Acţiunile oamenilor se nasc din dorinţele acestora, iar aceste dorinţi trebuie trezite şi scoase la lumină de cei competenţi şi talentaţi în arta conducerii.
Oamenii, de regulă, se gândesc mai mult la ei şi mai puţin la alţii. In timpul conversaţiilor, dacă eşti atent, vei observa că cel mai întrebuinţat cuvânt este cuvântul „eu".

Individul care nu se interesează de oamenii din jurul său de regulă, îl numim egoist şi nu mai gândim cât de mult afectează colectivul în care munceşte. Egoiştii sunt oameni nefericiţi, care-şi provoacă singuri greutăţi şi din rândul lor se aleg rataţii.
Indiferent ce am fi : sărac sau bogat, hamal sau ministru, acar sau om de ştiinţă, cu toţii iub'm pe cei ce ne admiră.
Atunci când sunt ascultaţi cu inte res, oamenilor le place să vorbească, să-şi deschidă sufletele. Mintea slabă, cu uşurinţă va fi întunecată de gelozie, invidie, vanitate şi ură.

Mulţi sunt cei plini de subiectivism şi de parţialitate şi rari sunt cei cu o judecată lucidă, sănătoasă şi obiectivă.
Nouă oameni din zece cred că nu greşesc, se revoltă dacă sunt acuzaţi de aşa ceva şi îi urăsc pe cei pe care-i acuză. Iar atunci când un om urăşte pe cineva, această ură nu va fi înlăturată cu toate argumentele din lume.
Ura se va stinge numai cu blândeţe şi prietenie.
La cei mai mulţi oameni vom întâlni o mare rezistenţă în a-şi schimba părerile şi convingerile şi, de aceea, nu trebuie contrazise părerile şi convingerile nimănui. Formule ca : „părerea mea este ca..." sau „aveţi dreptate, dar eu cred că..." sunt întotdeauna binevenite.

Toţi oamenii ţin la propria lor stimă şi vor să pară nobili în faţa propriei persoane. In fiecare vom descoperi dorinţa de a fi înţeleşi, flataţi şi încurajaţi.
Celor care au reuşit în viaţă, veţi observa, că le place sâ-şi amintească greutăţile începuturilor. Cei în vârstă vor descrie cu amănunte accidentele, bolile şi mai ales propriile întâmplări. Omul se complace în a se înduioşa de propria persoană. Ascultă, dă-i dreptate şi vei câştiga prieteni devotaţi.

Când un subaltern este convins că face un lucru bun şi Util, puterea lui de muncă este mult mai mare, iar eficienţa sporită.Ameninţările cele mai mari în viaţa omului nu sunt cele externe, ci cele care vin din interior şi în special, viciile, slăbiciunile şi ignoranţa. Răutatea, lenea, minciuna şi laşitatea pun stăpânire repede pe oamenii slabi.

Mulţi subalterni îşi creează cu greutate relaţii normale cu cei din jur, fie datorită unor complexe de inferioritate ascunse, fie dintr-un orgoliu excesiv, fie datorită faptului că nu reuşesc să se facă înţeleşi. Ei trebuiesc lămuriţi cu tact, că numai împreună cu ceilalţi oameni se pot realiza. Plăcerea de a trăi este rezultatul interacţiunii umane, la fel ca şi procesul cunoaşterii şi al dezvoltării umane în societate. Dacă s-ar rupe „contactul" cu societatea umană, omul nu s-ar ridica prea mult din animalitate.în concluzie, se poate afirma că armonizarea raportului şef - subaltern depinde mai mult de şef, şi mai puţin de subaltern.

---

Tag-uri: lider, psihic, inteligenta

---

Categorie: Psihologie  - ( Psihologie - Archiva)

Data Adaugarii: 24 September '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---