Avand în vedere că în analiza disfuncţiilor globale ale structurii rolului familial am relevat aspecte semnificative privind toate cele patru componente importante ale acestuia (rolul sexual-afectiv şi procreativ, rolul parental, rolul organizatoric-administrativ, rolul relaţional şi de integrare socială), am considerat necesar, în raport cu obiectivul central al lucrării noastre, să aprofundam unele aspecte definitorii pentru diada conjugală în realizarea unora dintre aceste roluri. Din acest motiv, am urmărit în mod special o abordare psihosocială a disfuncţiilor afectiv-sexuale şi procreative ale cuplului, problemă mai puţin abordată în literatura de specialitate din acest punct de vedere.

„O singură pasiune, dragostea, este capabilă să răspundă la nevoia umană de comuniune cu lumea, respectând întru totul integritatea şi individualitatea fiinţei" este de părere E. Fromm (1983).

Este oare iubirea conjugală doar un sentiment durabil şi profund care leagă două fiinţe umane de sex opus, este ea doar expresia „pură şi absolută" a comunicării prin care Şinele „îşi împlineşte făptura printr-un Altul, care trebuie să fie în cele din urmă un alt eu însumi" ? (C. Mircea, 1979).

După opinia sociologilor, îngloband sensul generic al dragostei, iubirea conjugală reală tinde la a fi într-o oarecare măsură şi altceva. Ea este creaţia comună a două personalităţi, una prin intermediul celeilalte, în situaţia specifică şi complexă a partenerităţii maritale, al cărui cadru sigur, socialmente recunoscut şi respectat este căsătoria. Iubirea conjugală atunci cand este reală, este în primul rand un mod autentic de a fi ,.unul cu celălalt, unul prin celălalt şi unul pentru celălalt", un mod complet de a convieţui prin intercomunicare, intercunoaştere şi intermodelare mutuală, în sensul dezvoltării şi împlinirii celor două persoane angajate în completa lor fiinţare biopsihosocială.

Interacţiunea conjugală naşte şi renaşte iubirea dintre soţi, care ea însăşi are forţa de a metamorfoza comportamente, atitudini, motivaţii, disponibilităţi de rol nebănuite, aspiraţii şi idei, îmbogăţind şi maturizand continuu profilul psihosocial şi afectiv-spiritual al bărbatului şi femeii. Dar tot interacţiunea conjugală, atunci cand se structurează astfel încat nu permite dezvoltarea şi „creaţia mutuală" a personalităţilor consorţilor, este cea care „ucide" şi „alienează" iubirea sau nici măcar nu îi permite să se constituie.

---

Tag-uri: familie, cuplu, societate, relatii

---

Categorie: Psihologie  - ( Psihologie - Archiva)

Data Adaugarii: 30 August '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---