Atunci când există un adevărat parteneriat între şcoală, familie şi comunitate, profesorii reuşesc căi noi şi puternice de a îndrepta copiii către standarde şcolare provocatoare; părinţii discută regulat cu educatorii despre comportamentul copiilor lor, raportat la acele standarde ridicate şi despre modul în care- i pot ajuta pe aceştia acasă şi la şcoală; elevii se străduiesc să atingă noile standarde specifice disciplinelor studiate. Din ce în e mai mulţi tineri sunt bine dotaţi pentru a-şi continua educaţia în universităţi şi/sau pentru a începe o carieră sau o profesie cu un viitor promiţător.

Fiecare ÅŸcoală devine o comunitate a celor ce învaţă, à®n condiÅ£iile propriului său plan de îmbunătăţire continuă a predării, învăţării ÅŸi disciplinei . ToÅ£i elevii săi se străduiesc ÅŸi fac progrese în direcÅ£ia atingerii standardelor dorite, fiind ajutaÅ£i de părinÅ£i, profesori ÅŸi alÅ£i parteneri.

Şcolile şi comunitatea îmbunătăţesc instrucţia, evaluarea, dezvoltarea profesională a cadrelor didactice, abilitatea de a conduce a directorilor, implicarea părinţilor şi a oamenilor de afaceri, astfel încât fiecare aspect al educaţiei funcţionează ca parte a unui sistem, care sprijină toţi elevii pentru a-şi atinge obiectivele. Detaliile specifice ale unui asemenea sistem vor varia în funcţie de nevoile copiilor şi familiilor din fiecare comunitate, de disponibilitatea resurselor locale şi de noul stadiu de dezvoltare al sistemului. În ciuda acestor diferenţe, un adevărat sistem profamilie are câteva caracteristici:
• Este extins. Diverse oportunităţi şi servicii răspund unei game largi de nevoi ale copilului şi familiei. Abundă activităţile întreprinse pentru a sprijini familiile şi copiii să-şi dezvolte talentele, să-şi urmărească interesele şi să participe la viaţa comunităţii. Instituţiile susţinătoare oferă servicii pentru a ajuta familiile să-şi îndeplinească responsabilităţile şi să evite problemele. Cele specializate pentru situaţii de criză şi pentru tratament sunt disponibile şi uşor accesibile.

• Este preventiv. Sistemul este realizat pentru a preveni probleme, şi nu neapărat pentru a reacţiona la ele. Serviciile de dezvoltare, de preîntâmpinare a crizelor sunt mai bine aprovizionate cu resurse, decât cele de intervenţie, care necesită costuri substanţiale.
• Este centrat pe familie şi condus de familie. Membrii familiei se află într-o strânsă conexiune, şi aşa sunt şi problemele lor. De aceea, sistemele trebuie să satisfacă nu doar nevoile indivizilor, ci şi pe cele ale întregii familii. Se presupune că fiecare familie are punctele sale tari. Ca urmare, ele au un rol major în stabilirea obiectivelor şi în deciderea tipurilor de servicii de care au nevoie.

Caracteristicile de bază ale serviciilor respective, cum ar fi perioada orară şi locaţia servesc nevoilor de bază familiilor, şi nu preferinţelor instituţionale.
• Este integrat. Serviciile sunt legate de aspiraţii comune, de dorinţa de a deveni în întâmpinarea nevoilor familiei. Un sistem integrat facilitează acestora obţinerea ajutorului şi asigură o folosire eficientă a timpului şi resurselor furnizorilor de servicii.
• Este centrat pe dezvoltare. Evaluarea nevoilor schimbătoare ale copiilor şi familiilor lor constituie temelia sistemului.Planurile corespund vârstei, perioadei de dezvoltare şi altor condiţii unice; serviciile nu sunt statice.
• Este flexibil. Sistemul este activ şi adaptabil. Furnizează asistenţi sociali competenţi, care răspund rapid nevoilor familiei. Se renunţă la regulile care limitează abilitatea agenţilor de a rezolva urgenţele sau de a preveni apariţia unor asemenea situaţii. Sunt stabilite doar cele ce veghează la protejarea familiei şi a drepturilor ei.
• Este sensibil la preocupările culturale şi de gen. Serviciile reflectă credinţa că apartenenţa la un grup cu o istorie specifică, un set de valori şi tradiţii, reprezintă o sursă de mare forţă. Respectul pentru diferenţa culturală este precizat în formulările de politică ale sistemului extins, e prezent în activităţile de dezvoltare a personalului didactic şi reflectat în diversitatea de consilii de conducere. Serviciile sunt create prin consultare cu reprezentanţii grupurilor cheie etnice şi culturale.
• Este orientat pe rezultate. Performanţa se măsoară în rezultate îmbunătăţite pentru copii şi familii, şi nu doar prin numărul şi tipul serviciilor oferite. Furnizorii de servicii ajută familiile să-şi fixeze obiective rezonabile şi împărtăşesc responsabilitatea atingerii lor. Personalul este instruit şi are acces la multiple servicii necesare pentru a-şi modifica comportamentul pe căi concrete.

Elementele unui sistem profamilie par uşor de atins, dar schimbările sunt greu de realizat. Pentru a aduce ceva nou în viaţa familiilor, e nevoie de modificarea tipului şi calităţii serviciilor prestate în întreaga comunitate. Instituţiile care sunt la dispoziţia copilului şi familiei trebuie să lucreze împreună pentru a schimba fundamental modul în care aceştia gândesc, se comportă şi îşi folosesc resursele.

În cadrul acestui sistem se folosesc strategii de colaborare sau de cooperare, care să le ghideze planurile celor implicaţi în sistem.

Cei ce folosesc o strategie de cooperare sunt de acord să lucreze împreună pentru a-şi împlini scopurile individuale.Fac aceasta fără a modifica substanţial serviciile pe care le oferă şi fără a produce schimbări în regulile şi regulamentele care le guvernează instituţia.

Partenerii care folosesc o strategie colaborativă stabilesc obiective comune şi sunt de acord să uzeze de puterea personală şi instituţională pentru a le împlini.

Se consideră că există câteva iniţiative eficiente, care prezintă următoare caracteristici:

• Sunt legate de şcoală, în sensul că se centrează pe copiii şi familiile dintr-o şcoală sau un grup de şcoli şi oferă servicii şi programe, bazate pe nevoile lor specifice; pot sau nu să furnizeze servicii şcolii; implică instituţia.
• Îşi au rădăcinile în comunitate şi sunt strâns legate de conducerea statului;
• Folosesc modele de furnizare a serviciului, specifice locului, pentru a crea schimbarea sistemelor. Acestea reprezintă eforturi de direcţionare către un ideal, acela de creare a serviciilor profamilie în întreaga comunitate.Sunt sisteme de distribuire experimentale, create pentru a pune în practică sistemul profamilie. Ele concentrează o mulţime de servicii educative şi umane, pentru copiii şi familiile aflate în situaţie de risc.
• Sunt conduse de date. Dezvoltă profile ale comunităţii, pentru a stabili indicatori de bază, care arată cum se descurcă copiii şi familiile lor.
• Sunt pragmatice din punct de vedere financiar – folosesc în întregime resursele existente.
• Folosesc noi forme de instruire şi dezvoltare a personalului;
• Uzează la influenţa colaboratorilor, pentru a angaja cetăţenii în deciziile legate de bunăstarea economică şi socială a copiilor şi familiilor lor;
• Păstrează echilibrul între dimensiunea politică şi cea tehnică a schimbărilor sistemelor. Aducerea oamenilor pentru a colabora, construirea de viziuni comune şi realizarea unui acord între interese reprezintă activităţi politice inerente.

În continuare se vor prezenta câteva exemple de practici şi programe, pe care şcolile le pot folosi pentru a încuraja familia şi a obţine sprijinul comunităţii în procesul de învăţare a elevilor.Trebuie întărit faptul că părinţii sunt persoanele cheie în planificarea, organizarea, implementarea şi evaluare oricăror practici eficiente.

1. Dezvoltarea abilităţilor parentale

• Sponsorizează ateliere de învăţare pentru familie, pe teme sugerate de părinţi şi le desfăşoară în perioade de timp şi locuri accesibile tuturor acestora;
• Solicită familiilor să precizeze ce tipuri de ateliere sau evenimente informative i-ar interesa să frecventeze şi care sunt perioadele convenabile pentru desfăşurarea lor;
• Oferă informaţii despre dezvoltarea copilului;
• Realizează sondaje printre părinţi pentru a determina nevoile acestora, cere membrilor conducerii să ajute la împlinirea nevoilor respective şi lucrează pentru a pune în legătură părinţii cu resursele comunităţii.

2. Accentul pe comunitate

• Programează şedinţele cu părinţii, profesorii şi elevii, pentru a fixa obiectivele învăţării elevilor pentru anul respectiv;
• Îi ascultă pe părinţii care prezintă punctele tari ale copiilor lor şi modul în care învaţă aceştia;
• Profesorii au acces oricând la telefoane, pentru a comunica cu părinţii în timpul sau după o zi de şcoală;
• Membrii conducerii transmit acasă mesaje pozitive despre elevi;
• Comunică părinţilor misiunea şcolii;
• Au personal didactic dispus să asiste şi să-i sprijine pe părinţi în interacţiunile lor cu şcoala;
• Cadrele didactice fac vizite la domiciliul elevilor.

3. Învăţarea acasă

• Au obiective specifice şi activităţi, prin care părinţii sunt informaţi despre modul în care-şi pot sprijini copiii la teme;
• Oferă activităţi şi evenimente de învăţare pentru întreaga familie;
• Stabilesc legături ale părinţilor cu resursele şi acţiunile comunităţii, prin care este promovată învăţarea;
• Îi ajută pe părinţi să înţeleagă evaluările elevilor, inclusiv testele, şi să sprijine elevii pentru a-şi îmbunătăţii performanţele;
• Includ părinţii şi alţi membri ai comunităţii în dezvoltarea învăţării copiilor în activităţile extraşcolare.

4. Voluntariatul

• Încurajează familiile şi pe alţi membri ai comunităţii să devină voluntari în evenimentele organizate de şcoală;
• Oferă servicii elevilor ce doresc să fie voluntari în cadrul comunităţii;
• Solicită părinţii să precizeze modul în care doresc să participe ca voluntari în şcoală la care se află copii lor şi răspund în timp util sugestiilor acestora.

5. Conducere şi susţinere

• Încurajează părinţii să frecventeze întâlnirile consiliilor şi comitetelor şcolii;
• Invită personalul didactic şi grupurile de părinţi să lucreze în colaborare şi oferă spaţiu şi timp pentru aceasta;
• Ajută familiile să se sprijine una pe alta.

6. Implicarea comunităţii
• Se comportă ca o sursă de informaţii despre serviciile oferite familiilor de către comunitate;
• Încurajează grupurile de servicii şi pe cele civile locale pentru a se implica în şcoli, pe căi diverse, cum ar fi: consilierea elevilor, voluntariat, prezentări în faţa colectivelor de elevi şi ajutor cu ocazia evenimentelor organizate pentru strângerea de fonduri;
• Au un program iniţiat împreună cu companiile locale, pentru a spori abilităţile de lucru ale elevilor.
_{sursa imaginii : freeschoolclipart.com}

---

Tag-uri: standarde, scoala, educare, parteneriat, familie, comunitate

---

Categorie: Educatie  - ( Educatie - Archiva)

Data Adaugarii: 25 January '08

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---