Motto :

"Copiii învaţă ceea ce trăiesc!
Dacă trăiesc în încurajare, copiii învaţă să fie încrezători.
Daca trăiesc în acceptare, copiii învaţă să iubeasca.
Dacă trăiesc în aprobare, copiii învaţă să se placa pe sine.
Dacă trăiesc inconjurati de recunoastere, copiii învaţă că este bine să ai un ţel.
Dacă trăiesc împartind cu ceilalţi, copiii învaţă generozitatea.
Dacă trăiesc în bunavoinţa şi consideraţie, copiii învaţă respectul.
Dacă trăiesc în prietenie, copiii învaţă ca e plăcut să trăieşti pe lume."
-DOROTY LAW NOLTE-


Se poate spune că sentimentele pre cum: încredere, iubire, aprobare, recunoastere, acceptare, generozitate, bunavointa, consideratie, respect, prietenie, pot fi sădite în inima unui copil, pentru a rasari şi rodi în cetateanul de mâine al societatii.

Misiunea celui care sadeste samanta este dificila dar cu atat mai nobilă.

Se poate spune că, alături de alte institutii ale unei societaţi şcoala reprezinta locul unde se cultiva şi se îmbogăţesc multe din trasaturile necesare dezvoltarii spirituale şi comportamentale ale omului. În centrul preocuparilor sale, şcoala, in condiţiile actuale, pune accent pe individ, ca valoare suprema. Ea îşi concentrează atenţia nu numai asupra laturii informative a individului, dar şi mai ales asupra laturii educative.

Fiecare individ se identifică cu fiecare copil ce apartine societătii.

Conform Convenţiei Organizaţiei Naţiunilor Unite, ‘fiecare copil are dreptul la educaţie’. În continuare, conform aceluiasi articol (28-29) se prevede că ’educaţia fiecarui copil trebuie să urmarească dezvoltarea deplină a personalitatii, a vocatiei şi a aptitudinilor mintale şi fizice ale copiilor, in spiritul respectului fată de valorile universale ale democraţiei’ - valori pe care o şcoală, care este integrată în şcoala europeană, nu trebuie sa le incalce, ci să le cultive. Şcoala trebuie să initieze şi să dezvolte procesul prin care copilul devine capabil să traiască, să se integreze în mediul social şi să se adapteze comportamental.

Şcoala trebuie să se asigure ca toti copiii vor beneficia de educatie, indiferent de originea sociala, religie, etnie, sau eventuale dizabilitati. Niciun copil nu trebuie marginalizat.

Învaţătorii, parintii, elevii, trebuie să cultive prin actiuni educationale adecvate imaginea adevarată a ceea ce este’scoala pentru toti’.

Şcoala obisnuită trebuie să devină şcoala tuturor copiilor, inclusiv a celor cu dizabilitati.

Includerea acestor copiii în scolile de masa reprezintă un demers foarte important al cadrelor didactice. Un copil cu dizabilitati integrat intr-un colectiv de elevi dintr-o şcoala de masa presupune parcurgerea unor etape de trecere a acelui copil dintr-un mediu ‘separat’, intr-un mediu obisnuit, un mediu normal. Inlantuirea acestor etape se constituie intr-un proces complex pe parcursul caruia (invaţătorul) cadrul didactic desfasoară o activitate la fel de complexă, cu implicatii hotaratoare în reusita unei integrari eficiente.

Într-o prima faza, cadrul didactic actioneaza în sensul integrarii fizice-ceea ce presupune cuprinderea copiilor impreuna, intr-un colectiv.

O alta etapă importanta, dupa ce prima a fost depasită, o constituie participarea copiilor cu dizabilitati la un proces comun de informare şi formare, in cadrul orelor de curs.

Includerea copiilor cu dizabilitati în toate activitatile comune din viata colectivului scolar din care fac parte, curriculare şi extracurriculare conduce la stabilirea unor relatii puternice şi profunde de participare egala la viata acelui colectiv scolar.

Persoana integrată, are, in lumina celor expuse la punctele anterioare, sentimentul de participare şi apartenenta la viata colecivului scolar.

Împreună cu cadrele didactice de sprijin, precum şi alti factori responsabili (logoped, doctori, familii) cadrele didactice (invaţătorii) trebuie sa adapteze prin individualizare şi personalizare programa de studiu, in vederea asigurarii calitatii procesului instructiv-educativ. În şcoala, invaţătorul are menirea de a-si sprijini şi ajuta elevii pe tot parcursul drumului facut în cei patru ani. El ii lauda, el ii critica, el acorda ajutor atunci cand este nevoie. El sprijina în egala masura pe toti elevii din colectivul pe care il conduce, dar cu atat mai mult pe cei care necesita o atentie speciala, aceia cu dizabilitati.

Sprijinul acordat elevilor cu dizabilitati este în sprijin total - ca timp, loc, actiune.

Se acorda ajutor în clasa, in timpul orelor de predare - invaţăre, dar şi în afara clasei, mai ales în realizarea unui parteneriat solid cu familia copilului cu dizabilitati.

Acestor copii le este necesar ajutor suplimentar în functie de cerintele lor speciale.

De aceea cadrul didactic trebuie să aiba la dispozitie resurse materiale diverse, sa aplice strategii didactice diverse, adecvate tipului de dizabilitate, contextelor variate.

Cadrul didactic care include în colectivul sau copii cu dizabilitati trebuie sa se asigure de succesul acestui proces prin folosirea unor modalitati şi tehnici utile, eficiente cum ar fi :
- realizarea unui climat social favorabil ;
- cunoasterea comportamentelor de invaţăre specifice fiecarui elev;
- colaborarea cu parintii;
- imbunatatirea formelor de comunicare cu alti profesionisti din şcoală şi din afara ei;
- perfectionarea continuă a scolii din punct de vedere al resurselor umane şi materiale.

Sprijinul acordat de invaţător în cadrul orelor de curs are o mare importanta pentru dezvoltarea copilului cu dizabilitati. Ora de curs, lectia-constituie piatra de temelie a intregii activitati didactice. De aceea, mai ales atunci cand avem în clasa copii cu nevoi speciale, trebuie sa tinem cont de cerinte speciale cum ar fi :

- copilul trebuie asezat intr-o bancă de unde el sa poată vedea şi auzi bine, iar invaţătorul să-l poata urmari progresand ;
- inainte de a incepe activitatea, este necesara captarea tentiei intregii clase. Chiar ÅŸi copiii cu dizabilitati trebuie sa asculte ÅŸi sa inteleaga mesajele transmise.
- dacă intampină dificultati în rezolvarea cerintelor, invaţătorul trebuie să-i dea indicatii şi să-l sprijine pe copilul cu dizabilitati, incurajandu-l în a-si continua activitatea.
- trebuie gasite activitati adecvate posibilitatilor copiilor, pentru ca implicarea acestora sa fie activa.
- tipurile activitatilor în care este implicat copilul trebuie sa fie diverse şi cat mai multe.
- invaţătorul trebuie sa dea dovada de rabdare şi sa-l incurajeze tot timpul pe copilul cu dizabilitati.
- pentru a nu se simti exclusi, trebuie pastrata unitatea de cerinte pentru toti copiii din clasa, dar formularea lor sa fie facuta astfel incat copilul cu dizabilitati sa poata raspunde la ele.
- pe tot parcursul activitatii, copiii cu dizabilitati trebuie sa fie tratati la fel ca ÅŸi ceilalti copii din clasa.
- mentinerea legaturii cu familia copilului este o conditie importanta pentru a putea fi luate decizii comune atunci cand se impune.

Pentru ca procesul de includere sa fie eficient,invaţătorul trebuie sa foloseasca strategii complexe :

- sa evite folosirea cuvintelor negative ;
- sa incurajeze interactionarea copiilor cu dizabilitati cu cei fara dizabilitati ;
- sa permită copiilor cu dizabilitati să-si exprime gandurile, dorintele şi să-i stimuleze în acest sens ;
- să adapteze lectiile,metodele şi materialele de invaţăre la nevoile copiilor cu dizabilitati ;
- să adapteze spatiul educativ la nevoiloe speciale ale copiilor ;
- să instruiască şi să indrume parintii pentru ca şi acestia să invate să poata satisface nevoile propiilor copii.

Colectivul de elevi din care face parte şi copilul cu dizabilitati este un grup social complex, prin relatiile interumane care se stabilesc intre membrii lui. Acest gen de relatii poate fi considerat punct de plecare în sporirea actului instructiv-educativ, dacă invaţătorul foloseste metode şi tehnici adecvate în promovarea motivatiei pentru invaţăre.

Strategia care are la baza relatii de colaborare intre copii în timpul actului didactic este invaţărea prin cooperare.

Acest tip de invaţăre se bazează pe stimularea relatiilor de colaborare, pe abilitatile empatice în plan cognitiv şi afectiv ale copiilor, indiferent de capacitatile lor intelectuale. Copiii sunt stimulati prin folosirea metodelor activ-participative, să interactioneze, să-si exprime pareri proprii şi să colaboreze în realizarea unor sarcini de invaţăre.

În cadrul activitatilor de acest gen apar diverse forme de interactiune, sentimente de acceptare şi simpatie. Copiii se ajuta participand fiecare prin efort propriu la succesul final, ceea ce determina cresterea increderii în fortele proprii, dar şi în forta grupului. Copiii inteleg ca pot impreună să realizeze sarcinile de lucru, ajutandu-se, incurajandu-se şi comunicandu-si unii altora ideile.

S-a constatat ca multi dintre îşi îmbogăţesc în aceste imprejurari, experienta cognitiva şi afectiva.

Folosirea metodelor pentru o invaţăre activă pun în evidenta experienta proprie a fiecarui elev, valorificand ceea ce este pozitiv. Ele permit de asemenea insusirea cunostintelor printr-un efort propriu şi în colaborare cu colegii. În conditiile educatiei integrate, aceste metode conduc la rezultate evudente în ceea ce priveste dezvoltarea increderii în fortele proprii, imbunatatirea relatiilor cu colegii, dar şi cresterea motivatiei elevilor pentru invaţăre, pentru cunoastere pentru adaptarea la situatii noi.

Pot fi folosite, din aceasta perspectiva, metode activ-participative, bazate pe cooperare: ‘Jocul de rol ‘, ’Discutia’, ‘Mozaicul’, ‘Stiu, vreau sa stiu, am invaţăt’, ‘Cvintetul’, ’Cubul’,’Ciorchinele ‘,’Perechea fermecata’,’Brainstorming-ul’,’Turul galeriei’,’Unul sta, trei circula’, ’Metoda palariilor ganditoare’, ’Metoda cadranelor’, ‘Cercul’.

CIORCHINELE :

- este o metoda activ-participativade tip brainstorming,care se desfasoara în trei etape.
- in cadrul primei etape se scrie pe tabla/ sau pe o foaie de hartie cand clasa este impartita în grupe,un cuvant sau o tema din suportul conceptual al lectiei.
- in a doua etapa gasesc şi noteaza toate ideile/ cunostintele care le vin în minte în legatura cu tema propusa.
- in a treia etapa se sistematizeaza toate ideile/ cunostintele scrise - prin citirea lor de catre un reprezentant al grupului, sau de catre fiecare dintre colaboratori.Se face acest lucru dupa ce s-a atins limita de timp acordata ,sau cand se epuizeaza toate ideile.

CUBUL :

- este o metoda cu ajutorul careia se poate studia o tema,din perspective diferite.
- celor 6 fete ale cubului corespund 6 instructiuni : ’Descrie !’, ’Compara !’ ‘Asociaza !’, ’Analizeaza !’, ’Aplica !’, ’Argumenteaza !’.
- timp de cinci minute elevii impartiti în grupe, vor scrie desre teme pusa în discutie,conform celor 6 instructiuni.
- apoi fiecare grupa prezinta,la alegere,care este prima gata,dar în ordinea instructiunilor-tot ce au scris. Toti ceilalti copii din grupele-alta decat cea care citeste – îşi completeaza fisa Dacă este necesar.
- dupa ce se trec în revista toate fetele cubului –se prezinta intreg cubul (un copil prezintă toate fetele).
Folosirea acestei metode pune în evidenta operatiile gandirii, implicate în invaţărea continutului dat, parcurgerea fatetelor trebuie să respecte ordinea de mai sus, acest lucru conducandu-i pe elevi de la o gandire simplă la una complexă.

CVINTETUL :

- este o metoda rapida şi eficienta de reflectie,sinteza şi rezumare a continuturilor invaţăte.
- conform numelui –se va scrie o poezie din cinci versuri care necesita sintetizarea informatiei în exprimari concise care exprima reflectii asupra subiectului propus. La elaborarea poeziei, elevii pot lucra în perechi, dar şi individual.

Cerintele metodei :

1. Primul vers - constă dintr-un cuvant – substantiv - care exprimă subiectul poeziei.
2. Versul 2 - format din două cuvinte – adjective - care descriu subiectul.
3. Versul 3 - format din trei cuvinte –verbe - care exprima actiuni.
4. Versul 4 - format din patru cuvinte care exprimă sentimentele elevului fată de subiect.
5. Versul5 - format dintr-un cuvant care exprimă esenta subiectului.
TURUL GALERIEI
- este o metoda bazata pe colaborare ; este folosita mai ales la sfarsitul unei activitati ce are la baza realizarea unui produs ÅŸi prezentarea lui sub forma unui tur al galeriei.
- elevii lucreaza în grupuri pentru a realiza produsul (un desen,o caricatura,o schema) ;
- elevii vor face o scurta prezentare a produsului lor în fata clasei, raspunzand unor intrebari. Dacă acestea sunt puse de ceilalti colegi de la celelalte grupe.
- produsul este expus, iar alaturi o foaie goala ÅŸi un creion colorat, sau marker. La fel ÅŸi celelalte produse, ale celorlalte grupe.
- invaţătorul solicită apoi grupurilor de elevi să se oprească în fata fiecarui afis, să-i discute şi să noteze pe foaia goală comentariile, sugestiile, intrebarile lor.
- in ultima etapă, fiecare grupă revine la produsul ei, citeste ce este scris pe foaia atasată, comentariile colegilor şi poate continua cu un raspuns la comentariile şi intrebarile adresate.

Metodele activ-participative formează la elevi deprinderi de muncă în echipa şi usurează invaţărea prin cooperare.

Învaţătorul are un rol foarte important în invaţărea activă prin cooperare stimuland şi orientand relatiile interumane din grupul scolar pe care il conduce.

Învaţărea prin cooperare, gasirea solutiilor care rezolvă o problemă, luarea deciziilor de comun acord, accptarea opiniilor fiecarui membru al echipei, constituie metode active ale actului de invaţăre, act ce include toti copiii, implicit pe cei cu dizabilitati, care participa conform capacitatilor intelectuale specifice.

Acest tip de invaţăre la care participa, ii ajută în adaptarea pentru viata socială din afară scolii. Şcoalacultivă competente bazate pe cooperarea intre membrii grupului social - colectivul de elevi - indiferent de capacitatile lor intelectuale - şi ii ajută să se integreze apoi în societate, ca membri ai ei, apti de a colabora şi coopera în realizarea obiectivelor propuse.
<sub>Referinte:
1. Kolb, D.A. 1984. Experiential learning: experience as the source of learning and development. Englewood Cliffs, New Jersey: Prentice-Hall.
2. Krechevsky, M., Hoerr, T., & Gardner, H. (1995). Complementary energies: Implementing MI theory from the laboratory and from the field. In J. Oakes & K.H. Quartz (Eds.), Creating new educational communities: Ninety-fourth Yearbook of the National Society for the Study of Education, Part I. Chicago: University of Chicago Press.
3. Kail, R., and J. Pellegrina. (1985). Human intelligence: Perspectives and prospects. New York: W. H. Freeman and Company.
4. Lazear, D., (1999). Eight ways of Teaching: The Artistry of Eight Ways of Teaching with Multiple Intelligences. 3rd ed. Skylight Training & Publishing Inc.
5. Mettetal, G., Jordan, C., & Harper, S. (1997). Attitudes towards a multiple intelligences curriculum. Journal of Educational Research, 91, 115-122.
sursa imaginii : freeschoolclipart.com</sub>

---

Tag-uri: educatie activa, incredere, acceptare, societate, educatie, scoala

---

Categorie: Educatie  - ( Educatie - Archiva)

Data Adaugarii: 10 December '07

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---