Asigurarea compatibilităţii cu sistemul de educaţie europeană presupune un important efort al şcolii româneşti, care are menirea de a-i forma pe copii în spiritul normelor, valorilor şi exigenţelor europene.

În acest sens, ţara noastră s-a angajat să promoveze politici educaţionale compatibile cu cele europene, printre care şi asigurarea de şanse egale pentru toţi, de aici reieşind necesitatea educaţiei timpurii a copiilor de la cea mai fragedă vârstă.

Este important ca sistemul naţional de educaţie timpurie a copilului, să se dezvolte în contextul dat de Convenţia pentru Drepturile Copilului, de Ţintele Mileniului pentru Dezvoltare, care trebuie atinse până în 2015, şi de precondiţ iile pentru integrarea europeană a României, ca membru cu drepturi depline.

Educaţia formală desfăşurată în unităţile de învăţământ, pe baza curriculum-ului naţional, şi educaţia informală sau extraşcolară au împreună, într-o relaţie de complementaritate si condiţionare reciprocă, un rol important, atât în transmiterea cunoştinţelor, cât şi în formarea competenţelor intelectuale, a atitudinilor şi comportamentelor necesare tinerilor, într-o societate democratică.

Preocupările privind adaptarea educaţiei la cerinţele în schimbare ale societăţii, precum şi cele legate de aderarea la Uniunea Europeană, au condus la modificări importante ale structurii, organizării şi administrării educaţiei în România. După 2000, principalele schimbări au fost introduse prin Legea Nr. 268/2003 pentru modificarea şi completarea Legii învăţământului Nr. 84/1995 .

In contextul actual, guvernul, organismele şi organizaţiile internaţionale consideră educaţia unul dintre cele mai eficiente mijloace de ridicare a standardelor de viaţă, de diminuare şi prevenire a diferitor fenomene cu impact negativ asupra copiilor şi tinerilor (abandon şcolar, corupţie, infracţionalitate juvenilă, delincvenţă, muncă ilegală,) şi de a oferi alternative pentru soluţionarea situaţiilor de criză, ca: sărăcie, excluziune socială, discriminare, acces limitat la informaţie etc. Studii comparative relevante asupra accepţiunii conceptului de "abandon şcolar" în sistemele educaţionale europene şi sistemul educaţional românesc. Din această perspectivă, abandonul şcolar este unul din conceptele care, prin caracteristicile lui cantitative şi calitativ, oferă o imagine mult mai nuanţată asupra definirii, înţelegerii şi operării cu ceea ce experţii domeniului educaţiei numesc "acces la educaţie, participare şi progres şcolar şi social". Din datele de care dispunem, rata anuală a abandonului şcolar se învârte in jurul cifrei de 1%, cu extensii la 45%, diferenţele valorice fiind identificate în funcţie de ciclul şcolar (primar, gimnaziu), de zonele de reşedinţă (urban, rural), de sex (fete, băieţi) de zona geografică (dezavantajate economic şi social. Există extensii ale valorii ratei de abandon sunt sesizabile, mai ales, în rândul copiilor rromi (45% după informaţiile oferite la Conferinţa OSCE din 2001 de la B ucureşti, valori relative datorită absenţei unor datelor primare reale despre această etnie).

Până în prezent, demersurile iniţiate şi realizate de către Ministerul Educaţiei privind combaterea şi eliminarea progresivă a fenomenului abandonului şcolar au fost structurate şi fundamentate de către Direcţia Generală Invăţământ în Limbile Minorităţilor Naţionale şi Accesul la Educaţie pe următoarele direcţii:

Analiza fenomenului din perspectiva accesului la educaţie, participării şi egalităţii de şanse;

Elaborarea unei strategii de programe şi proiecte educative şcolare şi extraşcolare destinate să ridice rata participării şcolare şi să faciliteze integrarea copiilor care au abandonat şcoala.

Domeniul de competenţă:

- respectarea legislaţiei în vigoare referitoare la drepturile copiilor - elevilor aparţinând categoriilor sociale marginalizate din raţiuni diverse: economice, etnice, confesionale, defavorizate geografic etc. de a participa la instruire instituţională şi educaţie în conformitate cu principiile Constituţiei României, a documentelor programatice în vigoare şi a celor internaţionale la care România este parte;

- elaborarea proiectelor de acte normative privind învăţământul destinat acestor categorii de elevi;

- elaborarea şi monitorizarea programelor sau proiectelor MECT având acest obiectiv;

- punerea în aplicare a convenţiilor de colaborare cu partenerii strategici ai ministerului;

- respectarea prevederilor convenţiilor şi acordurilor semnate de România cu organisme, instituţii internaţionale, în elaborarea şi implementarea activităţilor specifice populaţiei - ţintă.

Răspunde de aplicarea legislaţiei în vigoare, privind accesul egal la educaţie şi învăţământ a categoriilor sus-amintite; modul de organizare al învăţământului cu această destinaţie: reţea, şcolarizare, încadrare; crearea bazei de date pentru elaborarea actelor normative specifice acestui tip de învăţământ.

Organizează, coordonează, elaborează şi redactează elemente de strategia formării iniţiale şi continue a cadrelor didactice din învăţământul cu această destinaţie precum şi metodologia aplicării acestor strategii.

Colaborează cu toate direcţiile generale în probleme ce vizează învăţământul pentru elevii aflaţi în situaţii marginale;ministerele a căror activitate are tangenţă cu problemele sus amintite; instituţii neguvernamentale interne şi externe;agenţi de finanţare interni sau externi; organizaţiile minorităţilor naţionale sau ale societăţii civile interesate de problematica copiilor aflaţi în situaţii de excluziune.

Problematica educaţiei copiilor, elevilor sau tinerilor (grupa de vârstă 15 - 18 ani) care se regăsesc în grupurile populaţionale şcolare dezavantajate sau aflate în situaţii de risc constituie una din "provocările" cu care se confruntă mediile politice, socio-economice, culturale sau civice din România. Din acest punct de vedere, apariţia strategiilor guvernamentale în domeniu, ca documente programatice (Strategia pentru Îmbunătăţirea Situaţiei Rromilor, Programul Naţional Anti-Sărăcie, acte normative pentru eliminare oricăror forme de discriminare, a rasismului şi xenofobiei, reglementări privind statutul persoanelor care au dobândit statut de refugiat în România etc.) reprezintă suportul normativ pentru elaborarea politicilor educaţionale adecvate şi concretizarea lor prin programe/proiecte iniţiate şi implementate de către ministerul de resort - prin direcţia sa specializată - în parteneriat cu diverse organisme interesate în problematica sus-amintită.

Concluzionând, se poate afirma cu certitudine, necesitatea educaţiei de la cea mai fragedă vârstă a copiilor, impusă de viaţă şi societatea democratică în care trăim, acordând şanse egale pentru toţi copiii, fără discriminări de orice natură, pentru a deveni cetăţeni buni şi competenţi ai spaţiului european, aceştia constituind prima generaţie a integrării europene.
_{Referinte:
Revista Învăţământului Preşcolare Ministerul Educaţiei şi Cercetari Institutul de Ştiinţă al Educaţiei – 1-2/2006
-Valerica Slănescu – „Legile Şatrei” Ed. Varemonde, UNICEF, Bucureşti. 2004
-A şti pentru a opta – Revistă de informare a opiniei publice- 1-1991
Everac, Paul. (1992). Reacţionarul. O minoritate ameninţătoare. Bucureşti: Editura Românul.
Fraser, Angus. (1998). Ţiganii. Bucureşti: Humanitas.
Kogălniceanu, Mihail. (1976). Esquisse sur l’histoire, les moeurs et la langue des Cigains. Opere vol. II. Bucure şti: Editura Academiei.}

---

Tag-uri: educatie, socializare, marginalizare, rromi, tigani, scoli, gradinite

---

Categorie: Educatie  - ( Educatie - Archiva)

Data Adaugarii: 01 December '07

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---