„Varsta critică" nu este atat marcată de declinul progresiv al funcţiei sexuale, cat mai ales devansată de o serie de transformări în conduita de rol afectiv şi comunicaţional.

In ceea ce priveşte modelul interactional de tip competitiv, el este predominant în primele două etape ale căsătoriei (0-5 ani - 61,3% cazuri şi 6 - 10 ani - 40,8%), diminuand apoi treptat în favoarea modelului bazat pe cooperare, sau amplificandu-se şi trecand în modelul conflictual. Conform datelor cercetării, se conturează în evoluţia globală a cuplurilor funcţionale o tendinţă progresivă de înlocuire a modelului competitiv iniţial (specific debutului căsătoriei - stadiul de preacomodare şi interacomodare diadică) cu modelul bazat pe cooperare, atingand valori maxime în stadi ul asimilării şi cristalizării interpersonale.

Conflictul conjugal de intensitate moderată şi redusă (stările preconflictuale tensive) se menţine ca incident nesemnificativ, avand o valoare dinhmogenă în toate cuplurile stabile, indiferent de stadiul evoluţiei lor psihosociale şi de gradul lor de armonie şi coerenţă, el constituind o realitate de fundal, în special la începutul căsătoriei (18,6%) şi exacerbandu-se în momentele critice biopsihosociale de mai tarziu (după 16-20 de ani), atingand 30,6%, pentru ca ulterior să scadă la o valoare medie iniţială (19,5%) cu tendinţă la menţinere în perioadele finale ale căsătoriei.

Desigur că variabilitatea individuală în evoluţia fiecărui cuplu rămane însă o realitate atat din punct de vedere al duratei sincronizării ritmurilor şi disponibilităţile de interacomodare, cat şi al potenţialului conflictual, al frecvenţei şi formelor de mar nifestare a divergenţelor. Astfel, am întalnit unele cupluri care au reuşit să realizeze interacomodarea mult mai rapid (cea 2-3 ani), după 5 ani ele intrand în faza de asimilare, iar după 10 ani în perioada de cristalizare a relaţiei bazate pe cooperare.

S-au remarcat şi evoluţiile unor cupluri bazate predominant pe competiţie pe parcursul a cea 10-15 ani, fără ca aceasta să degenereze în conflicte care să pericliteze continuitatea vieţii familiale. Această categorie de diade maritale de tip intracompetitiv corespunde descrierii tipului „celor obişnuiţi cu conflictele", aparţinand lui I. F. Cuber, partenerii comportandu-se ca nişte rivali permanenţi, ceea ce nu-i îndepărtează ci îi stimulează să rămană împreună.

In acest caz, rivalitatea mutuală este un factor dinamizator şi de stabilizare progresivă a relaţiei conjugale. Pe ansamblu, la lotul de căsătoriţi (279 de cupluri) se remarcă o dispoziţie complementară a celor două modele interacţionale de bază, în corelaţie cu variabila „timp" . O analiză globală a ponderii comparative a celor trei modele interacţionale indică, la cuplurile stabile, predominanţa în proporţie de 50,1% a cooperării, urmată de competiţie (34,6o/0), conflictualitatea manifestandu-se în proporţie medie scăzută (16,3).

Menţinerea modelelor interacţionale bazate pe rivalitate şi pe conflict în dinamica relaţiilor conjugale stabile corespunde unei necesităţi funcţionale proprii dezvoltării şi perfecţionării mecanismelor psihosociale ale nucleului familial, reflectand dinamismul şi confruntarea dialectică a tendinţelor contrarii în evoluţia acestei microstructuri sociale. Sensul dezvoltării acestor tendinţe este progresiv armonic, el exprimandu-se în interacomodare şi interasimilare psihologică în diade stabile. în cazul diadelor care ajung la disoluţie, echilibrul dinamic al modelelor inTeracţionale este profund afectat încă din etapele iniţiale ale căsătoriei.

---

Tag-uri: familie, cuplu, societate, relatii

---

Categorie: Psihologie  - ( Psihologie - Archiva)

Data Adaugarii: 30 August '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---