Statistics:
Visits: 1,372 Votes: 0 Fame Riser |
Fame Rank
N/A
Fame Riser
|
|||||||||||
Nediscriminare
Q: | Intreaba despre Nediscriminare |
Protectia copiilor Rromi : Drepturi la ÅŸanse egale - Nediscriminare
Copii rromi constituie una dintre cele mai defavorizate categorii de copii şi au nevoie de mult sprijin pentru a depăşi situaţia în care se află. Sărăcia şi lipsurile familiilor rrome, prejudecăţile care persistă în mentalitatea populaţiei, inerţia unor părinţi rromi faţă de perspectivele pe care educaţia le oferă copilului, toate acestea contribuie la marginalizarea copiilor rromi, la limitarea accesului la şansele egale la care au dreptul toţi copiii.
Datele statistice justifică necesitatea unor proiecte care au drept obiectiv îmbunătăţirea situaţiei copiilor rromi:
- doar 20% dintre copiii rromi frecventează grădinÅ £a, pentru a se pregăti pentru ÅŸcoală;
- 20% nu sunt inscrisi la şcoală;
- 30% abandonează şcoala înainte de absolvirea ciclului gimnazial;
- aproximativ 50% sunt analfabeţi sau semianalfabeţi.
Organizaţia “Salvaţi Copiii†s-a implicat în găsirea unor modalităţi de ameliorare a situaţiei copiilor rromi şi, începand din 1998, a derulat numeroase proiecte în acest scop. Principalele direcţii ale acestora constau în: informarea autorităţilor locale, a părinţilor rromi şi a reprezentanţilor presei cu privire la drepturile copiilor rromi, cursuri de pregătire pentru profesorii care lucrează cu copiii aparţinând acestei minorităţi, educaţie preşcolară pentru copiii rromi, educaţie pentru toleranţă, non-discriminare, înţelegere şi apropiere între copiii de etnii diferite (români şi rromi).
Studiile realizate de CEDR indică faptul că majoritatea copiilor rromi din România se confruntă cu piedici semnificative în afirmarea dreptului la o educaţie folositoare şi de substanţă. În România, deşi dreptul la educaţie este garantat prin lege, în practică educaţia este inaccesibilă multor copii rromi. Adesea copiii rromi din România sunt excluşi din şcoli. Acolo unde copiii rromi sunt şcolarizaţi, în mod frecvent fac parte din clase sau şcoli segregate.
În cazurile în care copiii rromi frecventeazî şcoli obişnuite, incidentele de abuzuri fizice şi tratament umilitor atât din partea personalului şcolii, cât şi din partea copiilor de altă etnie sunt destul de frecvente. Situaţia copiilor rromi din România este consecinţa discriminării rasiale istorice faţă de rromi, de la cei peste 500 de ani de robie, perioada în care rromii nu se numărau în rândul fiinţelor umane, fiind simple obiecte de schimb, până la Holocaustul din timpul celui de-al doilea război mondial, căruia i-au cazut victime peste 36.000 de rromi, şi până astăzi, când privarea de drepturi, statutul de cetăţean de categoria a doua, excluderea socială şi chiar violenţa colectivă împotriva rromilor, iau de multe ori forma acută a unui rasism instituţionalizat. Chiar după abolirea robiei, datorită neincluderii rromilor în programul public de reformă şi emancipare, a lipsei unei elite rrome formatoare şi a resurselor de dezvoltare, rromii au continuat să rămână în afara istoriei, nu departe de statutul de rob, într-un profund eşec al integrării sociale.
Atitudinea ÅŸcolii faţă de copiii rromi este de “asimilare culturalăâ€, considerându-se că rromii pot fi “civilizaÅ£i†numai “dacă devin româniâ€. Modelul unic de referinţă impus de sistemul educaÅ£ional al societăţii româneÅŸti se circumscrie autarhic ÅŸi inflexibil valorilor majorităţii. Copilul rrom de ghetto, oricum “obiÅŸnuit†să fie perceput ca locuitor al unei lumi marginale ÅŸi deviante, ca aparÅ£inând unui grup social "parazitarâ€, unei “minorităţi infracÅ£ionaleâ€, “obiÅŸnuit†cu raziile ÅŸi amprentarea întregii sale familii, cu evacuările forÅ£ate, expulzările ÅŸi demolarea caselor, ÅŸi aÅŸa aflate deseori într-o stare de pauperitate absolută, departe de a deveni imun, printr-un proces salvator de mitridatizare, la această otravă a stigmatizării, începe să-ÅŸi proiecteze viitorul ca ireversibil negativ, rezultat al unui destin implacabil, al unui blestem ancestral sau al "păcatului originar" de a fi rrom. Clivajele atitudinale se agravează în ÅŸcoală, spaÅ£iu al “purificării etniceâ€, care pe de o parte “tânjeste după sufletul cultural ÅŸi lingvistic†al copilului rrom, după cum ar spune Gellner, iar pe de altă parte, stigmatizează definitiv, încarcerând eul într-o predicÅ£ie autorealizatoare provenită din percepÅ£ia negativă a autorităţii ÅŸcolare majoritare.
Uneori ÅŸcoala devine un element traumatizant pentru copilul rrom din cel puÅ£in două puncte de vedere: pe de o parte pentru că, odată ajuns în ÅŸcoală, întreg sistemul său de valori ÅŸi norme ale educaÅ£iei familiale este răsturnat, fiind identificat de autoritatea ÅŸcolară cu spaÅ£iul subculturii, iar pe de altă parte pentru că, chiar ÅŸi atunci când incearcă să-ÅŸi uite identitatea ÅŸi să devină cât se poate de “românâ€, abandonarea etnicităţii nu-i este rasplatită cu o includere reală, el continuând să fie “ţiganulâ€, care trebuie aÅŸezat în ultima bancă pentru a nu “deranja clasaâ€, care nu are educaÅ£ie, care provine dintr-o familie proastă etc. ÃŽnstrăinat de propriile reprezentări despre lume ÅŸi viaţă, copilul rrom se simte, chiar dacă de multe ori nu la nivel conÅŸtient, ci în profunzimile subconÅŸtientului, prizonier al unei instituÅ£ii deformatoare, în care nu se recunoaÅŸte ÅŸi care, în loc să-l protejeze, îl respinge ÅŸi îi înÅŸeală deja fragilizatul orizont de aÅŸteptare. Se produce astfel un ireversibil derapaj existenÅ£ial, o ruptură între proiecÅ£ia eului individual - rezultată din imaginea de sine originară, produsă de cultura de provenienţă ÅŸi receptarea ca deviantă a acestei proiecÅ£ii de către colectivitatea ÅŸcolară - provenită din stereotipul stigmatizant cu care este perceput sistemul axiologic al spiritualităţii rrome. Ruptura de eul colectiv rrom, datorată internalizării stigmatului, ÅŸi prin aceasta inferiorizării apartenenÅ£ei etnice, conduce la traumatizarea eului individual, la o profundă stare de disociabilitate ÅŸi la un inevitabil eÅŸec existenÅ£ial, mai ales la o vârstă la care se formează modele ÅŸi se caută căi de rezolvare a conflictului inerent cu lumea.
Pornind de la necesitatea reconstrucţiei propriilor valori de identitate rromă şi a recunoaşterii modelelor educaţionale specifice de către instituţiile de învăţământ public, se impun o serie de măsuri urgente de promovare a valorilor multiculturalismului şi a autodeterminarii culturale în educaţie, singura cale de sincronizare a mărcilor identitare/etnice cu valorile modernităţii.
1. blocarea asimilaţionismului instituţionalizat şi a heteroidentificării din şcoală, prin constituirea, în cadrul sistemului de învăţământ public, a unor instituţii rrome de formare identitară şi prin cooptarea experţilor rromi în domeniu la nivel decizional, în vederea autodeterminării priorităţilor şi opţiunilor.
2. realizarea unor programe coerente cu suport logistic susţinut, în scopul participării depline a familiei rrome la decizie în şcoală, atât pentru comunităţile tradiţionale închise, căt şi pentru cele de tip ghetto, inclusiv prin eficientizarea parteneriatului cu autorităţile responsabile de învăţământ (educaţie interculturală şi antirasistă iniţială, în formarea profesorilor, şi permanenţă în şcoli, informare şi consultanţă pentru continuarea studiilor, redescoperirea memoriei colective ca sursă importantă de educaţie etc.)
3. realizarea unor programe publice de educaţie permanentă, care să vizeze “cultura diferenţei†în scopul deconstruirii stereotipurilor şi modelelor comportamentale prejudiciate faţă de rromi.
4. abordarea diferenţiată a politicilor educaţionale în funcţie de specificitatea comunităţilor.
Referinte :
S.IOSIVESCU, A.ROGOJINARU, Parteneriat si dezvoltare scolara in comunitati cu rromi, Colectia sanse egale, Editura Corint, Bucuresti 2000
V.IONESCU, G.SARAU, F.STANCIU, Ghid de practici pozitive pentru educatia copiilor rromi,Romani Criss 2003
Copii rromi constituie una dintre cele mai defavorizate categorii de copii şi au nevoie de mult sprijin pentru a depăşi situaţia în care se află. Sărăcia şi lipsurile familiilor rrome, prejudecăţile care persistă în mentalitatea populaţiei, inerţia unor părinţi rromi faţă de perspectivele pe care educaţia le oferă copilului, toate acestea contribuie la marginalizarea copiilor rromi, la limitarea accesului la şansele egale la care au dreptul toţi copiii.
Datele statistice justifică necesitatea unor proiecte care au drept obiectiv îmbunătăţirea situaţiei copiilor rromi:
- doar 20% dintre copiii rromi frecventează grădinÅ £a, pentru a se pregăti pentru ÅŸcoală;
- 20% nu sunt inscrisi la şcoală;
- 30% abandonează şcoala înainte de absolvirea ciclului gimnazial;
- aproximativ 50% sunt analfabeţi sau semianalfabeţi.
Organizaţia “Salvaţi Copiii†s-a implicat în găsirea unor modalităţi de ameliorare a situaţiei copiilor rromi şi, începand din 1998, a derulat numeroase proiecte în acest scop. Principalele direcţii ale acestora constau în: informarea autorităţilor locale, a părinţilor rromi şi a reprezentanţilor presei cu privire la drepturile copiilor rromi, cursuri de pregătire pentru profesorii care lucrează cu copiii aparţinând acestei minorităţi, educaţie preşcolară pentru copiii rromi, educaţie pentru toleranţă, non-discriminare, înţelegere şi apropiere între copiii de etnii diferite (români şi rromi).
Studiile realizate de CEDR indică faptul că majoritatea copiilor rromi din România se confruntă cu piedici semnificative în afirmarea dreptului la o educaţie folositoare şi de substanţă. În România, deşi dreptul la educaţie este garantat prin lege, în practică educaţia este inaccesibilă multor copii rromi. Adesea copiii rromi din România sunt excluşi din şcoli. Acolo unde copiii rromi sunt şcolarizaţi, în mod frecvent fac parte din clase sau şcoli segregate.
În cazurile în care copiii rromi frecventeazî şcoli obişnuite, incidentele de abuzuri fizice şi tratament umilitor atât din partea personalului şcolii, cât şi din partea copiilor de altă etnie sunt destul de frecvente. Situaţia copiilor rromi din România este consecinţa discriminării rasiale istorice faţă de rromi, de la cei peste 500 de ani de robie, perioada în care rromii nu se numărau în rândul fiinţelor umane, fiind simple obiecte de schimb, până la Holocaustul din timpul celui de-al doilea război mondial, căruia i-au cazut victime peste 36.000 de rromi, şi până astăzi, când privarea de drepturi, statutul de cetăţean de categoria a doua, excluderea socială şi chiar violenţa colectivă împotriva rromilor, iau de multe ori forma acută a unui rasism instituţionalizat. Chiar după abolirea robiei, datorită neincluderii rromilor în programul public de reformă şi emancipare, a lipsei unei elite rrome formatoare şi a resurselor de dezvoltare, rromii au continuat să rămână în afara istoriei, nu departe de statutul de rob, într-un profund eşec al integrării sociale.
Atitudinea ÅŸcolii faţă de copiii rromi este de “asimilare culturalăâ€, considerându-se că rromii pot fi “civilizaÅ£i†numai “dacă devin româniâ€. Modelul unic de referinţă impus de sistemul educaÅ£ional al societăţii româneÅŸti se circumscrie autarhic ÅŸi inflexibil valorilor majorităţii. Copilul rrom de ghetto, oricum “obiÅŸnuit†să fie perceput ca locuitor al unei lumi marginale ÅŸi deviante, ca aparÅ£inând unui grup social "parazitarâ€, unei “minorităţi infracÅ£ionaleâ€, “obiÅŸnuit†cu raziile ÅŸi amprentarea întregii sale familii, cu evacuările forÅ£ate, expulzările ÅŸi demolarea caselor, ÅŸi aÅŸa aflate deseori într-o stare de pauperitate absolută, departe de a deveni imun, printr-un proces salvator de mitridatizare, la această otravă a stigmatizării, începe să-ÅŸi proiecteze viitorul ca ireversibil negativ, rezultat al unui destin implacabil, al unui blestem ancestral sau al "păcatului originar" de a fi rrom. Clivajele atitudinale se agravează în ÅŸcoală, spaÅ£iu al “purificării etniceâ€, care pe de o parte “tânjeste după sufletul cultural ÅŸi lingvistic†al copilului rrom, după cum ar spune Gellner, iar pe de altă parte, stigmatizează definitiv, încarcerând eul într-o predicÅ£ie autorealizatoare provenită din percepÅ£ia negativă a autorităţii ÅŸcolare majoritare.
Uneori ÅŸcoala devine un element traumatizant pentru copilul rrom din cel puÅ£in două puncte de vedere: pe de o parte pentru că, odată ajuns în ÅŸcoală, întreg sistemul său de valori ÅŸi norme ale educaÅ£iei familiale este răsturnat, fiind identificat de autoritatea ÅŸcolară cu spaÅ£iul subculturii, iar pe de altă parte pentru că, chiar ÅŸi atunci când incearcă să-ÅŸi uite identitatea ÅŸi să devină cât se poate de “românâ€, abandonarea etnicităţii nu-i este rasplatită cu o includere reală, el continuând să fie “ţiganulâ€, care trebuie aÅŸezat în ultima bancă pentru a nu “deranja clasaâ€, care nu are educaÅ£ie, care provine dintr-o familie proastă etc. ÃŽnstrăinat de propriile reprezentări despre lume ÅŸi viaţă, copilul rrom se simte, chiar dacă de multe ori nu la nivel conÅŸtient, ci în profunzimile subconÅŸtientului, prizonier al unei instituÅ£ii deformatoare, în care nu se recunoaÅŸte ÅŸi care, în loc să-l protejeze, îl respinge ÅŸi îi înÅŸeală deja fragilizatul orizont de aÅŸteptare. Se produce astfel un ireversibil derapaj existenÅ£ial, o ruptură între proiecÅ£ia eului individual - rezultată din imaginea de sine originară, produsă de cultura de provenienţă ÅŸi receptarea ca deviantă a acestei proiecÅ£ii de către colectivitatea ÅŸcolară - provenită din stereotipul stigmatizant cu care este perceput sistemul axiologic al spiritualităţii rrome. Ruptura de eul colectiv rrom, datorată internalizării stigmatului, ÅŸi prin aceasta inferiorizării apartenenÅ£ei etnice, conduce la traumatizarea eului individual, la o profundă stare de disociabilitate ÅŸi la un inevitabil eÅŸec existenÅ£ial, mai ales la o vârstă la care se formează modele ÅŸi se caută căi de rezolvare a conflictului inerent cu lumea.
Pornind de la necesitatea reconstrucţiei propriilor valori de identitate rromă şi a recunoaşterii modelelor educaţionale specifice de către instituţiile de învăţământ public, se impun o serie de măsuri urgente de promovare a valorilor multiculturalismului şi a autodeterminarii culturale în educaţie, singura cale de sincronizare a mărcilor identitare/etnice cu valorile modernităţii.
1. blocarea asimilaţionismului instituţionalizat şi a heteroidentificării din şcoală, prin constituirea, în cadrul sistemului de învăţământ public, a unor instituţii rrome de formare identitară şi prin cooptarea experţilor rromi în domeniu la nivel decizional, în vederea autodeterminării priorităţilor şi opţiunilor.
2. realizarea unor programe coerente cu suport logistic susţinut, în scopul participării depline a familiei rrome la decizie în şcoală, atât pentru comunităţile tradiţionale închise, căt şi pentru cele de tip ghetto, inclusiv prin eficientizarea parteneriatului cu autorităţile responsabile de învăţământ (educaţie interculturală şi antirasistă iniţială, în formarea profesorilor, şi permanenţă în şcoli, informare şi consultanţă pentru continuarea studiilor, redescoperirea memoriei colective ca sursă importantă de educaţie etc.)
3. realizarea unor programe publice de educaţie permanentă, care să vizeze “cultura diferenţei†în scopul deconstruirii stereotipurilor şi modelelor comportamentale prejudiciate faţă de rromi.
4. abordarea diferenţiată a politicilor educaţionale în funcţie de specificitatea comunităţilor.
Referinte :
S.IOSIVESCU, A.ROGOJINARU, Parteneriat si dezvoltare scolara in comunitati cu rromi, Colectia sanse egale, Editura Corint, Bucuresti 2000
V.IONESCU, G.SARAU, F.STANCIU, Ghid de practici pozitive pentru educatia copiilor rromi,Romani Criss 2003
Tag-uri: rromi, educatie, discriminare, saracie, egalitate, drepturi, tigani, copii |
- Planul educational de interventie individualizata (9152 visits)
- Comportamentul civic al elevilor (6974 visits)
- Ora de Dirigentie - Toleranta si Intoleranta (6765 visits)
- Dreptul la odihna si timp liber, la joc si activitati recreative (6666 visits)
- Tehnici de terapie recuperatoare pentru copiii cu dislalie polimorfa (6443 visits)
- Doamna educatoare - a doua mama (6282 visits)
- Familie : definitie, structura, sarcini in educatia copilului (6261 visits)
- Viziune despre Scoala (5617 visits)
- Metode de lucru cu elevii cu CES (5038 visits)
- Rolul educatiei pentru mediu in formarea personalitatii umane (4988 visits)
- Integrarea scolara si educatia integrata (4561 visits)
- Familia - Functiile familiei (4561 visits)
- Socializarea copiilor cu dizabilitati (4462 visits)
- Familia si atitudinea copilului fata de invatatura (4418 visits)
- Gradinita - cadru de formare a comportamentelor civilizate (4386 visits)
- Educatia pentru ocrotirea mediului - parte integranta a unei educatii de baza
- Sanse egale prin educatia multiculturala
- Sustinerea educatiei de baza pentru prevenirea abandonului scolar
- Educatia religioasa - factor de cultivare a sentimentului religios
- Abandonul scolar - esecul integrarii sociale
- Pierderile si insuccesul scolar in randul minoritatilor
- Rapoarte cu privire la abandonul scolar in Romania
- Raportul dintre varsta copilariei si sistemul de valori
- Democratia se invata in scoala
- Cunoasterea si sustinerea ideilor si valorilor democratiei
- Subminarea democratiei prin violenta, intoleranta, neimplicare
- Promovarea tolerantei si valorificarea diversitatii intre tinerii din Romania
- Intelegerea si cultivarea drepturilor si libertatilor omului in invatamantul primar
- Gradinita - cadru de formare a comportamentelor civilizate
- Educatia - cel mai eficient mijloc de ridicare a standardelor de viata
- Modalitati de sprijinire a integrarii in viata scolara a copiilor cu dezabilitati
- Mijloace de cooperare eficienta intre familie si scoala in cazul copiilor cu dizabilitati
- Scoala ca ax existential al dimensiunii umane si al dezoltarii sociale
- Alternativa invatamantului integrat
- Etichetele sunt pentru marfa, nu pentru persoane
- Multicultura si intercultura - integrarea copiilor de emigranti
- Problematica educatiei copiilor rromi
- Rolul familiei in educatia moral-civica a copilului
- Diversitatea in randul fiintelor umane, un fenomen natural si firesc
- Problematica scolii incluzive pentru copii proveniti din grupurile dezavantajate
- Ora de Dirigentie - Toleranta si Intoleranta
- Familia si scoala - factori implicati in educatie
- Rolul familiei in educatia moral-civica a copilului
- Rolul educatiei pentru mediu in formarea personalitatii umane
- Educatie civica : autocunoasterea, respectul de sine, comunicarea, capacitatea de a decide
- Bazele educatiei se pun la 5 ani
- Respectarea drepturilor copiilor rromi
- Sanse egale pentru copiii cu deficiente de intelect
- Doamna educatoare - a doua mama
- Comportamentul civic al elevilor
- Transformarea unui elev intr-un bun cetatean
- Educatia pentru ocrotirea mediului - parte integranta a unei educatii de baza
- Rapoarte cu privire la abandonul scolar in Romania
- Educarea elevilor prin angajarea in experiente si practici sociale
Categorie: Educatie - ( Educatie - Archiva)
Data Adaugarii: 01 December '07
Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :