Cercetarea americanului G. Levinger încearcă o sintetizare a diferiţilor factori ce acţionează pe direcţia menţinerii coeziunii cuplurilor maritale sau pe direcţia disoluţiei lor. Levinger socoteşte căsătoria ca un moment particular al grupurilor sociale, în consecinţă el discută problemele unităţii partenerilor, coeziunii conjugale, ca şi ale divorţului în termenii de care depinde coeziunea grupurilor sociale în general.

Coeziunea definită, în maniera lui Levinger, drept totalitatea forţelor care acţionează asupra membrilor grupului, pentru ca aceştia să rămană în cadrul lui, se bazează, pe de o parte, pe forţa de atracţie a grupului însuşi, pe de altă parte, pe puterea re stricţiilor puse în calea părăsirii lui. Trăinicia relaţiilor conjugale apare ca o funcţie directă de atracţiile interne ale căsătoriei şi de piedicile puse în calea dezintegrării ei, putand fi în acelaşi timp considerată şi ca o funcţie indirectă de atracţia unor relaţii extraconjugale şi de „barierele" cu care se confruntă partenerii în desfacerea unor astfel de relaţii.

Ca factori de atracţie ce acţionează în direcţia menţinerii coeziunii cuplului Levinger indică :
1. stima şi afecţiunea reciprocă ;
2. dorinţa soţilor de a duce o viaţă comună ;
3. existenţa unei locuinţe proprii ;
4. potrivirea sexuală ;
5. nivelul satisfăcător mutual al instruirii, venitului şi ocupaţiei lor.

Ca factori ce se opun desfacerii căsătoriei Levinger distinge :
1. existenţa copiilor ;
2. sentimentul de respect al partenerilor faţă de contractul încheiat prin căsătorie ;
3. afilierea la acelaşi grup de relaţii cu alte rude sau prieteni, care se opun desfacerii căsătoriei.

Ca factori de disoluţie a căsătoriei acţionează :
1. preferinţa unuia dintre parteneri faţă de un grup de relaţii cu rude sau prieteni, în condiţiile în care celălalt partener respinge acel grup de relaţii ;
2. independenţa economică a soţiei, în condiţiile vieţii moderne (sociologii marxişti consideră, dimpotrivă, că acest factor consolidează relaţiile dintre soţi).

Teoriile interacţionale şi fenomenele de comunicare din perspectiva teoriei sistemelor constituie, în ultimii 10- 15 ani, baza teoretică a studiilor dedicate familiei. Amintim, în acest sens, contribuţiile lui S. Arieti (1974, 1977), Reiss (1978), Appleton (1974), J. Boyd (1979), -S.' Minu-chin (1974, 1980), G. D. Wilson (1976), J. M Apter şi K. C. P. Smith (1979), G. S. Grenberg (1980).

---

Tag-uri: familie, cuplu, societate, relatii

---

Categorie: Psihologie  - ( Psihologie - Archiva)

Data Adaugarii: 17 August '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---