni comise de minori: omoruri, tentative de omor, vatamari corporale grave, violuri, furturi, talharii.
Atunci cand vorbim despre violenta scolara nu putem sa ne limitam la actele de violenta care cad sub incidenta legilor Ministerul de Interne nu atata decat o parete a realitatii acestui feonomen.
JAQUES PAIN (2000): repereaza 2 tipuri de violenta in mediul scolar:
- violente obiective - care sunt de ordinul penalului crime , delicte si asupra carora se poate interveni forntal;
- violente subiective - care sunt mai subtile, tin de de atitudine si afecteaza climatul scolar (atitudini ostile, dispret, umulire, sfidare, absentele de la ore, refuzul de a ANTI SCOLARE).
O forma de violenta extrem de raspandita in mediile scolare este violenta verbala, engelzii folosesc termenul BULLYINES - pentru a desemna atacurile verbale, intimidarile exercitate prin amenintati, injurii, umilinte.
In al douilea rand a califica un fapt CA VIOLENT, inseamna a emite o judecata de valoare asupra acelui fapt. Judecata corespunde unor norme sociale determinate de cultura unei societati, dar ea se face si in functie de valorile grupului de apartenenta. De asemenea violenta verbala nu este perceputa in aceiasi maniera de elevi si profesori. Elevii o minimalizeaza in timp ce profesorii o supraevalueaza.
Termenul de violenta este folosit în mod frecvent, el devenind în ultimii ani o rutina lingvistica în programele nationale, publicatii, rapoarte si statistici, productia academica si în media.
Violenta în scoala este „orice forma de manifestare a unor comportamente precum:
- exprimare inadecvata sau jignitoare, cum ar fi: poreclire, tachinare, ironizare, imitare,
amenintare, hartuire;
- bruscare, împingere, lovire, ranire;
- comportament care intra sub incidenta legii (viol, consum/comercializare de droguri,
vandalism – provocarea de stricaciuni cu buna stiinta –, furt);
- ofensa adusa statutului/autoritatii cadrului didactic (limbaj sau conduita ireverentioasa fata de
cadrul didactic);
- comportament scolar neadecvat: întârzierea la ore, parasirea clasei în timpul orei, fumatul în scoala si orice alt comportament care contravine flagrant regulamentului scolar în vigoare.
Fenomenul violentei scolare este extrem de complex, iar la originea lui se afla o multitudine de factori. Scoala insusi poate reprezenta o sursa a unor forme de violenta, ea reprezinta un loc unde elevii se instruesc, invata, dar este si un loc unde se stabilesc relatii, se promoveaza modele, valori, se creeaza conditii pentru dezvoltarea cognitiva, afectiva si morala a copilului. Clasa scolara constituie un grup ai carei membrii depind unii de altii, fiind supusi unei miscari de influentare reciproca de a determina echilibrul functional al campului educational.
Exista din ce în ce mai mult recunoasterea complexitatii si diversitatii problematicii violentei în Europa. Statisticile institutionale masoara atât delincventa reala si crima, dar mai ales mobilizarea serviciilor de politie si judiciare. În ele se avanseaza ideea de cuantificare a violentei si acordarea importantei victimelor, aceasta putând sa reprezinte esentialul în ceea ce priveste cifrele violentei scolare.