FamousWhy
ROM
Biografii, Celebritati, Vedete Vacante de vis, Destinatii, Regiuni Articole, Referate, Comentarii Download programe software FamousWhy Lucruri faimoase Forum Submit Content
|


Referate


Statistics:
Visits: 636
Votes: 0
Fame Riser
          
Fame Rank
N/A
Fame Riser
create pool

Articole


Intreaba despre Formarea conceptiei fundamentale a copiilor despre ei insisi

Tag-uri Populare


educatie   scoala   familie   educare   societate   copii   integrare   democratie   elevi   gradinita   rromi   profesori   invatamant   incluziune   parinti   comportament   egalitate   prescolari   educatoare   dezvoltare   nevoi speciale   discriminare   comunitate   dizabilitati   moral-civica   minoritati   tigani   marginalizare   drepturi   formare   copii cu ces   personalitate   cultura   deficiente   libertate   violenta  

All Tags

Famous Forum

 

Formarea conceptiei fundamentale a copiilor despre ei insisi

 Q:   Intreaba despre Formarea conceptiei fundamentale a copiilor despre ei insisi       
Formarea conceptiei fundamentale a copiilor despre ei insisi Ultimii ani au adus cu ei o noua perceptie in privinta influentei pe care o are familia asupra formarii personalitatii copilului. Desi s-a stiut intotdeauna ca familia ne influenteaza, acum descoperim ca aceasta influenta este mai mare decat ne-am imginat. Familiile sunt sisteme sociale dinamice, care au legi, componente si reguli structurale. Cele mai importante reguli ale familiei sunt cele care determina ceea ce inseamna a fi o fiinta umana. Ceea ce cred parintii despre viata si implinirea ei va determina felul in care isi vor creste copiii.

Modul in care sunt crescuti contribuie la formarea conceptiei fundamentale a copiilor despre ei insisi. Viitorul lumii depinde de conceptia pe care o au copiii despre ei insisi. Toate optiunile lor depind de viziunea lor asupra propriilor lor per soane. Dar exista o criza a familiei din ziua de azi. Aceasta tine de regulile noastre de crestere a copiilor si de procesul desfasurat de-a lungul mai multor generatii prin care familiile perpetueaza aceste reguli.

Relatia cu copiii se caracterizeaza printr-un schimb de experienta: parintii influenteaza copiii si invers. Daca parintele isi uraste propriul copil, atunci copilul se va uri pe sine. Daca parintele are o impresie negativa despre copilul sau si nu se asteapta la „nimic bun” de la el, atunci copilul isi va crea aceeasi impresie negativa despre sine si intr-adevar nu va iesi nimic bun. Astfel poate lua nastere o spirala negativa. Parintii au probleme (se simt neputinciosi, frustrati, dezamagiti, incapabili), iar dezvoltarea copilului este amenintata (copilul prezinta probleme de comportament, probleme emotionole etc.). Anumite informatii despre educatie si sprijin pot duce la prevenirea problemelor de educatie si pot aduce rezultate pozitive atat parintilor cat si copiilor/tinerilor in dezvoltarea lor.

Părintele este pentru copil primul partener în opera de transformare şi el optează de la bun început spre o cale de urmat: ori depune în copil cantităţi mari de dulceaţă, tandreţe, dragoste ori întunecă acest mic univers prin toleranţă sau pedeapsă. Este oare adevărat proverbul care spune că „Bătaia este ruptă din rai”? Dacă ar fi aşa este important ca acest prim segment din viaţa copilului să fie transformat într-o închisoare? Rezolvă pedeapsa o situaţie? Mai degrabă o acoperă, dar de rezolvat în nici un caz.

Climatul de căldură, sinceritate, dragoste, încredere, siguranţă, grijă este solul fertil care oferă copilului condiţii optime de dezvoltare şi creştere şi se numeşte simplu: viaţă de familie şi în cadrul acestui climat, comunicarea părinte-copil şi copil-părinte are un rol primordial. Ea nu se realizează doar prin mesaje verbale ci şi prin componente nonverbale, afectiv-emoţionale, prin gesturi, reacţii.
O privire absentă sau plină de interes, un zâmbet cald sau unul ironic, un gest tandru sau de nerăbdare, nervozitate, completează mesajul, îl accentuează sau îl minimalizează.

Copilul preia de la părinţi modul fundamental de a se raporta la viaţă şi la valorile ei, de a se implica în relaţiile cu ceilalţi şi cu sine, de a-şi lansa aspiraţiile de a-şi orienta motivaţiile, de a se cunoaşte, evalua, acţiona şi afirma. Desigur el nu reproduce tiparele comportamentale, atitudinale şi de performanţă ale părinţilor săi decât dacă agreează şi mai ales dacă le poate îmbogăţi.

Primul pas este cunoaşterea copilului pentru a şti sigur cum să-i influenţezi psihicul, cum să-l vadă pe copil dincolo de rezultatele testelor.

Niciodată acest lucru nu se va întâmpla în familia în care părinţii se plâng mereu de neajunsuri, se bârfesc unii pe alţii, îşi vorbesc de rău rudele apropiate, colegii de serviciu, şefii sau unde sunt dezbătute pe larg reuşitele obţinute pe căi necinstite, lăturalnice.

Rolul părintelui este primordial şi se constituie în reuşită că poate da societăţii un individ rezistent, puternic, adaptabil, echilibrat, bun, predispus integrării în viaţă.
Este deosebit de important ca părinţii şi cadrele didactice (educatoarele), ca principali factori educaţionali, să cunoască temeinic personalitatea copilului, gradul său de educabilitate.

Pregătirea pentru viaţă a omului de mâine începe din primele luni de existenţă şi cei dintâi chemaţi să „zidească temelia” educaţiei sunt părinţii. Principalele trăsături ale viitorului matur se cristalizează în primii 6-7 ani, după care intervin şcoala şi societatea. Familia oferă copilului un mediu afectiv, social şi cultural. Familia reprezintă un organism reglator şi are obligaţia de a-i asigura copilului un cadru optim în care să se dezvolte. Îndeplinirea cu succes a acestei sarcini se poate realiza numai printr-o colaborare judicioasă cu instituţia preşcolară.
Grădiniţa poate fi din acest punct de vedere principalul partener educativ al familiei. În calitate de factor educaţional, grădiniţa creează un mediu adecvat copiilor, favorizând socializarea acestora prin contactul direct educatoare - copii, copii - copii, copii de vârste mici - copii de vârste mari, asigurând în acelaşi timp şi un debut bun în învăţământul preşcolar. Grădiniţa reprezintă un mediu de ocrotire şi petrecere în mod plăcut, eficient, instructiv a timpului.
Familia şi grădiniţa, reprezintă „şcoala” primilor ani ai copilului în care trebuie să primească bazele temeinice ale viitoarei sale conştiinţe, ale tuturor trăsăturilor care-l vor defini ca om integru în epoca maturităţii sale.
Educaţia în vederea pregătirii copilului pentru viaţă începând de la frageda vârstă a preşcolarităţii, subliniază faptul că societatea românească actuală a conştientizat tot mai acut cum că individul, persoana, fiecare în parte este important.

Perioada copilăriei între 1 – 7 ani este de neuitat şi unică fiind numită simbolic „ cei 7 ani de acasă” . Este perioada în care copilul poate fi educat în spiritul disciplinei conştiente , când se poate forma capacitatea de a îndeplini în mod conştient cerinţele educatoarei sau ale părinţilor . Acum se formează şi se dezvoltă deprinderile de comportare civilizată esenţiale pentru viaţă .

Acum se formează obiceiuri alimentare atât de necesare pentru o viaţă sănătoasă; deprinderi igienico – sanitare , obiceiul de a fi ordonaţi ; obiceiul de a discuta cu părinţii ; obiceiul de a asculta de părinţi ; obiceiul de a fi altruist, etc.

Perioada preşcolară este perioada când copilul descoperă tot mai mult lumea din jurul lui dezvoltându-şi spiritul de observaţie , creativitatea , independenţa în gândire şi acţiune , capacitatea de orientare în timp şi spaţiu.

În acest timp el învaţă multe lucruri , imitându-i pe adulţi şi de aceea este bine ca adulţii să se controleze continuu deoarece copiii vor face ceea ce văd şi nu ceea ce li se spune .

Comportamentul elevat ( cetăţenesc, civilizat, moral) nu apare de la sine ci numai în măsura în care adulţii se ocupă de formarea lui iar acesta nu se poate face în familie prin cursuri şi conferinţe ci prin modelul pe care îl oferă copiilor care se vor strădui să-i imite .
În concluzie vârsta preşcolară este cea mai importantă pentru achiziţionarea unor deprinderi, a unor cunoştinţe şi stabilirea unor atitudini care să funcţioneze pe tot restul vieţii.

Fiecare copil este unic, are nevoie să fie iubit, să i se asigure securitatea fizică şi psihică şi - lucru esenţial-să fie respectat.

Şcoala începe în familie. Copilul asimilează tot ce-i poate fi util, fără a fi obligat să o facă într-un context autoritar, formal. El are nevoie în primul rând de stimulare intelectuală care i se oferă prin jucării, cărţi, discuri, casete, dar şi prin intermediul părintelui şi educatorului, care participă la investigaţiile copilului.

În vederea realizării obiectivelor prevăzute de programa activităţilor instructiv-educative este foarte important ca instituţia preşcolară să realizeze o colaborare cât mai strânsă cu familia stabilind astfel o linie unitară în educarea copiilor.
Viitorul omenirii depinde de modul în care copilul este pregătit azi pentru a avea o viaţă potrivit idealurilor sale.
sursa imaginii : freeschoolclipart.com


Tag-uri: conceptie, copii, familie, educatie



Categorie: Educatie  - ( Educatie - Archiva)

Data Adaugarii: 21 January '08


Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :