Statistics:
Visits: 1,609 Votes: 0 Fame Riser |
Fame Rank
N/A
Fame Riser
|
|||||||||||
Relatia Gradinita - Familie
Q: | Intreaba despre Relatia Gradinita - Familie |
Relatia Gradinita - Familie : Conditia integrarii sociale a copilului
Educaţia constituie o componentă a existenţei socio-umane . “Educaţia poate fi concepută ca o întâlnire între individ şi societate , iar întreaga viaţă socială poate fi marcată de acest schimb permanent .†( P. H. Chombart de Lauwe ) . Sarcina educaţiei este aceea de a pregăti omul ca element activ al vieţii sociale , ca subiect al relaţiilor sociale .
Pregătirea pentru viaţă a omului de mâine începe din primele luni de existenţă şi primii care sunt chemaţi să pună bazele educaţiei sale sunt părinţii , familia .
În etapa preşcolarităţii , părinţii vor observa că întreaga r esponsabilitate faţă de reuşita în procesul educaţiei copiilor este aceea de a asigura acestora atât condiţiile materiale necesare dezvoltării psihofizice , cât şi bazele trainice ale întregii formări , temelie pentru viitoarea personalitate adultă .
Un bun dobândit , câştigat de copil în primul rând în familie , este comportamentul moral ca rezultat al unui sistem de cerinţe precise , categorice dublat de un permanent respect pentru copil care trebuie să simtă iubirea , grija şi înţelegerea părinţilor .
Dezideratul oricărui părinte este acela de a avea un “ copil bun†. În accepţiunea cea mai largă a termenului “copil bun†reprezintă în fapt suma trăsăturilor pozitive structurate în dinamica comportamentului : cinste , sârguinţă , iniţiativă creatoare , sociabilitate , dispoziţie de colaborare , politeţe , etc . , după cum un educator bun, atât în familie cât şi în grădiniţă , înseamnă : calm , răbdare , înţelegere , afectivitate , dăruire.
Interesul comun al celor două instituţii , familie şi grşdiniţă , trebuie să determine o mişcare de apropiere cu dublu sens , în vederea unei suficiente cunoaşteri a ambelor părţi .Unitatea de acţiune a celor doi factori în opera de formare a copilului este condiţionată de un mod comun de lucru , de o cunoaştere reciprocă şi de unitatea de vederi .
Raţiunea educaţiei copilului , din perspectiva familiei dar şi a grădiniţei , nu poate fi alta decât aceea de a produce modificări pozitive , neîntrerupte în fiinţa fiecărui om , cu scopul formării unui tip de personalitate solicitat de condiţiile prezente şi de perspectivă ale societăţii.
Premisa de la care trebuie să pornească acţiunea de educaţie este unitatea , continuitatea şi competenţa în munca educativă .
Nici o altă instituţie , oricât de calificată , nu este aşa de sensibilă la exprimarea trebuinţelor , la manifestarea slăbiciunilor sau a potenţialului dezvoltării copilului precum este familia , pentru ca nici o altă instituiţie nu cuprinde fiinţe legate atât de direct , de vital , de copil , ca mama şi ca tata .
Familia este mediul care poate să facă foarte mult bine în educaţia copilului , dar să şi greşească mai ales din cauza lipsei de perspective în legatură cu opera pe care o întreprinde . Aici îşi găsesc locul intervenţia unor opinii obiective , unor îndrumări concrete pentru fiecare copil sau părinte , pe care famila le poate găsi în grădiniţă .
Pentru o intervenţie oportună trebuie ca educatoarea să cunoască foarte bine condiţiile vieţii de familie unde trăieşte copilul . Acest lucru se realizează prin vizitarea familiei la domiciliu , pentru cunoaşterea condiţiilor de viaţă , a regimului de activitatea şi de odihnă , a raporturilor dintre părinţi şi copii , precum şi a climatului familial în general .
De asemenea este important ca educatoarea să cunoască stadiul de dezvoltare al copilului , disponibilităţile lui intelectuale , particularităţile de caracter , interesele şi sentimentele sale . În funcţie de particularităţile de vârstă şi individuale ale copilului , educatoarea acţionează diferenţiat pentru un demers educativ eficient respectând obiectivele programei instructiv – educative .
Este important de ştiut cât , ce şi cum să se transmită . Vor fi selecţionate şi transmise acele valori din ansamblul celor acumulate la nivel social , care să faciliteze formarea integrală şi creativă a personalităţii prin asigurarea proporţiilor adecvate , precum şi selectarea celor mai eficiente metode de însuşire a acestor valori . Astfel , cultivarea dragostei de bine , de adevăr are nevoie , mai ales de acţiune şi nu de verbalism , de activitate şi nu de dialog , de descoperire a virtuţilor de către copil ci nu de oferire a lor de către educator .
Nu numai familia , ci şi comunitatea participă la formarea micului cetăţean . În preşcolaritate se poate vorbi de punerea bazelor conduitei morale , a normelor morale , a virtuţilor prin contactul direct cu Biserica . Acestea se conturează cu atât mai bine dacă odată cu participarea la slujbele religioase , se realizează şi o activitate opţională , « Elemente de educaţie religioasă » , în care accentul se va pune pe pilde şi povestiri religioase , nu neapărat învăţătură ortodoxă , din care preşcolarul poate desprinde noţiunile de : bine , rău , adevăr , milostenie , dreptate .
Contactul cu instituţiile de cultură ( bibliotecă , muzeu , teatru ) poate dezvolta micului cetăţean gustul pentru frumos , pentru valoare , pentru prevenirea şi înlăturarea kitsch-ului care-l înconjoară . Educatoarea îl poate îndruma , în acest sens , atât în activităţi obligatorii cât şi realizărând o activitate opţională de « Pictură » .
Apariţia trăirilor şi sentimentelor morale este posibilă numai prin contactul individului cu realitatea morală , cu fapte şi întâmplări în care imperativele morale se exprimă .
Toate aceste informaţii pot fi oferite părintilor ca îndrumări metodice din partea educatoarei , prilejuindu-se astfel schimburi de păreri şi o cunoaştere reciprocă încărcată de satisfacţii . Îndrumările educatoarei trebuie să aibă caracterul şi nuanţa unor sugestii pentru o evoluţie mai bună a preşcolarului , în funcţie de ceea ce poate oferi familia . Părinţii pot uneori să asiste la activităţi şi realizări ale copiilor în timpul programului de activitate .
Cadrul mai larg de informare a familiilor în probleme de pedagogie este acela al adunărilor generale periodice , unde la mesele rotunde organizate în grădiniţa de către educatoare cu participarea unor specialişti ( psihologi , învăţători , medici , inspectori de specialitate etc ) se dezbat aspecte imporatante referitoare la modul de creştere şi îndrumare a copiilor .
Schimbul organizat de păreri şi de îndrumare a părinţilor pe anumite probleme , se realizează prin programul de consultaţii individuale sau colective pe diverse teme : colaborarea dintre familie şi grădiniţă , scopul familiei în creşterea copiilor , drepturile copiilor , relaţiile permanente şi continue dintre familie – grădiniţă – şcoală , etc .
Adesea în cadrul acestor consultaţii individuale se pot rezolva probleme de îndrumare pentru fiecare copil în parte , în condiţiile unei colaborări prietenoase şi de multă discreţie din partea educatoarei .
Colaborarea dintre familie şi grădiniţă se poate continua în probleme de organizare , de iniţiative , de măsuri , prin intermediul comitetului de părinţi din fiecare grupă .
De asemenea , periodic educatoarele organizează expoziţii cu realizări ale copiilor şi ale grădiniţei . Şezătorile , serbările , drumeţiile , excursiile sunt un prilej de cunoaştere reciprocă şi de satisfactţe reciprocă pentru realizările copiilor .
Buna cunoaştere a ceea ce trebuie să primească şi primeşte concret din partea familiei , completată cu o muncă metodică , pe baze ştiinţifice , din grădiniţă , în condiţiile unei bune colaborări permanente dintre familie şi grădiniţă , al unei îndrumări suficiente a familiei reprezintă baze în munca de formare a preşcolarului .
Referinte:
• Ioan Nicola - “Pedagogie†, E.D.P. Bucureşti , 1992
• I. Cerghit , I.T.Radu , E. Popescu , L.Vlăsceanu -“Didactica†, E.D.P. Bucureşti, 1996
• H. Barbu , A. Mateiaş , E. Rafail , E. Popescu , F. Şerban – “Pedagogie preşcolară . Didactica .†, E.D.P. , Bucureşti , 1997
• Ministerul Învaţământului – “Programa activităţilor educative în învaţământul preuniversitar , 1994
sursa imaginii freeschoolclipart.com
Educaţia constituie o componentă a existenţei socio-umane . “Educaţia poate fi concepută ca o întâlnire între individ şi societate , iar întreaga viaţă socială poate fi marcată de acest schimb permanent .†( P. H. Chombart de Lauwe ) . Sarcina educaţiei este aceea de a pregăti omul ca element activ al vieţii sociale , ca subiect al relaţiilor sociale .
Pregătirea pentru viaţă a omului de mâine începe din primele luni de existenţă şi primii care sunt chemaţi să pună bazele educaţiei sale sunt părinţii , familia .
În etapa preşcolarităţii , părinţii vor observa că întreaga r esponsabilitate faţă de reuşita în procesul educaţiei copiilor este aceea de a asigura acestora atât condiţiile materiale necesare dezvoltării psihofizice , cât şi bazele trainice ale întregii formări , temelie pentru viitoarea personalitate adultă .
Un bun dobândit , câştigat de copil în primul rând în familie , este comportamentul moral ca rezultat al unui sistem de cerinţe precise , categorice dublat de un permanent respect pentru copil care trebuie să simtă iubirea , grija şi înţelegerea părinţilor .
Dezideratul oricărui părinte este acela de a avea un “ copil bun†. În accepţiunea cea mai largă a termenului “copil bun†reprezintă în fapt suma trăsăturilor pozitive structurate în dinamica comportamentului : cinste , sârguinţă , iniţiativă creatoare , sociabilitate , dispoziţie de colaborare , politeţe , etc . , după cum un educator bun, atât în familie cât şi în grădiniţă , înseamnă : calm , răbdare , înţelegere , afectivitate , dăruire.
Interesul comun al celor două instituţii , familie şi grşdiniţă , trebuie să determine o mişcare de apropiere cu dublu sens , în vederea unei suficiente cunoaşteri a ambelor părţi .Unitatea de acţiune a celor doi factori în opera de formare a copilului este condiţionată de un mod comun de lucru , de o cunoaştere reciprocă şi de unitatea de vederi .
Raţiunea educaţiei copilului , din perspectiva familiei dar şi a grădiniţei , nu poate fi alta decât aceea de a produce modificări pozitive , neîntrerupte în fiinţa fiecărui om , cu scopul formării unui tip de personalitate solicitat de condiţiile prezente şi de perspectivă ale societăţii.
Premisa de la care trebuie să pornească acţiunea de educaţie este unitatea , continuitatea şi competenţa în munca educativă .
Nici o altă instituţie , oricât de calificată , nu este aşa de sensibilă la exprimarea trebuinţelor , la manifestarea slăbiciunilor sau a potenţialului dezvoltării copilului precum este familia , pentru ca nici o altă instituiţie nu cuprinde fiinţe legate atât de direct , de vital , de copil , ca mama şi ca tata .
Familia este mediul care poate să facă foarte mult bine în educaţia copilului , dar să şi greşească mai ales din cauza lipsei de perspective în legatură cu opera pe care o întreprinde . Aici îşi găsesc locul intervenţia unor opinii obiective , unor îndrumări concrete pentru fiecare copil sau părinte , pe care famila le poate găsi în grădiniţă .
Pentru o intervenţie oportună trebuie ca educatoarea să cunoască foarte bine condiţiile vieţii de familie unde trăieşte copilul . Acest lucru se realizează prin vizitarea familiei la domiciliu , pentru cunoaşterea condiţiilor de viaţă , a regimului de activitatea şi de odihnă , a raporturilor dintre părinţi şi copii , precum şi a climatului familial în general .
De asemenea este important ca educatoarea să cunoască stadiul de dezvoltare al copilului , disponibilităţile lui intelectuale , particularităţile de caracter , interesele şi sentimentele sale . În funcţie de particularităţile de vârstă şi individuale ale copilului , educatoarea acţionează diferenţiat pentru un demers educativ eficient respectând obiectivele programei instructiv – educative .
Este important de ştiut cât , ce şi cum să se transmită . Vor fi selecţionate şi transmise acele valori din ansamblul celor acumulate la nivel social , care să faciliteze formarea integrală şi creativă a personalităţii prin asigurarea proporţiilor adecvate , precum şi selectarea celor mai eficiente metode de însuşire a acestor valori . Astfel , cultivarea dragostei de bine , de adevăr are nevoie , mai ales de acţiune şi nu de verbalism , de activitate şi nu de dialog , de descoperire a virtuţilor de către copil ci nu de oferire a lor de către educator .
Nu numai familia , ci şi comunitatea participă la formarea micului cetăţean . În preşcolaritate se poate vorbi de punerea bazelor conduitei morale , a normelor morale , a virtuţilor prin contactul direct cu Biserica . Acestea se conturează cu atât mai bine dacă odată cu participarea la slujbele religioase , se realizează şi o activitate opţională , « Elemente de educaţie religioasă » , în care accentul se va pune pe pilde şi povestiri religioase , nu neapărat învăţătură ortodoxă , din care preşcolarul poate desprinde noţiunile de : bine , rău , adevăr , milostenie , dreptate .
Contactul cu instituţiile de cultură ( bibliotecă , muzeu , teatru ) poate dezvolta micului cetăţean gustul pentru frumos , pentru valoare , pentru prevenirea şi înlăturarea kitsch-ului care-l înconjoară . Educatoarea îl poate îndruma , în acest sens , atât în activităţi obligatorii cât şi realizărând o activitate opţională de « Pictură » .
Apariţia trăirilor şi sentimentelor morale este posibilă numai prin contactul individului cu realitatea morală , cu fapte şi întâmplări în care imperativele morale se exprimă .
Toate aceste informaţii pot fi oferite părintilor ca îndrumări metodice din partea educatoarei , prilejuindu-se astfel schimburi de păreri şi o cunoaştere reciprocă încărcată de satisfacţii . Îndrumările educatoarei trebuie să aibă caracterul şi nuanţa unor sugestii pentru o evoluţie mai bună a preşcolarului , în funcţie de ceea ce poate oferi familia . Părinţii pot uneori să asiste la activităţi şi realizări ale copiilor în timpul programului de activitate .
Cadrul mai larg de informare a familiilor în probleme de pedagogie este acela al adunărilor generale periodice , unde la mesele rotunde organizate în grădiniţa de către educatoare cu participarea unor specialişti ( psihologi , învăţători , medici , inspectori de specialitate etc ) se dezbat aspecte imporatante referitoare la modul de creştere şi îndrumare a copiilor .
Schimbul organizat de păreri şi de îndrumare a părinţilor pe anumite probleme , se realizează prin programul de consultaţii individuale sau colective pe diverse teme : colaborarea dintre familie şi grădiniţă , scopul familiei în creşterea copiilor , drepturile copiilor , relaţiile permanente şi continue dintre familie – grădiniţă – şcoală , etc .
Adesea în cadrul acestor consultaţii individuale se pot rezolva probleme de îndrumare pentru fiecare copil în parte , în condiţiile unei colaborări prietenoase şi de multă discreţie din partea educatoarei .
Colaborarea dintre familie şi grădiniţă se poate continua în probleme de organizare , de iniţiative , de măsuri , prin intermediul comitetului de părinţi din fiecare grupă .
De asemenea , periodic educatoarele organizează expoziţii cu realizări ale copiilor şi ale grădiniţei . Şezătorile , serbările , drumeţiile , excursiile sunt un prilej de cunoaştere reciprocă şi de satisfactţe reciprocă pentru realizările copiilor .
Buna cunoaştere a ceea ce trebuie să primească şi primeşte concret din partea familiei , completată cu o muncă metodică , pe baze ştiinţifice , din grădiniţă , în condiţiile unei bune colaborări permanente dintre familie şi grădiniţă , al unei îndrumări suficiente a familiei reprezintă baze în munca de formare a preşcolarului .
Referinte:
• Ioan Nicola - “Pedagogie†, E.D.P. Bucureşti , 1992
• I. Cerghit , I.T.Radu , E. Popescu , L.Vlăsceanu -“Didactica†, E.D.P. Bucureşti, 1996
• H. Barbu , A. Mateiaş , E. Rafail , E. Popescu , F. Şerban – “Pedagogie preşcolară . Didactica .†, E.D.P. , Bucureşti , 1997
• Ministerul Învaţământului – “Programa activităţilor educative în învaţământul preuniversitar , 1994
sursa imaginii freeschoolclipart.com
- Planul educational de interventie individualizata (9152 visits)
- Comportamentul civic al elevilor (6974 visits)
- Ora de Dirigentie - Toleranta si Intoleranta (6765 visits)
- Dreptul la odihna si timp liber, la joc si activitati recreative (6666 visits)
- Tehnici de terapie recuperatoare pentru copiii cu dislalie polimorfa (6443 visits)
- Doamna educatoare - a doua mama (6282 visits)
- Familie : definitie, structura, sarcini in educatia copilului (6261 visits)
- Viziune despre Scoala (5617 visits)
- Metode de lucru cu elevii cu CES (5038 visits)
- Rolul educatiei pentru mediu in formarea personalitatii umane (4988 visits)
- Integrarea scolara si educatia integrata (4561 visits)
- Familia - Functiile familiei (4561 visits)
- Socializarea copiilor cu dizabilitati (4462 visits)
- Familia si atitudinea copilului fata de invatatura (4418 visits)
- Gradinita - cadru de formare a comportamentelor civilizate (4386 visits)
- Educatia pentru ocrotirea mediului - parte integranta a unei educatii de baza
- Sanse egale prin educatia multiculturala
- Sustinerea educatiei de baza pentru prevenirea abandonului scolar
- Educatia religioasa - factor de cultivare a sentimentului religios
- Abandonul scolar - esecul integrarii sociale
- Pierderile si insuccesul scolar in randul minoritatilor
- Rapoarte cu privire la abandonul scolar in Romania
- Raportul dintre varsta copilariei si sistemul de valori
- Democratia se invata in scoala
- Cunoasterea si sustinerea ideilor si valorilor democratiei
- Subminarea democratiei prin violenta, intoleranta, neimplicare
- Promovarea tolerantei si valorificarea diversitatii intre tinerii din Romania
- Intelegerea si cultivarea drepturilor si libertatilor omului in invatamantul primar
- Gradinita - cadru de formare a comportamentelor civilizate
- Educatia - cel mai eficient mijloc de ridicare a standardelor de viata
- Modalitati de sprijinire a integrarii in viata scolara a copiilor cu dezabilitati
- Mijloace de cooperare eficienta intre familie si scoala in cazul copiilor cu dizabilitati
- Scoala ca ax existential al dimensiunii umane si al dezoltarii sociale
- Alternativa invatamantului integrat
- Etichetele sunt pentru marfa, nu pentru persoane
- Multicultura si intercultura - integrarea copiilor de emigranti
- Problematica educatiei copiilor rromi
- Rolul familiei in educatia moral-civica a copilului
- Diversitatea in randul fiintelor umane, un fenomen natural si firesc
- Problematica scolii incluzive pentru copii proveniti din grupurile dezavantajate
- Ora de Dirigentie - Toleranta si Intoleranta
- Familia si scoala - factori implicati in educatie
- Rolul familiei in educatia moral-civica a copilului
- Rolul educatiei pentru mediu in formarea personalitatii umane
- Educatie civica : autocunoasterea, respectul de sine, comunicarea, capacitatea de a decide
- Bazele educatiei se pun la 5 ani
- Respectarea drepturilor copiilor rromi
- Sanse egale pentru copiii cu deficiente de intelect
- Doamna educatoare - a doua mama
- Comportamentul civic al elevilor
- Transformarea unui elev intr-un bun cetatean
- Educatia pentru ocrotirea mediului - parte integranta a unei educatii de baza
- Rapoarte cu privire la abandonul scolar in Romania
- Educarea elevilor prin angajarea in experiente si practici sociale
Categorie: Educatie - ( Educatie - Archiva)
Data Adaugarii: 20 January '08
Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :