În educarea "puiului de om", părinţii, educatorii, şcoala şi societatea, în general, sunt mijloace importante în educaţie şi instrucţie, iar educaţia moral-civică ocupă un loc important în formarea personalităţii individului. Ea urmăreşte conturarea şi consolidarea profilului moral în concordanţă cu imperativele moralei sociale, formarea individului ca subiect moral, ca subiect care gândeşte, simte şi acţionează în spiritul cerinţelor şi exigenţelor moralei sociale, al idealului, al valorilor, normelor şi regulilor pe care ea le incumbă.

O coordonată importantă a formării personalităţii o constituie educaţia moral-civică care se manifestă printr-un anume fel de a a cţiona, de a gândi, de a se comporta. Educaţia morală este un proces complex si neintrerupt care trebuie început de la cea mai fragedă vârstă, când copilul, imitând, îşi formează deprinderi de comportare civilizată.

Succesul educaţiei moral-civice la vârsta preşcolară nu vine de la sine, ci este rezultatul unei munci stăruitoare, migăloase, desfăşurate cu pasiune şi responsabilitate de educatoare. Copiii vor fi mai întâi învăţaţi să acţioneze în concordanţă cu cerinţele adulţilor. Mai târziu, educatoarea îi va ajuta să înţeleagă de ce este bun un anumit comportament şi nu altul, iar ei vor fi capabili să discearnă, învăţând pas cu pas să se integreze în societate.

În grădiniţă, ca şi în şcoală, formarea profilului uman al individului se realizează, în special, în cadrul activităţii moral-civice. Educaţia moral-civică corespunde necesităţii de a le forma copiilor o conduită civică bazată pe cunoaşterea cotidiană a regulilor vieţii sociale, democratice într-un stat de drept. Ea urmăreşte iniţierea copiilor în practicarea unui comportament activ, responsabil, capabil de toleranţă şi de respect faţă de sine şi faţă de ceilalţi, conştient de drepturi şi de îndatoriri, liber şi deschis spre cunoaştere.

Educaţia în spiritul moralităţii şi civismului presupune cultivarea unor virtuţi ca: cinstea, hărnicia, modestia, spiritul de abnegaţie, ajutorul reciproc, onestitatea, iubirea, demnitatea, etc.

Prin activităţi complexe şi de lungă durată, grădiniţa, şcoala şi comunitatea pregăteşte pe viitorul cetăţean, care va trebui să îndeplinească mai multe roluri: părinte, profesionist într-un sector social, alegător, contribuabil, productor de valori, cumpărător, vânzător,etc. "În exercitarea rolurilor ca şi în activităţile sale sociale, cetăţeanul este pus în situaţia de a-şi regla acţiunile în raport cu mai multe concepte şi idei, cu rol de repere comportamentale: modul cum înţelege drepturile şi îndatoririle, sensul acordat legităţii, comprehesiunea autorităţii, a democraţiei şi a activităţilor politice, valoarea acordată relaţiilor interindividuale, afirmarea dialogului prin dialogul cu altul şi integrarea în procesul de extindere şi reaşezare pe noi principii a relaţiilor internaţionale. Toate aceste repere comportamentale sunt însă şi obiective educative ce implică prezenţă în planul de învăţământ a unui obiect special, a cărui finalitate formativă este pregătirea viitorului cetăţean" ( Vasile Popeangă).

1. Experienţa pedagogică demonstrează că reuşita integrării sociale depinde în mare măsură de calitatea formării grupului de copii, a relaţiilor dintre ei şi a modului în care se supune regulilor grupului.

Pentru îndeplinirea scopului educaţiei moral-civice este necesar să desfăşurăm cu copiii activităţi cu un pronunţat caracter moral, care sensibilizează afectiv copilul.

Din experienţa acumulată am constatat că fiecare activitate sau joc dispune de multiple valenţe specifice pentru educarea morală a preşcolarilor. În acest fel copiilor li se formează reprezentări simple despre bine şi rău, despre cinste şi necinste, despre adevăr şi minciună, despre muncă şi lenevie, despre disciplină şi indisciplină, despre conştiinciozitate, li se transmit emoţii şi sentimente, devin sensibili la acţiunile morale.

În acest sens poate fi folosită încărcătura educativă a lecturilor istorice, geografice şi a celor religioase.

Cunoaşterea unor elemente locale specifice, a unor personaje istorice, culturale, a faptelor şi realizărilor lor îi ajută pe copii să înţeleagă şi să preţuiască înfăptuirile de seamă ale neamului şi să capete sentimentul apartenenţei naţionale.

Prin valorificarea unor elemente de istorie, geografie, religie, care definesc portretul spiritual al poporului român mi-am propus următoarele obiective:
• să îmbogăţesc sfera de reprezentări a copiilor despre localitatea natală, despre judeţ, despre ţara de origine;
• să cunoască frumuseţile şi bogăţiile patriei şi să identifice elementele locale specifice;
• să cunoască fapte şi evenimente deosebite din istoria poporului nostru;
• să cunoască tradiţiile, obiceiurile şi bogăţia folclorului nostru;
• să cunoască şi să respecte tradiţii culturale şi religioase, să participe afectiv la sărbătorile familiei şi ale comunităţii.

Aceste activităţi ajută copii:

- să se adapteze la mediul social;
- să respecte regulile de convieţuire;
- să se mândrească cu oraşul şi ţara în care trăiesc.

Organizând vizite, plimbări, excursii cu sarcini şi obiective stabilite îi încurajăm pe copii să comunice, să cerceteze, să întrebe, să descopere că au drepturi, libertăţi – dreptul de a se exprima liber, de a fi ascultat, de a i se respecta libertatea de gândire, dreptul la informare culturală, la odihnă şi timp liber, dreptul de a se juca şi de a practica activităţi recreative specifice vârstei.

O altă componentă a educaţiei morale o constituie dragostea faţă de popor şi preţuirea trecutului istoric al poporului nostru. Pentru cunoaşterea unor evenimente istorice din trecutul nostru au fost prezentate copiilor povestiri şi poezii cu caracter istoric. Totodată, s-au organizat serbări şi spectacole cu ocazia diferitelor sărbători şi evenimente istorice.

Încă de la vârsta preşcolară, copiii trebuie să cunoască, să respecte şi să participe alături de părinţi sau colegi la sărbătorile religioase, păstrând tradiţia strămoşească.

2. Prin educaţia moral-civică îi învăţăm pe copii să înţeleagă că nu putem trăi izolaţide ceilalţi oameni, că suntem precedaţi de o istorie, că avem drepturi recunoscute, dar şi îndatoriri.

Diversitatea formelor de activitate cu grupele de preşcolari ne permit să cultivăm:

- Simţul colectivităţii – organizarea excursiilor oferă copiilor posibilitatea de a conştientiza că sunt împreună cu alţii, că trebuie să accepte diferite puncte de vedere şi să-şi adaptez gândirea şi comportamentul la nevoile şi solicitările grupului din care face parte ;
- Simţul responsabilităţii – hotărârile luate în cadrul grupului de persoane responsabile trebuie respectate;
- Simţul toleranţei, al înţelegerii, al spiritului de sacrificiu, al respectului reciproc sunt relaţii greu de stabilit la nivelul grupului.
Formarea relaţiilor pozitive necesită timp, răbdare, abilitate şi disponibilitate din partea educatoarei.

Elementele de istorie introduse în învăţământul preşcolar contribuie la formarea culturii umaniste şi ştiinţifice a copiilor, la modelarea personalităţii acestora, cu foloase imediate şi de perspectivă, le oferă modele de comportament, îi învaţă că dreptatea este legea supremă şi că nici o faptă, abătută de la normele naturale de comportament, nu rămâne fără a atrage pedeapsa după sine.

Structurile atitudinal valorice sunt în srânsă legătură cu cele afectiv motivaţionale (convingeri, sentimente). O normă sau un principiu moral trebuie să aibă la bază şi o trăire afectivă, altfel nu se va putea realiza concordanţa între ceea ce ştim şi ce trebuie să facem (componenta cognitiv valorică a normei morale) şi ceea ce facem (componenta acţional practică). Astfel participarea copiilor la sărbătorirea unor evenimente istorice constituie prilej de emoţii şi trăiri afective ce vor dăinui peste ani.

Acestea contribuie la formarea unor trăsături ce exprimă atitudinea omului faţă de societate şi faţă de alţi oameni: colectivismul, patriotismul, principialitatea, sociabilitatea, cinstea, spiritul de iniţiativă, de întrajutorare, modestia, spiritul critic şi autocritic.

Educaţia moral-civică este un proces complex şi de durată, desfăşurat stadial, pe baza unor obiective precise, clar formulate. A face educaţie moral-civică a fost, este şi va rămâne una dintre cele mai dificile sarcini ale învăţământului, dacă luăm în consideraţie calitatea comportamentelor în care se obiectivează ea.

În concluzie, se poate afirma că în toate activităţile pe care le realizăm urmărim să-i facem pe copii să deosebească binele de rău, să ştie ce se cuvine şi ce nu se cuvine să facă, să fie toleranţi, atât cu ei cât şi cu cei din jur. De la simple cunoştinţe şi fapte de viaţă să-i determinăm pe copii să aibă atitudini personale participative, să-i învăţăm că nu pot să trăiască singuri, ci numai împreună cu ceilalţi.
_{sursa imagii : freeschoolclipart.com}

---

Tag-uri: educare, copii, prescolari

---

Categorie: Educatie  - ( Educatie - Archiva)

Data Adaugarii: 20 January '08

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---