Ce gânduri ne trec prin minte când vedem imaginea unei căprioare devorate de lup ?
Dar atunci când un tânăr sănătos şi robust se manifestă violent faţă de un copil sau un bătrân lipsit de apărare? Putem învinovăţi pentru faptele lor, deopotrivă, şi pe lup şi pe tânăr?

Ar fi ridicol să acuzăm de imoralitate lupul înfometat care sfâşie căprioara, întrucât acesta este modul lui firesc de a se hrăni, de a supravieţui. Animalele se supun instinctelor, sunt „ programate " , nu au capacitatea de a decide, de a alege între bine şi rău. Ele sunt, deci, în afara moralităţii . Spre deosebire de animal, tânărul despre care vorbim este o fiinţă raţională, are capacitatea de a aprecia, de a discerne între bine şi rău. El ar fi trebuit să nu se lase pradă impulsurilor sale, să reziste prin voinţă tentaţiei de a deveni violent, chiar dacă, să presupunem, copilul în cauză era vinovat de săvârşirea unei fapte rele. Voinţa tânărului nu a fost însă suficient de puter-nică pentru a-şi putea învinge pornirea agresivă. Fapta lui este imorală !

Morala reprezinta un ansamblu de aprecieri asupra binelui şi a răului, a cinstei şi necinstei etc, pe care individul sau grupul uman le face in legătură cu actele umane.
Voinţa = proces psihic de organizare a activităţii în vederea înfrângerii anumitor obstacole, activitate orientată către realizarea unui scop propus (conştient).
Viaţa morală presupune, deci, educarea voinţei !

Educându-ne voinţa, vom putea să ne stăpânim mai hi ne, vom putea (controla) ţine sub control pornirile noastre agresive.
În concluzie, vorbim despre moralitate doar în cazul oamenilor, nu şi al animalelor.

---

Tag-uri: social, interactiune, individ, relatii

---

Categorie: Diverse  - ( Diverse - Archiva)

Data Adaugarii: 12 October '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---