Există anumiţi elevi care manifestă un comportament nepotrivit şi dificil atât în clasă cât şi în afara acesteia. Răspund obraznic, distrag atenţia colegilor sau îi deranjează, nu respectă regulile şi regulamentele şcolare, au o atitudine care denotă plictiseală şi lipsă de motivaţie, nu se pot concentra , nu se implică în activităţile clasei, întârzie la şcoală, folosesc un limbaj neadecvat şi lista poate continua !

Cele mai multe manifestări de comportament nepotrivit au drept cauze următoarele :

- curriculum neinteresant , prea dificil sau prea uÅŸor pentru elevi ;
- nu există varietate suficientă de activităţi care să stimuleze procesul de învăţare ;
-se simt subapreciaţi şi sunt lipsiţi de încredere în sine ;
-nu primesc suficiente laude şi încurajări generale ;
-au dificultăţi în a stabili relaţii cu ceilalţi ;
-au probleme acasă sau cu prietenii ;
-experienţele anterioare de învăţare sunt negative ;
-au dobândit anumite trăsături nepotrivite de comportament, care nu au fost tratate în mod corespunzător şi astfel acest tip de comportament se perpetuă ;
-condiţiile de acasă îi determină să ajungă târziu sau să nu se poată concentra .
Educaţia acestor copii reprezintă o provocare , atât pentru dascăli cât şi pentru părinţi.

Educaţia cu caracter de includere porneşte de la următoarele premise :
- acceptă faptul că toţi elevii sunt diferiţi ;
- toţi elevii pot învăţa;
- elevii pot fi diferiţi în ceea ce priveşte abililităţile, etnia, vârsta, mediul din care provin, sexul;
- sistemul se schimbă pentru a se adapta nevoilor copilului .

Educaţia incluzivă este cea mai bună armonizare între nevoile individuale ale elevului şi modul în care se răspunde acestor nevoi .

Când adulţii greşesc în educaţia copiilor, nu o fac pentru că nu iubesc copiii, ci pentru că nu cunosc o cale mai bună. Dacă nu înţeleg care sunt nevoile unice ale copiilor, nu sunt capabili să le ofere ceea ce ei au nevoie.Trebuie să înveţe cum să le dea o libertate mai mare, păstrându-şi în acelaşi timp controlul.
Următoarele sfaturi pot ajuta in rezolvarea problemei :
• Încercaţi să descoperiţi motivele care determină la elevi un asemenea comportament .
• Analizaţi aspecte pozitive ;fiecare elev are şi un punct bun .
• Descoperiţi un anumit lucru care îi face plăcere pentru a crea o relaţie bună cu elevul respectiv .
• Vorbiţi elevului cu exactitate despre comportamentul său şi efectul pe care acest comportament îl are asupra celorlalţi .
• Stabiliţi de comun acord o strategie pentru ca elevul să poata face faţa situaţiei respective .
• Folosiţi laudele cat de mult puteţi în ceea ce priveşte activitatea elevilor , atitudinea lor şi modul în care şi-au îmbunătăţit comportamentul ;gândiţi-vă la anumite modalităţi de răsplată care i-ar putea motiva pe elevi .
• Analizaţi curriculumul, modul în care acesta este predat şi dacă elevii îl consideră interesant sau motivant. Folosiţi o varietate de activităţi, inclusiv cele care implică utilizarea calculatorului . Deseori elevii se implică atunci când lucrează cu programe intractive şi le face plăcere să caute pe internet .
• Distribuiţi elevii în grupuri cu alţi elevi care îi vor motiva şi sprijini.
• Încercaţi să aflaţi problemele pe care le au acasă ;
• Discutaţi problemele de comportament cu colegii dumneavoastră şi propuneţi diferite strategii pe care sa le puteţi utiliza in clasă.

Din perspectiva educaţiei pozitive afirmarea unei voinţe puternice este baza formării , încrederii, cooperării şi a sentimentelor de compasiune la copii. Scopul educaţiei pozitive e acela de a forma copii cu voinţă puternică, dar cooperanţi. Aceşti copii îndrăzneţi sunt conştienţi de ceea ce sunt şi de ceea ce vor să înfaptuiască , nu se lasă usor influenţaţi şi nici nu simt nevoia de a se răzvrăti pentru a fi ei înşişi. Ei iau decizii singuri, deşi rămân deschişi la sprijinul şi ajutorul celorlalţi .

Adulţii trebuie să înveţe cum să comunice cele mai importante 5 mesaje pe care copiii au nevoie să le audă iar şi iar :

1. E normal să fii altfel decât ceilalţi .
2. E normal să faci greşeli .
3. E normal să-ţi exprimi sentimentele negative.
4. E normal să vrei mai mult .
5. E normal să spui « NU », dar nu uita că adulţii sunt şefii

Avem nevoie de anumite tehnici prin care să determinăm la elevi comportamentul dorit .

« Cele 10 porunci ale schimbării » sunt :

I. Pretindeţi întotdeauna rezultatul cel mai bun .

Nu trebuie să acceptăm atitudini ca:”Destul de bine” , „Ce rost are să mai încerc? Tot nu ajută la nimic ...” . Nu vom obţine niciodată ceea ce dorim dacă acceptăm starea curentă de lucruri ca fiind cea mai bună sau dacă permitem copiilor să dea mai puţin decât sunt capabili să realizeze .
Condiţia este să stabilim obiective care să îi determine pe copii să se autodepăşească. Un obiectiv trebuie să fie incitant , dar să nu intimideze , să stimuleze îndeplinirea lui , nu să frustreze.

II. Ascultaţi înainte de a vorbi sau acţiona.

Cu cât ascultăm mai atent, cu atât greşim mai puţin.
Atunci când încercăm să determinăm pe cineva să facă ceva ,mulţi dintre noi recurg la scheme de gândire ca : "Ce-aş putea spune ca să-l determin să acţioneze intr-un anumit mod? Oare m-ar ajuta ameninţările?" .
Vă comparăm întrebările de mai sus cu cele ce urmează:"Oare de ce se opune solicitării mele? Ce anume determină această rezistenţă? Care sunt temerile dorinţelor acestui copil ?"
Începem să-i schimbăm pe ceilalţi când vedem problemele prin ochii lor .

III. Fiţi concis şi la obiect.

Precizăm problema şi solicităm schimbarea dorită având în vedere următoarele etape:
- spunem copilului ce eveniment sau comportament ne preocupă
- îi spunem exact de ce comportamentul său constituie o problemă
- spunem ce credem în legătură cu aceasta situaţie fără să pedepsim
- îi dăm o şansă să explice .

IV. Schimbaţi ceea ce oamenii fac şi nu felul lor de a fi .

Dacă cineva are o atitudine necorespunzătoare , conchidem că e nevoie de schimbarea acelei atitudini. Nu respectiva atitudine constituie o problemă, ci posibilul comportament determinat de ea . Posibil , pentru că nu toate atitudinile negative determina comportamente negative. Insubordonarea se manifestă în ceea ce oamenii fac şi nu în ceea ce ei cred.

 Cum să aplicăm această poruncă :

-Să ne concentrăm atenţia asupra acţiunii dorite şi nu asupra persoanei în cauză pentru a nu răscoli dorinţa de autoapărare. Trebuie să modificăm comportamentul şi să lăsăm ca acesta să schimbe atitudinea. Dacă motivul este suficient de atrăgător, copiii sunt tentaţi să încerce să-şi schimbe comportamentul . Observând avantajele pe care le-au pierdut prin comportamentul precedent , înţeleg că teama care a împiedicat schimbarea era neîntemeiată sau exagerată. După un timp, atitudinea se schimbă efectiv, reflectând ce s-a asimilat prin noul comportament .

-Condamnaţi faptele, nu făptuitorii, făcând deosebirea între comportament şi persoană. În acest fel se diminuează sentimentul de apăsare.
Afirmaţi-vă opiniile într-o manieră non-punitivă. Cum?
• Evitaţi acuzaţiile şi predicile morale .
• Daţi-i posibilitatea să răspundă .
• Evitaţi sentinţele definitive .
• Faceţi cunoscută dorinţa dumneavoastră de sprijin .
• Exprimaţi-vă optimismul faţă de capacitatea celui în cauză de a se schimba .
• Cădeţi la învoială pentru îmbunătăţirea activităţii
V. Modelaţi comportamentul pe care îl doriţi fiind consecvent in ceea ce le cereţi .
 Cum să aplicam această poruncă ?
-Încetaţi să mai încurajaţi comportamentul pe care doriţi să-l schimbaţi . Cei „4 NU” de mai jos vă vor ajuta să evitaţi un astfel de comportament :
1. NU ameninţaţi fără motiv . Fiecare ameninţare trebuie susţinută de inteţia de aducere a ei la îndeplinire şi de acţiunea promisă în cazul în care elevul nu reacţionează .
2. NU protejaţi copiii de consecinţele propriilor lor comportamente.
3. NU găsiţi scuze pentru comportamentul problemă
4. NU faceţi treaba în locul lor .
Copiii trebuie să primească sarcini pe măsura lor, să le explicăm ce au de făcut şi să-i lăsăm să facă singuri.
-Arătaţi prin comportamentul dumneavoastră cum doriţi să se comporte .

VI. Adaptaţi-vă modul de abordare în funcţie de copil
Să fim maleabili, dar şi suficient de hotărâţi , să abordam copilul în funcţie de temperamentul lui .
Pentru a face faţă unui comportament dificil sunt necesare câteva strategii:
- concentrare asupra comportamentului în cauză, nu asupra protejării propriei persoane ;
-adoptarea unei atitudini dezinteresate;
- înţelegerea cauzelor tipurilor clasice de comportamente dificile, precum şi modalitatea cea mai potrivită de a reacţiona ;
- admiterea autenticităţii tuturor sentimentelor .

VII. Stimulaţi demnitatea şi respectul de sine
Când copiii sunt subestimaţi şi umiliţi, găsesc căi de a se răzbuna si de a ne sabota eforturile.

VIII. Faceţi apel la interesul personal . Oferiţi motive ca schimbările iniţiate sa fie dorite si de copii.

 De ce încălcăm această poruncă ?
- Considerăm că problema constă în rezistenţa la schimbare . Problema nu este că unii refuză să accepte schimbarea, ci că trebuie găsită o cale de a prezenta schimbarea ca fiind făcută în interesul lor personal .
- Ne concentrăm pe ceea ce doresc oamenii, nu pe motivaţia dorinţei lor.

 Cum să aplicăm această poruncă?
- Analizăm situaţia prin prisma celuilalt.
- Realizăm că din punctul lui de vedere, rezistenţa nu e iraţională. Sunt anumite motive, fireşti pentru el .
- Identificăm nevoile care îi motivează şi le dăm ce au nevoie ca să se dezvolte

Ori de câte ori încercarea de a convinge se loveşte de rezistenţă, schimbaţi perspectiva abordării astfel :
1. În loc de a vă întreba de ce este încăpăţânat, întrebaţi-vă ce nevoi nu îi sunt satisfăcute .
2. În loc să îl întrebaţi „Ce ai vrea?” , întrebaţi-l „De ce vrei aşa?” .
3. În loc de a-l întreba la ce anume are obiecţii , întrebaţi de ce are acele obiecţii .
4. În loc să-l întrebaţi „De ce te opui?” , întrebaţi „Ce anume te-ar mulţumi?”.
- Folosiţi ultimatumul ca pe o ultimă şansă .

IX. Bucuraţi-vă de succesul lor . Nu rataţi ocaziile de a recunoaşte îmbunătăţirile din activităţile lor .
 De ce încălcăm această poruncă ?
- Credem că noul comportament ni se cuvine .
- Nu înţelegem puterea laudei .
- Atenuăm sau negăm lauda exprimată
- Lăudaţi comportamentul, nu persoana !

X. Acceptaţi-vă eşecurile cu părere de rău , nu învinovăţindu-vă.

Să aveţi aşteptări realiste în legătură cu ceea ce puteţi realiza pe linia schimbării comportamentului celorlalţi .

Acordaţi-le suficient timp pentru schimbare .

 Cum să aplicăm în practică această poruncă ?
1. Să le furnizăm :
- motivele pentru care ar trebui să-şi schimbe comportamentul ;
- instrucţiuni despre felul cum trebuie să şi-l schimbe ;
- un mediu suport pentru schimbare ;
- consecinţele pozitive şi negative ce depind de răspunsul lor ;
- timp suficient de a se elibera de influenţele negative înainte de a fi liberi pentru schimbare

2. Să acceptăm ajutorul altora.

Fiecare copil are destinul lui personal. Toţi au probleme şi încercări prin care trebuie să treacă. Datoria adulţilor este să-i ajute să le înfrunte şi să le ţină piept cu succes. Copiii au calităţile şi problemele lor proprii şi nu putem face nimic pentru a-i face altceva decât ceea ce sunt .

Să ne dea Domnul seninătatea de a accepta ceea ce nu poate fi schimbat , curajul de a schimba ceea ce poate fi schimbat şi înţelepciunea de a distinge între cele două.
<sub>Referinte :
1. Călin Nemţeanu –„ Comunicare sau înstrăinare?”, Editura ENOSIS, Bucureşti 1996
2. Sam Deep ,Lyle Sussman- „Cum să discutăm pentru a obţine ceea ce vrem ?”, Editura POLYMARK, Bucureşti 1998
sursa imaginii freeschoolclipart.com</sub>

---

Tag-uri: comportament, atitudini, educare, educatie incluziva, nevoi speciale

---

Categorie: Educatie  - ( Educatie - Archiva)

Data Adaugarii: 19 December '07

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---