EDUCAŢIA MORALĂ implică ideea de „complexitate“, deoarece fenomenul moral în sine implică trebuinţele şi relaţiile morale, individuale sau de grup, moravurile sau deprinderile morale; acestea fac parte din structura fenomenului moral, la care se adaugă şi nivelurile constitutive ale comportamentului uman. Personalitatea activă şi creatoare a omului, formată prin educaţie trebuie să fie armonioasă, capabilă să exercite rolurile cu care societatea o investeşte, să se dezvolte liber şi integral.

- Majoritatea pedagogilor consideră că personalitatea aceasta activă,
armonioasă şi creatoare, care se dezvoltă liber şi integral, trebuie să fie AUTONOMĂ(în om,nu în afara lui). Omul est e în acelaşi timp şi propriul său legiuitor şi propriul său supus.

În morala creştină, omul nu este creatorul propriei sale fiinţe (căci Dumnezeu
este creatorul omului) şi nici al raţiunii existenţei sale, deci nu poate fi propriul său legiuitor moral şi nici creatorul orânduirii morale în cadrul căreia el îşi desfăşoară activitatea. Din punct de vedere creştin-ortodox, legea morală este HETERONOMĂ (în afara omului), aceasta fiind de fapt o TEONOMIE (în Dumnezeu), deoarece Dumnezeu este, în ultimă analiză, izvorul tuturor legilor morale.

- Morala creştin-ortodoxă respectă libertatea de gândire şi de acţiune a
fiecărui om; nimeni nu obligă pe nimeni să adere forţat la o morală sau alta, nimeni nu obligă pe nimeni să CREADĂ în Dumnezeu şi SĂ RESPECTE legile sale morale. Dacă respecţi legea morală a lui Dumnezeu, nu înseamnă că eşti “fanatic”. Dacă a respecta ”Decalogul” şi “Legea iubirii” este fanatism religios, atunci ar trebui or să se redefinească termenul ”fanatism”, ori să se răstoarne întregul sistem de valori cultural-creştine.

- Omul alege LIBER să respecte legile lui Dumnezeu prin propria sa voinţă şi nu prin constrângere. La şcoală, elevului i se prezintă învăţătura creştin-ortodoxă depre Dumnezeu şi despre legile sale morale, însă el nu este CONSTRÂNS să le şi accepte ! Elevul va hotărî dacă va accepta, la sfârşitul acţiunii actului educativ (educaţional), învăţătura de credinţă despre Dumnezeu şi Legile Sale Morale; numai el va hotărâ dacă va trăi şi se va comporta din punct de vedere moral ”religios” sau “nonreligios”. De aceea elevul, omul, trebuie să fie educat “moral” şi “religios-moral”: pentru a-şi putea manifesta dreptul de alegere. Cunoscând, elevul poate alege: modul de interpretare a lumii şi a vieţii, în care poate trăi ca om pe această lume, între BINE şi RĂU.Pentru că poţi trăi şi educat moral într-un sens religios, dar poţi trăi educat moral şi în sens nereligios, trebuie să cunoşti “realitatea” morală a ambelor sensuri, pentru a putea alege.

Diferenţa dintre cele două sensuri ale educaţiei morale (religioase sau laice) este -dacă putem spune astfel- în punctele de “referinţă”:

- morală laică-se raportează la experienţa generală de viaţă a oamenilor şi
experienţa moral- individuală a acestora;
- morală religioasă- se raportează la Dumnezeu-Omul Mântuitorul Iisus
-Hristos-model desăvârşit al moralei creştine- şi în acelaşi timp la modul moral raţional de viaţă al omului în relaţia lui cu Dumnezeu,cu semenii şi cu sine însuşi.
Putem deci aprecia că între cele două este doar distincţie, nu opoziţie.

Nu pledăm pentru o educaţie (strictă şi constângătoare) obligatoriu religios-morală, cât pledăm pentru înţelegerea necesităţii şi posibilităţi ca prin aceasta să încercăm să-i facem pe copii (elevi-tineri)mai buni, mai înţelepţi, mai drepţi. Temeiul comportamentului moral-religios este respectarea Legii morale a Lui Dumnezeu-“Decalogul”, “Fericirile” şi “Legea iubirii” ; cel care crede în Dumnezeu, îl iubeşte pe Dumnezeu şi-i respectă poruncile, care i-au fost date omului , nu ca pe un chin, ci ca un îndreptar, pentru viaţă în iubire nesfârşită a lui Dumnezeu faţă de om. Abia după ce, prin cunoaşterea învăţăturii despre Dumnezeu şi a Legii Sale morale, omul, prin propria sa voinţă şi din iubire pentru Dumnezeu, acceptă respectarea poruncilor lui Dumnezeu şi le integrează în propriul comportament, aplicându-le în relaţiile cu semeni, putem spune că omul se uneşte tainic, mistic, după har, cu Dumnezeu. La contemplaţia lui Dumnezeu se ajunge prin respectarea Legilor Morale ale lui Dumnezeu şi nu invers.

În şcoala românească azi trebuie să lăsăm elevul să aibă acces şi la educaţia moral-religioasă şi la educaţia morală laică.

Deşi valorile morale în religia creştină se fundamentează, în/ pe Dumnezeu, viaţa morală rămâne ceea ce este în esenţa sa: realizarea liberă a valorilor morale, căci credinciosul rămâne cu libertatea sa de a alege. Termenii de personalitate morală creştină şi libertate, conlucrează şi se întrepătrund reciproc :“omul are două aripi: harul şi libertatea” şi pe amândouă le are de la Dumnezeu.

Fiinţa moralităţii în religia creştină îndreptăţeşte o concepţie teonomă, fiindcă persoana noastră nu împlineşte o lege străină nouă, ci legea propriei noastre fiinţe. Omul credincios cunoaşte şi respectă astfel valorile şi normele date de Creatorul său şi prin aceasta ascultă de poruncile Acestuia, dar nu împotriva naturii sale, ci tocmai în conformitate cu ea. Pentru creştin, binele moral este inseparabil de noţiunea de Dumnezeu, deci a face bine este sinonim cu a face voia lui Dumnezeu, din iubire pentru Dumnezeu,aproapele, sine. Educaţia este un fenomen pur omenesc; animalele pentru a deveni ceea ce sunt, nu au nevoie de educaţie, dar omul, pentru a deveni OM, trebuie să capete o educaţie corespunzătoare. Educaţia este asociată omenescului, exlude hazardul, pentru a se înfăptui urmăreşte realizarea unui scop liber ales şi în ea stă un element fundamental: legătura SPIRITUALĂ dintre OM şi OM. Factorii esenţiali într-o asemenea legătură rămăn iubirea, încrederea şi libertatea.

Din punct de vedere creştin-ortodox, educaţia religios morală încearcă să perfecţioneze omul, creaţie a lui Dumnezeu, în cu şi prin Hristos, Dumnezeu-Omul. Ca şi Creaţia absolută, ea(educaţia) se bazează pe dragostea dintre oameni. Din dragoste izvorăşte încrederea, iar acolo unde este iubire şi încredere izvorăşte LIBERTATEA. Fără libertate, nu poate exista viaţa morală (Libertatea înţeleasă ca disciplină spiritualizată).

Educaţia religios-morală creştină este o acţiune specific umană, care se desfăşoară conştient de către un EDUCATOR, conform unui PLAN şi unei METODE bine precizate. Ea este susţinută de iubire, de încredere şi de HARUL lui Dumnezeu şi are drept scop realizarea caracterului religios-moral cu desăvârşirea lui în personalitatea creştină.
Educaţia este o acţiune care vizează întregul, armonia trup-suflet din om. Sufletul însă, ca esenţă spirituală şi deci superioară, stăpâneşte corpul şi-l conduce spre ţintele sau idealurile făurite de el sau descoperite de Dumnezeu. Prin educaţie se poate nădăjdui realizarea unităţii morale, unitate ce dirijează apoi în mod statornic viaţa şi toate acţiunile omului. Astfel se realizează şi caracterul moral.
Educaţia religioasă este o componentă a formării spirituale a omului,care presupune asimilarea şi operarea în viaţa de zi cu zi cu noţiuni ce ţin de cultura religioasă, de formarea în spiritul moralei creştine prin iubirea de Dumnezeu, de aproapele ,de sine. Religia creştină este un mod de viaţă şi doreşte să formeze la elevi anumite atitudini în faţa lumii,vieţii şi a morţii.În viaţa omului,educaţia religioasă poate aduce mai multă bunătate,echilibru şi rezistenţă în faţa problemelor curente, a dificultăţilor şi încercărilor. Sentimentul religios este o sursă de energie şi de putere morală,deoarece avem în faţă modelul perfecţiunii:Dumnezeu-Omul Iisus Hristos, Mântuitorul nostru.
Educaţia religioasă nu se confundă cu catehizarea şi exclude prozelitismul şi constrângerea.
EDUCAŢIA RELIGIOS-MORALĂ face loc unui element esenţial: harul lui Dumnezeu. Forţele omului şi încercările sale nu pot duce la împlinire nimic fără ajutorul lui Dumnezeu. Fiul Lui Dumnezeu S-a Întrupat şi cu scopul de a se face educator al oamenilor şi a dus la ultima desăvârşire şi chipul educatorului creştin. În El, cu El, prin El, prin urcarea la culmea unde a purtat El firea omenească pe calea schimbării şi neincetatei creşteri în duh, stă TAINA EDUCAŢIEI RELIGIOS-MORALE: TAINA JERTFEI CELUI MAI MARE PUSĂ ÎN RIDICAREA SPRE SINE A CELUI MAI MIC, TAINA RIDICĂRII LA DESĂVÂRŞIREA CREŞTINĂ.
<sub>Referinte :
1. Bontaş, Ioan, – „Pedagogie“, Ed. All, Buc. 1994
2. Călugăru, Dumitru, pr. prof. – „Catehetica“, manual pentru Institutele teologice, E.I.B.M. al B.O.R., Buc. 1984
3. Cucoş, C.-“Educaţia religioasă.Conţinut şi forme de realizare”,E.D.P.,Buc. 1996
4. Maciuc, Irina-“Introducere în studiul educaţiei cu privire specială asupra educaţiei religioase”, Ed.Reportografiei Universităţii Craiova, Craiova 1999
5. Stoica, Marin,-„Pedagogie şi psihologie”, Ed. Gheorghe Alexandru, Craiova, 2002
sursa imaginii : freeschoolclipart.com</sub>

---

Tag-uri: educatia morala, educatia religios-morala, personalitate, religios, scoala

---

Categorie: Educatie  - ( Educatie - Archiva)

Data Adaugarii: 07 December '07

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---