Problematica educaţiei copiilor rromi constituie una din provocările cu care se confruntă mediile social economice şi culturale sau civice din România. Ea face parte dintr-o problematică mai largă - cea a copiilor aflaţi în situaţii de excluziune, de marginalizare din diferite motive- necesitând abordări nuanţate în funcţie de mai mulţi parametri specifici: mediu de rezidenţă, apartenenţa la un grup minoritar etnic, apartenenţa la o grupare socială cu un status economic minimal etc.

Marginalizarea reprezintă procesul de situare a indivizilor sau grupurilor pe o " poziţie socială periferică" sau de "izolare" si implică limitarea "drastică" a accesului la resursele economice, politice, educationale şi comu nicaţionale ale colectivităţii. Din această perspectivă, marginalizarea se concretizează în plasarea indivizilor şi grupurilor sub nivelul minim acceptat din punct de vedere economic rezidenţial, ocupaţional, de educaţie şi instrucţie, dar şi printr-un deficit de posibilităţi de afirmare şi de participare la viaţa colectivitătii.

Grupurile marginale sunt de regulă compuse din săraci, şomeri, minorităţi etnice puternic discriminate, delincvenţi, handicapaţi sau persoane inadaptate.

Politica aberantă de egalizare – sau mai bine spus de standardizare- a indivizilor promovate de regimurile comuniste în Europa de Est a avut ca efect şi evitarea marginalizării sociale, iar concluzia care se impune este că înainte de 1989, datorită politicii de diminuare a diferenţelor sociale şi de ,, înregimentare “ a întregii populaţii în sistem,nu au existat procese evidente de marginalizare a etnicilor rromi de către instituţiile publice, chiar dacă existau prejudecăţi, stereotipii şi atitudini discriminatorii în rândul populaţiei ne-rrome.

După 1989 însă , schimbările sociale rapide şi intensive care au ridicat probleme serioase şi neprevăzute în cursul procesului de instituţionalizare şi consolidare democratică în societate, dar şi tranziţia către o economie de piaţă, au generat un proces de polarizare socială şi de marginalizare.
Cauzele care au declanşat şi au întreţinut acest proces de marginalizare se constituie într-un complex de factori pe care vom încerca să-l prezentăm ca fiind generator de marginalizare şi manifestare în cazul copiilor rromi.

Factori de natură socială

Odată cu schimbările democratice survenite după 1989 a avut loc şi un fenomen de liberalizare al relaţiilor sociale.Ca urmare a acestei liberalizări au dispărut forţele coercitiv egalizatoare, câmpul social fiind astfel deschis pentru manifestarea identităţilor de grup, dar a prejudecăţilor, stereotipiilor şi discriminării latente existente până în acel moment.Pe de altă parte şi în cadrul minorităţii au apărut grupuri cu un comportament deviant sau chiar infracţional, care dincolo de pericolul social pe care îl reprezintă au un impact extrem de negativ asupra imaginii şi percepţiei majorităţii şi contribuie la întreţinerea unui comportament discriminatoriu sau chiar rasist.

Factori de natură economică

Una din categoriile cele mai vulnerabile la costurile sociale ale tranziţiei a fost minoritatea rromă, deoarece ea se situa deja pe poziţii de risc crescut: fiind slab calificaţi rromii au fost grav afectaţi de şomaj, cei care-şi câştigau existenţa pe baza economiei complementare au rămas fără obiectul muncii, iar activitatea de colectare şi valorificare a materialelor refolosibile a scăzut mult în această perioadă.

Pe de altă parte, scăderea veniturilor salariale şi a alocaţiei de stat pentru copii a dus la scăderea dramatică a nivelului de trai pentru o proporţie semnificativă a populaţiei de etnie rromă. Prin urmare există o supraaglomerare a locuinţelor populaţiei de etnie rromă, ceea ce atrage după sine alte consecinţe extrem de serioase: lipsa de igienă a locuinţei dar şi a odihnei; dificultăţi în realizarea igienei personale; riscuri privind sănătatea, intimitatea şi promiscuitatea precum şi greutăţi în ceea ce priveşte socializarea şi educaţia copiilor şi adolescenţilor rromi. De fapt tot datorită nivelului de trai foarte scăzut, multe din familiile de rromi au renunţat după 1989 să-şi mai trimită copiii la şcoală . O influenţă semnificativ pozitivă asupra frecvenţei şcolare a copiilor rromi a avut-o decizia de condiţionare a alocaţiei în funcţie de frecvenţa, dar din nefericire nu se poate spune că în urma acestei decizii a crescut şi calitatea actului educaţional.
Factori de natură politică şi etnică

În perioada postdecembristă rromii nu au reprezentat o minoritate etnică discriminată deoarece nu li s-a dat dreptul de a reprezenta o minoritate etnică, liberă să-şi promoveze propriile tradiţii culturale, politica fiind de asimilare a acestora.

Trebuie să remarcăm faptul că această reacţie este universală şi nu este specifică doar României , peste tot respinşii aparţin acelor categorii care nu pot asimila normele dominante.

Prinşi în acest ,,război” identitar, copiii işi aleg identitatea în funcţie de modelele pe care le au şi în această situaţie are câştig de cauză identitatea ai cărei exponenţi au mai mult succes în plan social, proximal, dar este extrem de greu de decelat dimensiunea etnică a marginalizării de cea economică sau cea legată de vârstă sau sex. Este tot mai evident faptul că în condiţiile unei tranziţii îndelungate, dar şi a neajunsurilor socio- economice şi a derapajelor inerente unei democraţii în formare, neglijarea instituţionalizării şi legislaţia uneori discriminatorie au dus la marginalizarea populaţiei de etnie rromă şi chiar la o recrudescenţă a discriminării şi rasismului.

Ca o consecinţă a neincluderii în politicile publice şi ca alternativă la insensibilitatea instituţiilor statului, o mare parte a populaţiei de rromi din ţara noastră, în absenţa resurselor de dezvoltare individuală, a fost silită să-şi adapteze tehnicile de supravieţuire şi să ajungă a fi stigmatizaţi, etichetaţi ca delincvenţi etc.

În contextul noii reordonări a Europei, al considerării ca ,,moştenire comună a Europei”, rromii au devenit un stimul de reflecţie a tuturor instituţiilor europene, un criteriu de aderare al ţărilor est europene.

Singura alternativă acceptabilă şi viabilă la problema marginalizării este o politică coerentă şi susţinută de prevenire a acesteia pe de o parte, şi de integrare pe de altă parte, deşi integrarea este un termen faţă de care majoritatea liderilor rromi au o reacţie adversă cel puţin în momentul de faţă. Cauza este în opinia mea o înţelegere defectuoasă a ideii de integrare, percepută fragmentar, doar în dimensiunea sa coercitivă de asimilare.În realitate ,,integrarea reprezintă o relaţie, o interacţiune dinamică între sistemul care ,,se integrează” şi sistemul care ,,integrează”, iar rezultatul acestui proces este un echilibru funcţional al părţilor.

Însă trebuie să ţinem seama că integrarea socială are patru dimensiuni fundamentale şi anume: integrare culturală, normativă, comunicaţională şi funcţională. Dacă ,,integrarea culturală” presupune coerenţa normelor şi valorilor unei culturi- ,,integrarea normativă” reprezintă măsura în care valorile grupului devin norme efective. Dar această exigenţă a majorităţii- de conformare a minorităţii la normele sale- este adesea percepută ca o tendinţă de asimilare.
Reprezentările despre rromi, care se bazează pe prejudecăţile şi stereotipurile populaţiilor din jur, sunt de primă importanţă, pentru că aceste reprezentări determină atitudini şi comportamente. De cele mai multe ori ele sunt singura sursă de informaţie care îi leagă pe rromi de mediul social din jur. Rromii par a fi o realitate familiară: orice persoană întrebată are o opinie, deseori categorică, despre aceştia. Adevărul este că rromii sunt receptaţi eronat, cu atât mai rău, cu cât realitatea pierde în faţa imaginarului. Rromii sunt rareori definiţi aşa cum sunt, mai degrabă sunt percepuţi aşa cum ar trebui să fie pentru a justifica politicile şi comportamentele celorlalţi faţă de ei. Difuzarea reprezentărilor despre rromi deschide calea unui fenomen circular cauză-efect: formularea unor norme, definiţiile de dicţionar, referinţele în tot felul de cărţi, în televiziune şi presă, toate se conduc după opinia comună şi pun în lumină frânturi de imagine, în concordanţă cu starea momentului.

În România există un procent semnificativ de rromi integraţi în momentul de faţă cel puţin la nivel normativ şi funcţional.Cei mai bine integraţi sunt membrii elitei intelectuale şi a celei economice, dar şi cei cu nivel mediu de pregătire sau profesii moderne, au un nivel satisfăcător de integrare socială. Factorii care pot pot şi trebuie să aibă un rol decisiv în perfectarea procesului de integrare funcţională a etniei rromilor în societatea ,, interculturală” a mileniului III sunt: sistemul educaţional, mass-media, asistenţa socială şi factorii de decizie de la nivel guvernamental. Toţi aceştia au datoria de a elabora o politică coerentă privind toate minorităţile etnice din Romania- care să respecte în egală masură drepturile tuturor minorităţilor şi eliminarea şi prevenirea manifestărilor discriminatorii şi rasiste.

MEC a elaborat şi implementat în parteneriat cu alte organisme internaţionale ( UNICEF, ROMANI CRISS, FUNDATIA PHEONIX şi alte ONG-uri) o serie de proiecte care vizează stimularea participării şcolare a copiilor rromi pentru evitarea abandonului şcolar şi integrarea lor socială.

Concluzia este că încă o mare parte a populaţiei de etnie rromă- deci şi copiii acestora- suferă de acest proces de marginalizare şi de aceea este nevoie de o strategie de intervenţie susţinută, care să se adreseze atât minorităţii marginalizate cât şi majorităţii , pentru formarea unei societăţi interculturale de indivizi diferiţi dar egali, racordaţi la valorile generale ale umanităţii şi respectând un set comun de norme dar în acelaşi timp aflaţi într-un permanent schimb cultural şi spiritual.
_{Referinte :
C.ZAMFIR, L. VLASCEANU, Dictionarul de sociologie, Editura Babel, Bucuresti 1993
C.ZAMFIR, E.ZAMFIR, Tiganii intre ignorare si ingrijorare, Editura Alternative, Bucuresti 1993
C.CUCOS, T.COZMA, Minoritari, Marginali, Editura Polirom, Iasi 1996
I. MIHAILESCU, cordonator, Un deceniu de tranzitie,United Nations Children’s Fund, Bucuresti 2000
L.CIOLAN, Pasi catre scoala interculturala,Colectia sanse egale,Editura Corint, Bucuresti 2000
S.IOSIVESCU, A.ROGOJINARU, Parteneriat si dezvoltare scolara in comunitati cu rromi, Colectia sanse egale, Editura Corint, Bucuresti 2000
V.IONESCU, G.SARAU, F.STANCIU, Ghid de practici pozitive pentru educatia copiilor rromi, Romani Criss 2003
sursa imaginii : freeschoolclipart.com}

---

Tag-uri: rromi, minoritate, integrare, etnie, abandon, populatie, discriminare

---

Categorie: Educatie  - ( Educatie - Archiva)

Data Adaugarii: 05 January '08

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---