Sistemul disfuncţional conjugal comportă două niveluri de analiză :
- nivel de profunzime (primar), constand în dezorganizări ale funcţionalităţii mecanismelor interpersonale care contribuie la intererearea „personalităţilor maritale" şi, implicit, a structurii de rol conjugal : disfuncţii ale mecanismelor de intermotivare, inter cunoaştere, intercomunicare şi interacţiune; toate aceste disfuncţii cumulate impietează asupra funcţiei de interdezvoltare biopsihosocială a soţilor, generand progresiv incompatibilizarea acestora şi periclitand stabilirea uniunii conjugale şi a nucleului familial ;

- nivel de suprafaţă (secundar), constand în distorsionan ale modelelor de rol marital mutual expectate, relevat e în dezorganizări ale pattern-urilor şi habitusurilor consensuale intrafamiliale şi extrafamiliale, cu alterări consecutive ale rolurilor şi funcţiilor sexual-procreative,

afective, parental-educaţionale, organazatoric-administrative, recreative şi integrative social şi socioprofesional.

Avand în vedere că modificările survenite în conduita de rol şi în finalităţile sale funcţionale sociale sunt primele care se impun atenţiei, semnaland starea de disfuncţie familială, le vom numi pe acestea simptomatice; analiza lor poate conduce la formularea unui psihodiagnostic simptomatologie constatativ, care subliniază tipurile de disfuncţii evidenţiate. Acest gen de psihodiagnostic nu este însă suficient pentru aprecierea prognostică a evoluţiei unui cuplu şi, mai ales, pentru intervenţia curativă, psihoterapeutică, educaţională. Instituirea psihoterapiei familiale necesită un diagnostic psihosocial etiologic şi funcţional care să permită analiza sistemică, intercorelată a mecanismelor disfuncţionale care au generat starea de criză conjugală şi familială.

Este cunoscut în acest sens faptul că un copil-problemă este un simptom al unui „eşec parental" care, la randul său, este consecinţa nefastă a unei disfuncţii profunde interpersonale diadice maritale, ceea ce necesită aprecierea gradului şi şanselor de compatibilizare a partenerilor, a stadiului şi dificultăţilor lor de interacomodare. în acest mod, un copil nevrotic, de pildă, devine efectul iminent al unei relaţii conjugale nevrotice, după cum nevroza unui soţ sau deficitele sale de adaptare maritală, parentală şi sociopro-fesională incumbă în etiologia lor posibile disfuncţii ale relaţiei conjugale proprii sau ale relaţiei conjugale din familia sa de origine (parentală).

---

Tag-uri: familie, cuplu, societate, relatii

---

Categorie: Psihologie  - ( Psihologie - Archiva)

Data Adaugarii: 31 August '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---