Forţa este cea mai importantă calitate motrică, ea influenţează în mare măsură viteza, dar şi activităţile care necesită rezistenţa şi îndemânarea. însuşirea tehnicii sportive depinde de nivelul forţei musculare.

Toate acestea ne determină, ne obligă, ne îndeamnă ca în orice antrenament, începători, avansaţi, consacraţi, performeri, etc. să acordăm o atenţie deosebită acestei calităţi.

ForÅ£a generală, calitate ce se referă la gradul de dezvoltare a întregului sistem muscular ÅŸi se caracterizează prin creÅŸterea capacităţii organismului uman (forţă, putere, etc.) ne este necesară în diferite situaÅ£ii de viaţă ÅŸi numai după aceea à®n activitatea sportivă. Toate cele expuse mai sus presupun că lucrul pentru dezvoltarea forÅ£ei trebuie făcut atent, metodic, cu profesionalism ÅŸi că numai astfel această calitate motrică este benefică pentru sport.

Când lucrăm pentru dezvoltarea forţei trebuie să stabilim în primul rând tipul de forţă implicat în activitatea competiţională în proba sau ramura în care se pregătesc sportivii. Acest fapt determină alegerea mijloacelor, metodelor şi tempoului de lucru.

Pentru că forţa, în majoritatea cazurilor, se prezintă în combinaţie cu celelalte calităţi motrice, metodica de pregătire trebuie orientată, adecvaţii în acest sens, alegându-se metodele ce se impun. în acest context se stabilesc parametrii fundamentali: intensitatea, volumul de lucru, pauzele, tempoul.

1. intensitatea reprezintă încărcătura, greutatea ridicată [mărimea încordării) măsurată în kilograme. Tot intensitatea {încărcătură) poate fi considerată şi rezistenţa diferitelor aparate (trenajoare, helcometre, aparate glisante) sau chiar greutatea corporală în anumite cazuri (sărituri, flotări, tracţiuni). în metodica dezvoltării forţei avem următoarele intensităţi (încărcături):

- mici: cuprinse între 30 şi 50 % din posibilităţi, forţă în regim de viteză;

- mijlocii: cuprinse între 50 şi 80 % din posibilităţi, orientate spre forţă;

- mari: cuprinse între 80-100 % din posibilităţi, forţă maximă peste 85 %;

- maximale: 100% din posibilităţi;

- supramaximale: peste 110%.

Pentru educarea forţei maxime se recomandă încărcături peste E35 %, iar pentru forţă rezistentă 65-80% din capacitatea maximă.

2. Volumul de lucru. Prin volum înţelegem cantitatea de lucru ce se efectuează cu o anumită încărcătură în cadrul unei lecţii de antrenament. Poate fi calculat pe lecţie, ciclu săptămânal, plan pe etapă, anual şi chiar pe perioade mai lungi. Volumul mic este caracteristic pentru educarea forţei pure: 3-6 exerciţii; 1 -3 repetări cu 1-9 serii; 2500-5000 kg pentru sporturi din alte ramuri (pentru haltere este dublu); durata antrenamentului 1-2 ore. Volumul mijlociu, caracteristic sporturilor orientate spre forţă în regim de viteză: 6-12 exerciţii, 3-6 repetări în 8-9 serii; 5000-10000 kg, timp de lucru 2-3 ore.

Volumul mare se efectuează de către sportivii care vor să-şi dezvolte forţa în regim de rezistenţă: numărul de repetări este maxim, chiar până la refuz, efectuate în 9-12 serii pentru 9-12 exerciţii.

Volumul este diferit în funcţie de nivelul de pregătire a! sportivilor. La juniori constituie factorul principal de progres.

3. Pauzele între serii, repetări şi antrenamente.

Pauzele se micşorează odată cu îmbunătăţirea capacităţii de efort şi se măresc în următoarele cazuri: creşterea încărcăturii, a numărului de muşchi angrenaţi în lucru şi a duratei efortului neîntrerupt. în medie, între serii se recomandă 1-3 minute (în pauze se execută mişcări de respiraţie şi de relaxare). Trecerea de la un exerciţiu la altul este marcată de o pauză de 3-5 min.

4. Tempoul sau viteza de execuţie nu trebuie să fie foarte mare pentru că, în cazul exerciţiilor de forţă, are un efect inhibitor care îngreunează coordonarea optimă a proceselor nervoase necesare educării forţei.

Viteza de execuţie moderată, impusă de fapt de creşterea încărcăturilor, are o eficienţă mai mare în procesul de educare a forţei, deoarece prelungeşte menţinerea îngreunării, mărind astfel solicitarea aparatului neuromuscular şi este mai puţin obositoare pentru organism. între tempou şi încărcătură se stabileşte o relaţie foarte strânsă de condiţionare, când creşte tempoul, scade
încărcătura şi invers.

sursa imaginii - .freeschoolclipart.com

---

Tag-uri:

---

Categorie: Sport  - ( Sport - Archiva)

Data Adaugarii: 07 March '08

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---