Creşterea economicã durabilã obiectiv necesar a fi urmãrit cu consecvenţã în demersul de aderare a României la Uniunea Europeanã presupune dezvoltarea şi valorificarea tuturor resurselor disponibile la nivel naţional. Între acestea se numãrã capitalul uman, definit la nivel individual prin cunoştinţele, calificãrile, competenţele şi alte calitãţi deţinute de un individ şinecesare activitãţii economice.

Prin transmiterea cunoştinţelor şi calificãrilor, dar şi a deprinderilor de viaţã cãtre generaţiile tinere, procesul educaţional reprezintã principalul mijloc de dezvoltare a capitalului uman.

România adoptă principiul egalităţii de şanse în educaţie, indifer ent de caracteristici individuale - deficienţe fizice sau mintale, stare socio-economică sau culturală, limba maternă, origine etnică, origine geografică etc.

Copilul reprezintă una dintre categoriile de populaţie puternic dezavantajate din societatea românească actuală, care a cumulat multe probleme şi riscuri grave pe termen mediu şi lung. Comparativ cu generaţia adultă, mai mulţi copii trăiesc în condiţii precare material şi social. Pe fondul unor erori ale politicilor din perioada socialistă, insuficienţa sistemului de protecţie din prima perioadă a tranziţiei a agravat situaţia.

Copiii rromi constituie una dintre cele mai defavorizate categorii de copii şi au nevoie de mult sprijin pentru a depăşi situaţia în care se află. Sărăcia şi lipsurile familiilor rrome, prejudecăţile care persistă în mentalitatea populaţiei, inerţia unor părinţi rromi faţă de perspectivele pe care educaţia le oferă copilului, toate acestea contribuie la marginalizarea copiilor rromi, la limitarea accesului la şansele egale la care au dreptul toţi copiii.

Datele statistice justifică necesitatea unor proiecte care au drept obiectiv îmbunătăţirea situaţiei copiilor rromi:
• doar 20% dintre copiii rromi frecventează grădiniţa, pentru a se pregăti pentru şcoală;
• 20% nu sunt înscrişi la şcoală;
• 30% abandonează şcoala înainte de absolvirea ciclului gimnazial;
• aproximativ 50% sunt analfabeţi sau semianalfabeţi.

Organizatia Salvati Copiii s-a implicat în găsirea unor modalităţi de ameliorare a situaţiei copiilor rromi şi, începând din 1998, a derulat numeroase proiecte în acest scop. Principalele direcţii ale acestora constau în: informarea autorităţilor locale, a părinţilor rromi şi a reprezentanţilor presei cu privire la drepturile copiilor rromi, cursuri de pregătire pentru profesorii care lucrează cu copiii aparţinând acestei minorităţi, educaţie preşcolară pentru copiii rromi, educaţie pentru toleranţă, non-discriminare, înţelegere şi apropiere între copiii de etnii diferite (români şi rromi). Anual, de aceste proiecte beneficiază circa 200 - 400 de cadre didactice şi peste 300 de copii rromi din şcoli şi grădiniţe. Programele sunt finanţate de Comisia Uniunii Europene, UNICEF, Lubricants UK, Radda Barnen (Salvaţi Copiii Suedia) şi altele.

Copiii rromi formează o categorie aparte de risc. Alimentaţia copiilor rromi, ca rezultat al nivelului de trai scăzut, este deficitară, dezechilibrată şi inadecvată.
În consecinţă, un număr mare de copii rromi suferă de subnutriţie, anemieavitaminoze, distrofie, ceea ce reduce radical posibilităţile lor de dezvoltare şi are efecte negative profunde asupra capacităţii lor de studiu şi sănătăţii.

Unităţile şcolare se confruntă cu o serie de dificultăţi , printre care:
-nefrecventarea regulată a cursurilor;
-părăsirea localităţii pentru perioade lungi de timp şi deplasarea în ţară cu părinţii;
-neinteresarea părinţilor pentru finalizarea cursurilor motivând situaţia materială precară,existenţa multor copii;
-neimplicarea şi necolaborarea comunităţii rrome cu instituţiile de învăţământ;
-nu sunt cadre didactice calificate care să cunoască limba rromani şi să dorească să o utilizeze în forma instituţionalizată;

De asemenea există probleme deosebite de integrare, datorate situaţiei socio-economice dificile în care trăiesc aceste famili de rromi:
- familii dezorganizate;
- lipsa unor surse de venituri permanente;
- dezinteresul faţă de şcoală;
- condiţii de viaţă primitive;( lipsa hranei , îmbrăcămintei, confortului,etc )
- probleme grave de sănătate;(retardare ,handicap,etc.)

Calitatea scăzută a educaţiei în şcolile cu un număr ridicat de elevi romi este datorată unor procese de migraţie a cadrelor didactice şi a elevilor în interiorul sistemului de învăţământ românesc. Tendinţele de migraţie , în cazul ambelor categorii , sunt dinspre şcolile mai puţin dotate material şi uman spre şcolile cu dotări mai bune . În cazul mediului rural destinaţia migraţiei şcolare o reprezintă şcolile "de centru" considerate ca oferind oportunităţi de dezvoltare mai ridicate copiilor.

Situaţia copiilor rromi este una critică, majoritatea aparţinând unor familii extrem de sărace. Mulţi dintre ei abandonează şcoala datorită lipsurilor materiale, iar cei care continuă sunt deseori discriminaţi faţă de colegii lor: puşi în ultimele bănci ale clasei, trataţi cu indiferenţă, sau, mai rău câteodată, agresaţi verbal de către copii sau profesori. Nu este o situaţie generalizată, dar există cazuri suficiente pentru a face acest proiect necesar. Educarea adulţilor (cadrelor didactice) şi a copiilor în spiritul toleranţei şi nediscriminării constituie o prioritate dacă dorim schimbarea mentalităţilor.

Accesul la o educaţie de calitate pentru copiii romi reprezintă o problemă complexă care necesită o abordare complexă.Complexitatea problemei decurge din varietatea contextelor educaţionale în care se desfăşoară educaţia copiilor romi în prezent, dar şi din influenţa unor factori de mediu,socio-economici cu impact direct sau mediat asupra educaţiei formale.

Existenţa şcolilor cu un număr mare de elevi romi pune în discuţie acumulările în termeni de capital social, capital uman, poziţie socială,valori de care pot beneficia solarizându-se în contextele formale existente în cadrul sistemului de învăţământ românesc.

Existenţa claselor în care sunt şcolarizaţi numai copiii romi chestionează, de asemenea, beneficiile educatiei formale .Diversitatea culturală re prezintă o premisă a acumulării unui capital social de calitate şi în aceleşi timp, funcţional în condiţiile societăţii româneşti.Făra a avea relatii sociale etnic diverse în interiorul şcolii sau clasei , copiii romi sunt deprivaţi de oportunităţile sociale viitoare, precum găsirea unui loc de muncă prin relaţii informale sau, mai larg obţinerea unui feedback constructiv asupra unor planuri sau proiecte de viaţă menite să aibă succes in cadrul societăţii româneşti.
cu cât procentul de romi dintr-o şcoală este mai ridicat,cu atât este mai probabil ca încrederea în şcoala respectivă să fie mai scăzută.

Dincolo de abandonul fizic al şcolii ,,de periferie ,, de către cadrele didactice ,se poate vorbi şi de un abandon ,, psihic ,, al acestor şcoli.Este cazul prezenţei formale al profesorilor în şcoală, dar făra o implicare reală ,deplină a acestora în procesul educativ.

Deoarece există atâtea probleme câte şcoli compun sistemul,este recomandabilă abordarea unei strategii de ,,jos în sus ,, orientată spre rezolvarea unor probleme punctuale.
<sub>Referinte :
• Surdu, Mihai (1998) - Efectele condiţionării alocaţiei pentru copii de prezenţa şcolară în cazul copiilor rromi, în “Calitatea vieţii”, no. 1, Bucharest

• Zamfir, Elena; Zamfir, Cătăin (coordinators) (1993) - Ţiganii între ignorare şi îngrijorare, Editura Alternative, Bucharest

• Zamfir, Cătălin (coordonator) (1995) - Dimensiuni ale sărăciei, Editura Expert, Bucharest
sursa imaginii : news.bbc.co.uk</sub>

---

Tag-uri: rromi, copii, egalitate, minoritate, integrare

---

Categorie: Educatie  - ( Educatie - Archiva)

Data Adaugarii: 05 January '08

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---