Depinde de fiecare in parte de responsabilitatea si implicarea tuturor ca să devina realitate din care fiecare să înveţe şi să se dezvolte.

Dezvoltarea copilului în perioada preşcolară constituie o preocupare nu numai a familiei , ci şi a sistemului general de învăţământ prin programele elaborate şi derulate din grădiniţe este terenul unui învăţări timpurii a regulilor sociale si punctul de demarare a programelor proiectate si planificate la nivel general pentru integrarea educaţională şi socială a tuturor copiilor – Să ne punem o întrebare : încadrează grădiniţele toţii copii de vârsta preşcolară ?

Dacă nu, cum ne asiguram că toţi copii au şanse egale la participarea în programe dedicate sprijinirii şi dezvoltării lor individuale? Desigur familia are rolul ei bine definit în formarea copilului şi in socializarea primară. Pentru a creşte generaţii educate trebuie să ai grijă de fiecare individ.
Aceasta este cerinţa educaţiei pentru toţi.

Una din cele mai grave probleme cu care se confruntă învăţământul este abandonul şcolar era foarte scăzut imediat după schimbarea regimului şi trecerea la democraţie s-a constatat că copii ţin tot mai mult sa părăsească băncile şcolii. Ei au fost să încurajaţi şi de atitudinea părinţiilor pentru care cartea nu mai reprezintă o prioritate, nici garanţia unui loc de muncă. Mai mult, migrarea forţei de muncă spre Ţările din Uniunea Europeană îi afectează tot mai mult pe copii, care fie că-şi urmează părinţii, fie sunt lăsaţi în grijea unor rude bunici sau apropiaţi, ale căror control si influenţă asupra copiilor sunt superficiale, cu efecte directe asupra stării comportamentale si situaţi şcolare.

Pentru a recupera copii aflaţii în abandon sau absenteism şcolar am aplicat o serie de măsurii pentru a combate acest fenomen.

Abandonul şcolar continuă să fie o problemă :

Una din cele mai grave probleme cu care se confruntă învăţământul şcolar este abandonul şcolar. Dacă înainte de 1989 rata abandonului şcolar era foarte scăzută, imediat după schimbarea regimului şi trecerea la democraţie s-a constatat că elevii tind tot mai mult să părăsească băncile şcolii. Ei au fost încurajaţi şi de atitudinea părinţilor pentru care cartea nu mai reprezintă o prioritate, nici garanţia asigurării unui loc de muncă. Mai mult, migrarea forţei de muncă spre ţările din Uniunea Europeană îi afectează tot mai mult pe elevi, care fie că-şi urmează părinţii, fie sunt lăsaţi în grija unor rude sau apropiaţi, ale căror control şi influenţă asupra copiilor sunt superficiale, cu efecte directe asupra stării comportamentale şi situaţiei şcolare.

Printre acestea se numără conştientizarea, deopotrivă, a părinţilor şi copiilor acestora de efectele negative pe efect mediu şi lung, ale abandonului: dificultăţi în găsirea unui loc de muncă, scăderea şanselor întemeierii unei familii normale, posibilitatea alunecării spre infracţionalitate, cu consecinţele de rigoare. De asemenea se are în valoare reinserţia şcolară a celor în cauză, depistarea şi corectarea anomaliilor comportamentale şi relaţia copil – părinte, intensificarea colaborării grădiniţă - familie, pentru identificarea anturajului copiilor şi luarea măsurilor adecvate pentru scoaterea lor de sub influenţa negativă a acestuia.
De asemenea în mediul rural, abandonul şcolar creşte iarna, „în condiţiile lipsei sursei de subzistenţă,” şi din cauza „lipsei hranei sau îmbrăcăminţii necesare” dar şi vara copii î-şi urmează părinţii la muncă abandonând şcoala.

Din perspectiva drepturilor copilului, cerşetoria reprezintă una dintre cele mai grave forme de exploatare prin muncă a copilului, indiferent de motivaţiile părinţilor sau adulţilor cărora le sunt încredinţaţi copii.

Cerşetoria nu reprezintă un comportament anti – social, ci mai degrabă un rezultat al excluderii sociale prin acces limitat la servicii educaţionale pentru copilul care cerşeşte.

„Oferindu–le bani, trimitem indirect copii la cerşit deoarece părinţii nu mai sunt motivaţi să caute alte soluţii pentru supravieţuire, menţinând copii în aceeaşi stare de degradare socială şi morală care le afectează dramatic copilăria şi prin abandonul şcolar, le limitează şansele la o viaţă decentă.”

Grădiniţa oferă copiilor preşcolari condiţiile necesare unei dezvoltări normale, permiţând fiecăruia să – şi urmeze drumul său personale creştere şi dezvoltare.
Pentru că în grădiniţa sunt copii de diferite etnii (români şi rromi) şi pentru că influenţa adulţilor (părinţi, bunici, alţi membri ai familiei) este foarte mare. Important este că această educaţie interculturală să se realizeze şi prin aceştia, cooptându-i atât ca parteneri cât şi ca susţinători neangajaţi ai procesului instructiv – educativ din grădiniţă prin participării la întâlniri periodice.
Obiceiurile şi tradiţiile unui popor, ca înscrisuri de „legitimitate etnică”, constituie chintesenţa perpetuării neamului; vorbesc despre istoria acestuia, despre spiritualitatea sa perpetuată peste secole sau milenii.

În cazul etniei rrome, cunoaşterea obiceiurilor şi tradiţiilor dezvăluie faţa necunoscută sau nebănuită a existenţei membrilor ei. Copiilor le conferă identitatea şi apariţia la neam la rudă mândria de descendenţi ai poporului lor raspândit prin nenumerate teritorii se creează o unicitate pozitivă – adică aceea care ascunde comoara trăsăturilor caracteristicice unui popor a meserii, meşteşugăreşti cântece şi dansuri, credinţe şi legi nescrise costumaţii, vorbire umor, trăirile.

„ Unicitatea pozitivă”, care în esenţă arată demnitatea nemului lor se opune aceleia „ negative „, aceea care a fost impuse modaliyării, care condamnă la îmbibare la izolarea , la blamare şi oameni nevinovaţii şi lumi.

Înainte de a aborda tema mizând obiceiurile şi tradiţiile rromane, au planificat şi au realizat la grupa in semestrul I activităţi destinate cunoaşterii drepturilor copilului. Pentru punerea în aplicaţie am apelat la Organizaţia „Salvaţii Copii” . Abia după ce toţii cei implicaţi, în special copii au inţeles cât de important este de a respecta dreptul fiecărui individ la propria origine cultură, obicei, manifestare, etc. am realizat lina : „Obiceiuri şi tradiţii rrome”.

Pe parcursul unei săptămâni toate acţiunile comune au fost subordonate scopului de a cunoaşte unele aspecte din obiceiurile şi tradiţiile rrome „Aspect din viata rromilor, „Cum umblau romii?”, imnul rromilor „Ghelem-ghelem” , ,,Steagul rromilor”, ,, Dans popular rrom”. La toate activitaţiile am folosit material didactic concret sau ilustrat care să conţină elemente specifice etniei rrome de exemplu obiecte folosite de meşteşugarii imagini cu familii de rromi, obiecte specifice (cărţi, costume specifice).

În cadrul serbărilor copii au avut contribuţii artistice, impresionând prin măiestrie interpretativă şi bucuria exprimării ei, indifirent de etnia din care faceam parte.
Dăruind dragoste copiilor, privindu-i cu duioşie şi blândeţe îi vom ajuta să se simtă ca intr-o familie unde fiecare membru trebuie să contribuie la menţinerea echilibrului de linişte şi bunăstare.

Viitorul societăţii depinde de modul în care creştem şi educăm azi toţi copii.
Fiecare copil are dreptul la educaţie şi la sprijin adecvat şi la sprijinul adecvat pentru a participa la procesul educativ.
_{sursa imaginii : freeschoolclipart.com}

---

Tag-uri: educatie, dezvoltare, scoala, egalitate, profesori, abandon scolar

---

Categorie: Educatie  - ( Educatie - Archiva)

Data Adaugarii: 06 December '07

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---