O problemă foarte importantă pentru practică este aceea a aprecierii comportării la oboseală a organelor de maşini cu dimensiuni mai mari, pe baza rezultatelor încercărilor de laborator efectuate pe epruvete de dimensiuni mici. însă, între comportarea epruvetei la oboseală şi cea a piesei reale, există mari diferenţe cauzate de acţiunea unor factori constructivi, tehnologici şi de exploatare, care influenţează de obicei negativ rezistenţa la oboseală. De aceea, se impune necesitatea ca proiectantul să cunoască modul cum s-au determinat valorile rezistenţei la oboseală a materialului cu care el lucrează şi gradul în care se poate încrede în datele experimentale.

Ruperile în serviciu ce apar în cazul unor piese de dimensiuni mari pot fi, de obicei, atribuite concentrărilor de tensiune, intenţionate sau întamplătoare, şi este, în general, imposibil să fie reproduse în cazul încercărilor de laborator efectuate pe epruvete mici.

Practic, toate ruperile prin oboseală pornesc de la suprafaţă. Pentru cele mai obişnuite solicitări, ca încovoierea şi răsucirea, tensiunea maximă apare la suprafaţă, astfel că este normal ca ruperea să pornească de la suprafaţa piesei.
Există dovezi numeroase că proprietăţile legate de oboseală sunt foarte mult influenţate de starea suprafeţei.

- Diferenţele de finisare ale suprafeţei, produse prin diferite metode de prelucrare, pot modifica în mod apreciabil rezistenţa la oboseală. Piesele rectificate foarte fin, la care zgarieturile mici (concentratori de tensiune) sunt orientate paralel cu direcţia tensiunii normale principale prezintă cele mai mari valori ale rezistenţei la oboseală.

- Modificarea compoziţiei chimice a suprafeţei. Deoarece ruperea prin oboseală depinde, în special, de starea suprafeţei piesei, orice fenomen care duce la modificarea rezistenţei la oboseală a materialului din zona suprafeţei va conduce, implicit, la o modificare generală a proprietăţilor la oboseală. Deosebit de dăunătoare pentru comportarea la oboseală este decarburarea suprafeţei, ce apare în urma tratamentului termic. De asemenea, rezistenţa la oboseală a unei table din aliaj cu baza de aluminiu cu rezistenţă mare scade atunci cand se aplică un strat de acoperire din aluminiu moale.

O ameliorare importantă a comportării la oboseală poate rezulta în urma obţinerii unor suprafeţe mai dure şi cu rezistenţă mai mare, care se realizează prin cementare şi nitrurare.îmbunătăţiri ale proprietăţilor la oboseală, similare cu cele produse prin cementare şi nitrurare, se pot de asemenea produce prin încălzire pentru călire cu flacără sau prin inducţie.
Galvanizarea suprafeţei conduce, în general, la scăderea rezistenţei la oboseală a oţelului.

---

Tag-uri: metal, aliaj, fier, otel

---

Categorie: Stiinta si Tehnica  - ( Stiinta si Tehnica - Archiva)

Data Adaugarii: 09 October '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---