Din clipa in care devenim părinţi, in toate gândurile îşi găseşte loc nădejdea cu felul de dezvoltare al copilului va fi unul din izvoarele bucuriei noastre de mâine.

Este un fapt cert că sunt din ce în ce mai mulţi părinţii care situează problemele legate de buna educaţie a copiilor printre cele mai importante preocupări ale lor, educaţia in familie constituind o preocupare a multora dintre părinţi. Munca de educator este pe cât de importantă, pe atât de grea. Bunele intenţii ale unui părinte în ce priveşte îndrumarea copilului său nu pot fi contestate niciodată; despre justeţea măsurilor cu care intenţiile sunt traduse în practică nu se poate spune însă totdeauna acelaşi lucru.

Care obiective trebuie să fie urmărite în munca educativă a familiei si cum pot fi ele atinse sunt lucruri de o importanţă deosebită care presupun însuşirea unor cunoştinţe corespunzătoare.

Când copiii sunt mici si grija educării lor revine aproape in întregime familiei, se întâmplă deseori, ca, atunci când apare o manifestare îngrijorătoare, părintele să nu găsească imediat atitudinea cea mai justă. Si atunci apare un gând dătător de speranţa îndreptată către şcoală. Părintele abia aşteaptă ziua când copilul va deveni şcolar, ştiind că atunci va avea cine să îl ajute.

Sunt oameni care ştiu că visurile lor frumoase privitoare la viitorul copiilor nu se înfăptuiesc de la si-ne. Printre ei se număra părinţii care ţin o strânsă si permanentă legătură cu şcoala. Ei se străduiesc ca - sub îndrumarea cadrelor didactice - să facă din mediul familial unul prielnic unei dezvoltări sănătoase a copilului. In felul acesta, influenţa favorabilă exercitată de şcoală asupra elevului se prelungeşte şi acasă.
Totodată, aceşti părinţi primesc - ca urmare a colaborării cu şcoala - sfaturi preţioase privitoare la felul în care trebuie să rezolve probleme educative specifice vieţii de familie.

Mai exista însă si alt fel de părinţi. Deşi au aşteptat si ei cu nerăbdare momentul in care şcoala se va o-cupa de educaţia copiilor lor, dau acestui eveniment alta semnificaţie. Ea ar putea fi exprimata astfel:
“ Pana acum mi-am bătut eu capul cu educaţia copilului si m-am descurcat cum am putut; de aici încolo... am scăpat!În ceea ce mă priveşte, voi avea grija să nu-i lipsească nimic, iar educaţia s-o facă şcoala, căci ......de aceea e scoală”.

Sunt părinţi care considera că nu în toate cazurile este necesară menţinerea unei legături permanente cu şcoala. Aşa stau lucrurile mai ales atunci când copiii au o situaţie buna la învăţătura. “De vreme ce lucruri-le merg bine, pentru ce să baţi - ca părinte - drumul scolii”, spun unii părinţi. A o face ar fi la fel de nejustificat ca si atunci când te duci la medic, deşi eşti sănătos.

Din păcate, nu toţi părinţii realizează ca ajutorul calificat al cadrelor didactice - oameni a căror profesiune este tocmai aceea de educator - este de neînlocuit.

De aceea şcoala este aceea care are menirea de a găsi cat mai multe forme de colaborare, de atragere a părinţilor intr-un dialog real care are ca obiectiv formarea elevului atât din punct de vedere profesional cat si comportamental.

Cel mai implicat în găsirea formelor de colaborare cu familia este dirigintele.
Forme de colaborare pot fi:

a)COMITETUL CETAŢENESC DE PĂRINŢI- format din 3-5 membri, constituit la nivelul fiecărei clase.
Acesta are atribuţii în vederea asigurării unităţii de influenţe educative, sprijinirea informării si pregătirii pedagogice si psihologice a părinţilor pentru participarea eficientă a acestora la activitatea de educaţie.
De asemenea , comitetul cetăţenesc de părinţi antrenează restul părinţilor la soluţionarea unor probleme ale clasei( soluţionarea unor probleme administrative - gospodăreşti, sponsorizarea unor activităţi organizate de clasa)

b)ADUNARILE CU PARINTII- prin ele se asigură legătura cu părinţii elevilor pe parcursul anului şcolar, schimbul de experienţă, confruntarea opiniilor şi găsirea soluţiilor pentru activităţile educative. Astfel , se poate realiza unitatea atitudinilor si acţiunilor educative ale părinţilor, relaţiile de colaborare între ei si influenţa educativă asupra copiilor. În adunările cu părinţii se pot dezbate teme care să ducă la iniţierea părinţilor în stimularea dezvoltării personalităţii copiilor lor.
Întrunirile cu părinţii contribuie la ridicarea nivelului pedagogic al părinţilor, la îmbunătăţirea condiţiilor de activitate educativă în şcoala şi în familie. În primele şedinţe cu părinţii la început de ciclu , pot fi date părinţilor chestionare in vederea cunoaşterii cat mai succinte a situaţiei. Chestionarele pot cuprinde întrebări ca:

1) Controlaţi zilnic activitatea elevului de pregătire pentru şcoală?
2) Care dintre părinţi se ocupa mai mult de instruirea acestuia?
3) Copilul va ascultă?
4) Va reproşează implicarea sau neimplicarea dumneavoastră in rezolvarea unor sarcini?
5) Aveţi un program organizat privind pregătirea temelor si organizarea timpului liber?
6) Ce măsuri luaţi pentru nerespectarea acestuia?
7) Va ajuta la treburile casnice, la cumpărături?
8) E ascultător? Va reproşează ceva?
9) Are prieteni si ce fel de prieteni?
10) E sensibil, plânge când îl certaţi?
11) Elevul citeşte lectură particulară? Ce cărţi citeşte?
12) Ce obiect de studiu ii place mai mult?
13) Îi place sportul si ce ramură sportive îndrăgeşte?
14) Îi place muzica si ce fel de muzică?
15) Îi plac distracţiile?
16) Când îşi manifesta iubirea faţă de dumneavoastră mai mult?
17) L-aţi bătut vreodată, de ce?
18) Cum reacţionează la diverse incidente?
19) Va imită meseria, înclinaţiile?
20) Ce obiecte de studiu i-au plăcut în clasele primare?

c) LECTORATELE CU PĂRINŢII dezbat probleme de educaţie a copilului în familie şi în şcoală. Se aleg pentru lectorate teme care sunt legate direct de realităţile fiecărei şcoli.

d) VIZITELE LA DOMICILIU constituie o formă specifică de colaborare prin care se realizează contactul nemijlocit al dirigintelui cu condiţiile concrete de viaţă si educaţie ale copilului ăn familie. Cu ocazia vizitelor întreprinse la domiciliu, dirigintele poate cunoaşte: climatul familial, concepţia părinţilor despre instrucţie si educaţie, nivelul material si cultural al familiei, măsura in care se manifestă o influenţă educativă asupra copilului de către membrii familiei.

e) CONSULTAÅ¢II PEDAGOGICE ACORDATE PÄ‚RINÅ¢ILOR.
Acestea se pot desfăşura la şcoală sau în familie, la solicitarea părinţilor sau chiar la cererea dirigintelui, in vederea discutării unor probleme ca : situaţia la învăţătură, cercetarea cauzelor ce au determinat o anumită situaţie la învăţătură şi căutarea măsurilor pentru îndreptarea ei, probleme biologice sau psihologice specifice vârstei elevului, etc.
f) CORESPONDENŢA CU PĂRINŢII poate suplini uneori vizitele la domiciliu si consultaţiile. Prin această formă de colaborare, dirigintele poate comunica părinţilor rezultatele la învăţătură şi purtare(la sfârşit de semestru sau an şcolar), invită părinţii la şcoală pentru diverse situaţii, îi felicită pentru rezultatele deosebite obţinute de elev.

Colaborarea cu familia reprezintă o verigă esenţială în lanţul acţiunilor întreprinse in vederea desăvârşirii ca om a elevului.

Însă nu mai puţin importantă este şi colaborarea cu alţi factori:

• alte şcoli (derularea unor parteneriate),
• biserica,
• instituţii din localitate sau judeţ, altfel spus, tot ceea ce poate să ajute la dezvoltarea spiritului civic, la deschiderea elevilor spre setea de cunoaştere, la dragostea pentru tot ce e in jurul nostru , ce s-a făurit si trebuie păstrat, îngrijit si dezvoltat.


În acest sens pot fi alcătuite şi derulate cu elevii programe prin servicii in folosul comunităţii în care “ vocea elevilor” este importantă - elevii au un cuvânt de spus si participa active la:
- alegerea tipului de serviciu si planificarea acestuia;
- atribuirea de roluri si responsabilităţi in cadrul activităţilor;

Serviciul este astfel gândit încât să aducă beneficii atât elevilor, cât ăi comunităţii, răspunde unei nevoi a comunităţii. Exista colaborare intre cat mai mulţi parteneri posibili - elevi, părinţi, profesori, personal din organizaţii ale comunităţii si cei care beneficiază de serviciul elevilor.

NEVOIA IDENTIFICATĂ - locuitorii comunităţii manifestă un interes scăzut fata de zonele verzi din localitate si curăţenia cartierului/comunei, iar activităţile in acest domeniu sunt foarte puţine sau chiar inexistente.

OBIECTIV EDUCATIONAL- dezvoltarea atitudinilor si abilitaţilor elevilor privind păstrarea si îngriji-rea mediului si a abilitaţilor de organizare si participare la viata comunităţii.

TIP DE SERVICIU PENTRU COMUNITATE - acţiuni de sensibilizare a locuitorilor faţă de problemele de mediu si de ecologizare a unor zone.

DESCRIERE- pe parcursul unei săptămâni, primăvara, când totul este verde, se organizează activităţi de conştientizare a importanţei naturii în viaţa oamenilor si protejării zonelor cu verdeaţă; activităţile se desfăşoară atât la nivelul şcolii, cât si în comunitate şi pot consta în:

- plantare de flori/arbori în grădina şcolii sau în ghivece si jardinière;
- amenajarea în clase/ pe holurile şcolii a unui colţ verde;
- defilare pe străzile cartierului/comunei in ţinuta verde si cu pancarte cu texte de profil;
- curăţarea unor zone verzi din localitate;
- strângerea gunoaielor din jurul scolii/ zone din cartier sau comună;
- vizionări de casete video despre natură in cadrul lecţiilor;
- publicarea de articole in presa şcolii/ locală;
- întâlniri cu specialişti in mediu/ ecologie au autorităţi responsabile;
- organizarea unui concurs de postere pe teme de protecţia mediului;
- redactarea unei scrisori de protest către factorii de poluare din zona;
- organizarea unui program artistic ;

La aceste activităţi sunt invitaţi să participe elevi si profesori, părinţi, bunici, reprezentanţi ai unor instituţii.
<sub>Referinte:
1. Åžuteu T - CunoaÅŸterea ÅŸi autocunoaÅŸterea elevilor Ed. Facla ,1978
2. Oprescu V- Dimensiunea psihologică a pregătirii profesorului, Ed.Scrisul românesc 1983
3. Vintilescu D - Motivaţia învăţării şcolare, Ed. Facla ,1977
4.Neculau, A., A fi elev, Ed. Albatros,1983
5 Safran, O..- Parinti si profesori, Ed. Ştiinţifică, Bucuresti,1965
6Nicola I- Dirigintele si sintalitatea colectivului de elevi, E.D.P.,Bucuresti, 1978
7.Călugaru D.(coordonator)- Dirigenţia şi consilierea, Ed. “Gh. Alexandru”, Craiova, 2004
sursa imaginii : freeschoolclipart.com</sub>

---

Tag-uri: colaborare, familie, comunitate

---

Categorie: Educatie  - ( Educatie - Archiva)

Data Adaugarii: 21 January '08

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---