Lumea în care trăim se mişcă din ce în ce mai repede, rezolvând problemele sociale şi individuale, dar, în acelaşi timp, complicându-le. Cu toate acestea, luând omul, ca individ, asistăm la un egoism atroce, prin preocuparea excesivă faţă de propriile probleme şi abandonarea, indiferentă a celor care nu-l privesc, chiar dacă declară exact invers.

Omul este mânat în permanenţă în viaţă de interese importante cum ar fi : traiul îmbelÅŸugat, aprecierea în societate. recunoaÅŸterea meritelor, dorinÅ£a de cunoaÅŸtere ÅŸi de iubire. Pentru aceasta, el îşi întocmeÅŸte un adevărat proiect sub formă de aspiraÅ£ii ÅŸi vise, dorinÅ£i referitoare la propria persoană, speranÅ£e à …Ÿi planuri.
Acest proiect se bazează în primul rând pe părerea proprie că ar fi o persoană valoroasă, capabilă de fapte măreţe, chemată să îndeplinească un rol deosebit.
Realitatea este că oricare om posedă un complex de calităţi şi defecte, greu de detectat în totalitatea lor, după cum, tot realitate este şi faptul că, pentru a progresa, omul este nevoit să ducă o luptă continuă în care cei buni şi dotaţi înving, iar ceilalţi cedează.

Dorinţa de afirmare şi de recunoaştere socială, de a fi considerat cineva o găsim prezentă în fiecare om normal. Cei mai mulţi sunt orgolioşi şi manifestă o permanentă tendinţa de a demonstra celorlalţi cât sunt de pricepuţi, cât de bine pot să rezolve problemele şi ce cunoştinţe multiple au în diferite domenii.
Fiecare dintre noi ascunde, cu mai multă sau mai puţină abilitate, defectele şi neajunsurile proprii. Construim pentru ceilalţi o faţadă comportamentală oare să semene cât mai mult cu idealul nostru de om. Totdeauna vrem ca ceilalţi să ne considere pricepuţi, inteligenţi şi " înţelepţi. Fiecare are o faţă adevărată, pe care o ştie numai el, şi una „cosmetizată" pe care ar dori să o vadă ceilalţi.

Dorinţa de a părea mai bun, mai cinstit, mai inteligent, de a impresiona prin calităţi nu este condamnabilă. Toate aceste dorinţe sunt motorul care îl împing pe om la eforturi si eficienţă, dar sunt şi catalizatorul comportamentului său social. Ele reprezintă însuşi scopul propriei sale existenţe şi îl determină la o autoperfecţionare continuă. Cu toate acestea la mulţi oameni întâlnim carenţe de educaţie şi personalitate, egoism, laşitate şi lăcomie, dar tot adevărat este şi faptul că nu există om în totalitate rău, laş, umil sau prost.

Oamenii mulţumiţi cu ce le-a dat şi le dă viaţa întâlnim foarte rar. De regulă, cei mai mulţi nu-şi apreciază just locul şi rolul în familie, instituţie şi societate.
Mulţi se consideră neîndreptăţiţi şi cred că merită mai multă consideraţie şi aprecieri din partea şefilor şi colegilor şi nu acceptă ideea că pentru majoritatea eşecurilor sunt vinovaţi ei înşişi. Şase oameni din zece se consideră neînţeleşi de către ceilalţi oameni.

In fiecare om întâlnim calităţi, dar şi defecte, numai că balanţa între acestea nu arată întotdeauna egalitate. Dacă la cei mai mulţi se păstrează un echilibru între trăsăturile pozitive şi cele negative, la o parte mai mică, privalează fie unele, fie altele.
Trebuie subliniat şi faptul că nu se poate aplica la toţi oamenii aceeaşi unitate de măsură, după cum, nici cel care măsoară, nu le ştie pe toate.
Tot la fel de adevărat este şi faptul că oamenii nu-şi întrebuinţează decât parţial capacităţile psihice şi fizice. In întreaga lor viaţa ei folosesc doar a zecea parte din capacitatea creierului şi aproape jumătate din propria capacitate musculară.

---

Tag-uri: lider, psihic, inteligenta

---

Categorie: Psihologie  - ( Psihologie - Archiva)

Data Adaugarii: 24 September '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---